ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1546/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1546/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria
Municipiului București prin Primar General împotriva deciziei nr. 295 din
28 iunie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.
La apelul
nominal s-a prezentat recurenta-pârâtă prin consiliere juridic O.O., lipsind
intimata-reclamantă V.D.
Procedura
completă.
Consilier juridic
O.O.a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și modificarea
deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
nr. 356 din 14 martie 2002, pronunțată de Tribunalul București – secția a III –
a civilă a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta V.D., a fost
obligat pârâtul Municipiul București, prin primarul general să-i comunice reclamantei
data la care va fi analizată cererea de restituire în natură a terenului în
suprafață de 34.817 m.p., situat în București, Șoseaua Pantelimon, nr. 289,
sector 2, să-i soluționeze această cerere ce forma obiectul notificării nr.
91/2001 și a fost respins capătul de cerere referitor la daunele cominatorii.
Apelul
declarat de pârât împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia
nr. 295 din 28 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV
– a civilă.
Împotriva
susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București,
reprezentat de primarul general, invocând prevederile art. 304 pct. 9 din
C.proc.civ.și susținând în esență că notificarea reclamantei, formulată în
temeiul Legii nr. 10/2001 a fost soluționată, în sensul respingerii cererii,
prin decizia nr. 337/20 mai 2002, situație în care acțiunea a rămas fără obiect
și se impune respingerea ei.
Recursul este
nefondat.
Este adevărat,
că la fila 11 din dosarul instanței de apel se află copia dispoziției nr. 337
din 20 mai 2002, emisă de primarul general al Municipiului București, prin care
a fost respinsă cererea reclamantei, formulată în temeiul Legii nr.10/2001, de
restituire în natură a terenului, însă această dispoziție este ulterioară datei
de 14 martie 2002, când a fost pronunțată sentința tribunalului.
În atare
situație se constată că la data judecării în fond a litigiului, acțiunea nu era
rămasă fără obiect, iar executarea hotărârii benevol de către pârât nu face
decât să confirme justețea soluției.
În consecință,
conform art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., recursul urmează a fi respins, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge ca
nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București împotriva
deciziei nr. 295 din 28 iunie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.