ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1169/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar

General împotriva deciziei nr.155 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel București

– secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât prin consilier juridic O.O.,

intimata-reclamantă C.S.prin mandatara I.M.M.și prin avocat N.T., lipsind

intimata-pârâtă S.C. „R.-V.” S.A. București.

Procedura

completă.

Consilier

juridic O.O.a arătat că litigiul a rămas fără obiect, imobilul a fost restituit

în natură pe cale administrativă.

Avocat

N.T. a cerut respingerea recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 15.02.2000, reclamanta C.S.a chemat în judecată

pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C. „R.” S.A.

București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie

obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul

constituit din  etajul II situat în București str.Temișana nr.20, sector 1 și

din camera de serviciu, pivnița, boxa și terenul aferent situate la aceeași

adresă.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului

revendicat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul

Ilfov sub nr.60.195 din 5 decembrie 1945, imobil ce a fost naționalizat conform

Decretului nr.92/1950 pe numele altei persoane, respectiv R.N.și că era

exceptată de la măsura naționalizării întrucât era casnică.

Tribunalul

București – secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr.729 din 27.06.2000 a

admis acțiunea și a obligat pe pârâți să lase reclamantei în deplină

proprietate și liniștită posesie etajul II al imobilului situat în București,

str.Temișana nr.20, sector 1 și camera de serviciu, pivnița, boxa și terenul

aferent.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a rețintut în esență, că imobilul în litigiu

a fost naționalizat pe numele unei alte persoane decât titularul dreptului de

proprietate asupra etajului II și că reclamanta, fiind casnică, era exceptată

de la măsura naționalizării, iar Statul nu poate invoca proprietatea asupra

bunului în baza unui titlu nul.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Municipiul București prin Primar, iar Curtea

de Apel București – secția a IV-a civilă l-a respins ca fiind formulat de o

persoană fără calitate prin decizia civilă nr.8 din 12.12.2001.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs Consiliul General al Municipiului

București, prin Municipiul București reprezentat de Primarul general, care a

susținut că soluția instanței de apel este greșită, întrucât  Municipiul București,

prin primar are calitatea de a exercita calea de atac chiar dacă, parte în

proces figurează Consiliul General al Municipiului București.

Curtea

Supremă de Justiție a admis recursul pârâtului Consiliul General al

Municipiului București, a casat hotărârea din apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, conform deciziei civile nr.5636 din 12 decembrie 2001 stabilind că

Municipiul București era abilitat să exercite, în speță, calea de atac a

apelului, soluție ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art.12 alin.5 din

Legea nr.213/1998 și ale art.42 alin.2 din Legea nr.69/1991.

Reluându-se

judecata asupra apelului declarat de Municipiul București, Curtea de Apel

București – secția a IV-a civilă l-a respins ca nefondat prin decizia civilă

nr.155 din 9 aprilie 2002. În  pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a

reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.G.M.B.

este neîntemeiată față de prevederile art.4  din  Legea nr.69/1991,  iar

preluarea imobilului în litigiu de către  stat s-a făcut cu încălcarea

criteriilor prevăzute în vederea naționalizării de art.1 din Decretul

nr.92/1950, deci chiar de nerespectarea dispozițiilor actului de preluare, ceea

ce echivalează cu nevalabilitatea titlului statului în sensul art.6 din Legea nr.213/1998.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Municipiul București reprezentat

prin Primarul General, care a susținut, în esență,  că hotărârea Curții de

Apel  București – secția a IV-a civilă este nelegală și netemeinică întrucât

preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

Decretului nr.92/1950 deoarece fosta proprietară era casnică și, deci,

neexceptată de la naționalizare, casnicele nefiind prevăzute de art.II din

decretul menționat și a susținut lipsa calității procesuale pasive a C.G.M.B.          Recursul

este nefondat.

Excepția

lipsei calității procesuale a C.G.M.B. în acțiunea în revendicare nu este

întemeiată, deoarece prin atribuțiile prevăzute de Legea nr.69/91, C.G.M.B. ca

autoritate autonomă deliberativă, în legătură cu administrarea patrimoniului

unității administrativ teritoriale, își legitimează calitatea procesuală pasivă

în acțiunea în revendicare, astfel cum corect a stabilit Curtea de apel.

De

altfel, la dosarul cauzei reclamanta a depus Dispoziția nr.813 din 11.02.2003 a

Primarului General, prin care s-a restituit în natură, în proprietatea acestuia

întregul etaj 2 situat în București str.Temișana nr.20, sector 1 împreună cu

pivnița de la subsol, boxa de la pod și cota parte din anexele și dependințele

comune, precum și suprafața de teren aferentă. Contractul de închiriere a

încetat de drept pe data punerii în posesie a proprietarei.

Constatând că instanța de apel a dat o hotărâre corectă și având

în vedere rezolvarea cauzei pe cale administrativă recursul de față se privește

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei

civile nr.155 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.