ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1594/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul  București

reprezentat de Primarul General împotriva deciziei nr.296 din 1 iulie 2002 a

Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât reprezentat de consilier

juridic O.O.care reprezintă și pe intimatul pârât Consiliul General al

Municipiului București și intimata reclamantă H.B.reprezentată de avocat G.D..

Procedura

completă.

Consilier

juridic O.O.solicită admiterea  recursului așa cum a fost formulat în scris.

Avocat

G.D. depune în copie xerox sentința civilă nr.1475 din 19 martie 1964 a

Tribunalului Popular al Raionului Nicolae Bălcescu – București, din  care

reiese ultimul domiciliu cunoscut al autorilor reclamantei și solicită

respingerea recursului ca nefondat.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin

acțiunea înregistrată la 30.09.1998, reclamanta H.B., în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul General al Municipiului București, a solicitat restituirea

apartamentului situat în București, Bdul Mărășești nr.88, parter, sectorul 4,

motivând că a aparținut părinților ei I.și A.L., a căror unică moștenitoare

este și că apartamentul a fost preluat abuziv de stat.

Reclamanta

își  întemeiază acțiunea pe prevederile art.480 C.civ..

Judecătoria

Sectorului 4 București, prin sentința civilă nr.8073 din 15.09.1999, a declinat

competența judecării acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Prin

sentința civilă nr.1226 din 16.11.2000, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a  respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de  reclamantă împotriva

Consiliului General al Municipiului București și a Municipiului București, prin

Primarul general.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că imobilul a trecut în

proprietatea statului cu titlu, în baza sentinței civile nr.1475 din

19.03.1964, rămasă definitivă, și reclamanta nu a făcut dovada încălcării

dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv a Decretului

nr.111/1951, în temeiul căruia s-a pronunțat sentința evocată.

Apelul

introdus de reclamantă a fost respins ca nemotivat de Curtea de Apel București,

secția a IV-a, prin decizia nr.119 din 2.03.2001.

Reclamanta

a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, admis de Curtea

Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr.239 din 29.01.2002, care a

casat decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului,

reținând că procedura de citare cu reclamanta pentru termenul când s-a judecat

apelul nu a fost legal  îndeplinită.

În

rejudecare, prin decizia nr.296 din 1.07.2002, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot

sentința civilă nr.1226 din 16.11.2000, în sensul că a admis acțiunea în

revendicare formulată de reclamantă și a obligat pârâții Consiliul General al

Municipiului București și Municipiul București prin Primarul general să lase

reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din București,

B-dul Mărășești nr.88, parter, sector 4.

În

motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că imobilul pretins a aparținut

părinților reclamantei A.I.și A.L., dobândit prin cumpărare în anul 1945.

În

baza sentinței civile nr.1475 din 19.03.1964, imobilul a trecut abuziv în

proprietatea statului conform Decretului nr.111/1951, act normativ care era

neconstituțional în raport de principiul recunoașterii și garantării

proprietății particulare înscris în art.8 din Constituția din 1948, decretul

prevedea trecerea unui bun proprietate privată în patrimoniul statului pentru

că proprietarul nu a făcut acte de administrare privitor la bun timp de un an.

Drept

urmare, imobilul fiind preluat fără titlu, dreptul de proprietate al autorilor

reclamantei recurente nu a ieșit din patrimoniul acestora și este  preferabil

celui de care s-a prevalat statul pentru a-l prelua.

Împotriva

deciziei a declarat recurs Primăria Municipiului București.

Imobilul

revendicat de intimata reclamantă a trecut în patrimoniul statului în temeiul

unui titlu valabil, fiind respectate condițiile prevăzute în Decretul

nr.111/1951, în baza căruia s-a pronunțat sentința de trecere a apartamentului

în proprietatea statului.

Prevederile

Decretului nr.111/1951 nu erau contrare Constituției în vigoare la acea vreme,

iar titlul în baza căruia statul a preluat bunul nu poate fi analizat prin

raportarea la convențiile internaționale pentru că în acel timp ele nu aveau

prioritate asupra legislației interne.

Recurenta

solicită admiterea recursului, casarea  deciziei și respingerea acțiunii.

Criticile

recurenti sunt neîntemeiate.

Potrivit

prevederilor Decretului nr.111/1951, intrau în proprietatea statului, printre

altele, bunurile fără stăpân și  în accepțiunea  decretului erau considerate

fără stăpân, „bunurile de orice fel părăsite timp de un an de zile de către

titularii lor, necunoscuți sau absenți”.

Acest

act normativ era neconstituțional în raport cu Constituția din 1948, care în

art. 8 a înscris principiul  recunoașterii și garantării proprietății

particulare. Decretul nr.111/1951 a reglementat trecerea unui bun proprietate

privată în patrimoniul statului pentru că nu au fost efectuate asupra lui acte

de conservare sau administrare timp de un an – prin ignorarea caracterului

perpetuu al proprietății – ceea ce este contrar principiului constituțional și

nu trebuia să își producă efecte.

În

consecință, Decretul nr.111/1951, că nici hotărârile judecătorești pronunțate

în temeiul lui, nu constituie un titlu valabil pentru dobândirea de stat a

bunurilor, nefiind întrunite cumulativ cerințele prevăzute în art.6 alin.1 din

Legea nr.213/1998, iar actul normativ stabilește în art.6 alin.3 competența

instanțelor judecătorești în a determina valabilitatea titlului de dobândire a

proprietății statului.

Pentru

aceste considerente, recursul urmează a se respinge.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de Municipiul București reprezentat de Primarul

General împotriva deciziei nr.296 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel București,

Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2003.