ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1169/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr.155 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât prin consilier juridic O.O., intimata-reclamantă C.S.prin mandatara I.M.M.și prin avocat N.T., lipsind intimata-pârâtă S.C. „R.-V.” S.A. București. Procedura completă. Consilier juridic O.O.a arătat că litigiul a rămas fără obiect, imobilul a fost restituit în natură pe cale administrativă. Avocat N.T. a cerut respingerea recursului. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2000, reclamanta C.S.a chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C.

„R.” S.A. București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constituit din etajul II situat în București str.Temișana nr.20, sector 1 și din camera de serviciu, pivnița, boxa și terenul aferent situate la aceeași adresă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului revendicat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul Ilfov sub nr.60.195 din 5 decembrie 1945, imobil ce a fost naționalizat conform Decretului nr.92/1950 pe numele altei persoane, respectiv R.N.și că era exceptată de la măsura naționalizării întrucât era casnică.

Tribunalul București – secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr.729 din 27.06.2000 a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie etajul II al imobilului situat în București, str.Temișana nr.20, sector 1 și camera de serviciu, pivnița, boxa și terenul aferent. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a rețintut în esență, că imobilul în litigiu a fost naționalizat pe numele unei alte persoane decât titularul dreptului de proprietate asupra etajului II și că reclamanta, fiind casnică, era exceptată de la măsura naționalizării, iar Statul nu poate invoca proprietatea asupra bunului în baza unui titlu nul. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Municipiul București prin Primar, iar Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă l-a respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate prin decizia civilă nr.8 din 12.12.2001.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București reprezentat de Primarul general, care a susținut că soluția instanței de apel este greșită, întrucât Municipiul București, prin primar are calitatea de a exercita calea de atac chiar dacă, parte în proces figurează Consiliul General al Municipiului București. Curtea Supremă de Justiție a admis recursul pârâtului Consiliul General al Municipiului București, a casat hotărârea din apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, conform deciziei civile nr.5636 din 12 decembrie 2001 stabilind că Municipiul București era abilitat să exercite, în speță, calea de atac a apelului, soluție ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 și ale art.42 alin.2 din Legea nr.69/1991.

Reluându-se judecata asupra apelului declarat de Municipiul București, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă l-a respins ca nefondat prin decizia civilă nr.155 din 9 aprilie 2002. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.G.M.B. este neîntemeiată față de prevederile art.4 din Legea nr.69/1991, iar preluarea imobilului în litigiu de către stat s-a făcut cu încălcarea criteriilor prevăzute în vederea naționalizării de art.1 din Decretul nr.92/1950, deci chiar de nerespectarea dispozițiilor actului de preluare, ceea ce echivalează cu nevalabilitatea titlului statului în sensul art.6 din Legea nr.213/1998.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Municipiul București reprezentat prin Primarul General, care a susținut, în esență, că hotărârea Curții de Apel București – secția a IV-a civilă este nelegală și netemeinică întrucât preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Decretului nr.92/1950 deoarece fosta proprietară era casnică și, deci, neexceptată de la naționalizare, casnicele nefiind prevăzute de art.II din decretul menționat și a susținut lipsa calității procesuale pasive a C.G.M.B. Recursul este nefondat. Excepția lipsei calității procesuale a C.G.M.B. în acțiunea în revendicare nu este întemeiată, deoarece prin atribuțiile prevăzute de Legea nr.69/91, C.G.M.B.

ca autoritate autonomă deliberativă, în legătură cu administrarea patrimoniului unității administrativ teritoriale, își legitimează calitatea procesuală pasivă în acțiunea în revendicare, astfel cum corect a stabilit Curtea de apel. De altfel, la dosarul cauzei reclamanta a depus Dispoziția nr.813 din 11.02.2003 a Primarului General, prin care s-a restituit în natură, în proprietatea acestuia întregul etaj 2 situat în București str.Temișana nr.20, sector 1 împreună cu pivnița de la subsol, boxa de la pod și cota parte din anexele și dependințele comune, precum și suprafața de teren aferentă. Contractul de închiriere a încetat de drept pe data punerii în posesie a proprietarei. Constatând că instanța de apel a dat o hotărâre corectă și având în vedere rezolvarea cauzei pe cale administrativă recursul de față se privește nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei civile nr.155 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.