ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-au

luat în examinare recursurile declarate de revizuienta Primăria Municipiului

București și de intervenienta Administrația  Piețelor, Tîrgurilor, Bazarelor și

Oboarelor Sectorul 6 București împotriva deciziei nr.33 din 29 ianuarie 2002 a

Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta revizuientă Primăria Municipiului

București, reprezentată de consilier juridic O.O., recurenta intervenientă

Administrația Piețelor, Tîrgurilor, Bazarelor și Oboarelor sectorul 6

București, prin consilier juridic F.M., intimații C.I., C.O., C.M., C.N., C.Ș.,

C.A., C.A., primii doi asistați și următorii reprezentați de avocatul V.P.I..

Procedura

completă.

Recursul

declarat de revizuienta Primăria Municipiului București este scutit de timbru.

Recursul

declarat de intervenientă a fost timbrat legal  (ordinul de plată nr.989 din 25

iunie 2002 în valoare de 37.500 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și

timbru judiciar în valoare de 1500 lei – fila 23 din dosar).

Instanța constată că pricina se află în stare de judecată și dă

cuvântul părților cu privire la recursurile declarate.

Consilier

juridic O.O., pentru recurenta revizuientă Primăria Municipiului București,

solicită admiterea recursului  declarat în cauză, modificarea deciziei atacate

în sensul admiterii cererii de revizuire și a cererii de intervenție accesorie,

făcând referire la motivele scrise din dosar.

Consilierul

juridic  F.M., pentru recurenta intervenientă Administrația Piețelor,

Tîrgurilor, Bazarelor și Oboarelor sectorul 6 București, solicită admiterea

recursului declarat în cauză,  referindu-se la motivele și notele scrise din

dosar. Referindu-se la recursul Primăriei Municipiului București, pune

concluzii de admitere.

Consilier

juridic O.O., pentru recurenta revizuientă, solicită admiterea și a recursului

intervenientei.

Avocatul

V.P.I., pentru intimații C.I., C.M., C.N., C.Ș., C.A., C.O. și C.A., solicită

respingerea ambelor recursuri declarate în cauză.

Reprezentantul

Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a III-a civilă, învestit cu soluționarea acțiunii

reclamanților C.G..Ion, C.M., C.G..Ș., C.G..O. și C.G..A. formulată împotriva

Consiliului General al Municipiului București pentru restituirea terenului în

suprafață de 1761 m.p., situat în București, strada Valea Lungă nr.37-39,

sectorul 6, prin sentința nr.239 din 9 aprilie 1998, a admis-o, omologând

raportul de expertiză efectuat în cauză.

Hotărârea

a rămas definitivă prin neapelare.

La data de 27 ianuarie 1999 pârâta Primăria Municipiului

București a formulat, în contradictoriu cu reclamanții, o cerere de revizuire a

sus-menționatei sentințe, în temeiul art.322 pct.5 din C.proc.civ..

În

motivarea cererii de revizuire, s-a  invocat – ca act nou – referatul întocmit

de Primăria Sectorului 6 București și de Administrația Piețelor – Sectorul 6

București, înregistrat la Direcția Generală Juridică, Legislație, Contencios

sub nr.18070 din 29 decembrie 1999.

În

menționatul referat se specifică faptul că terenul, revendicat de reclamanți și

restituit acestora prin amintita sentință, este situat în perimetrul actualei

Piețe Valea Lungă  și cu aproape întreg carosabilul intrării,  aflat pe latura

N-V a pieței agroalimentare. Referatul a fost întocmit  ca urmare a punerii în

executare a  sentinței de către executorii judecătorești de pe lângă

Judecătoria Sectorului 6 București.

La

data  11 martie 1999, Administrația Piețelor Sector 6 București a formulat

cerere de intervenție în interesul revizuientei Primăria Municipiului

București, solicitând admiterea cererii de revizuire întrucât terenul aparține

domeniului public, fiind scos din circuitul civil.

Tribunalul

București – secția a III-a civilă, în ședința din 2 iunie 1999, a admis în

principiu cererea de intervenție accesorie și, totodată a respins excepția de

tardivitate a cererii de revizuire, reținând că aceasta a fost formulată în

termenul prevăzut de art.324 pct.4 din C.proc.civ.

Aceeași

instanță, prin sentința nr.1060 din 24 septembrie 1999, a admis cererea de

revizuire și a schimbat în tot sentința nr.239 din 9 aprilie 1998 a

Tribunalului București – secția a III-a civilă în sensul că a respins, ca

nefondată, acțiunea reclamanților.

În

motivarea soluției, tribunalul a  reținut, din actele dosarului, că terenul din

litigiu, aparține domeniului public conform art.5 alin.1 din Legea nr.18/1991

și se  identifică cu perimetrul actualei  Piețe Agroalimentare Valea Lungă.

Curtea

de Apel București – secția a IV-a civilă, prin decizia nr.151 din 23 martie

2000, admițând apelul reclamanților (intimați în cererea de revizuire), prin

decizia nr.151 din 23 martie 2000, a schimbat în tot sentința tribunalului în

sensul respingerii cererii de revizuire.

Pentru

a decide asfel, instanța de apel a reținut că cererea de revizuire a fost

formulată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art.324 pct.4 din

C.proc.civ., termen calculat din ziua în care s-a descoperit înscrisul, în

condițiile în care toate actele depuse de revizuientă datează din anul 1996 și

nu au caracter oficial. S-a mai apreciat că Primăria Sectorului 6 București a

avut cunoștință de litigiul de fond întrucât prin adresa nr.542 din decembrie

1998, a făcut cunoscută proprietarilor decizia nr.1506/15 iunie 1998 a

Primăriei Municipiului București prin care s-a dispus retrocedarea către

reclamanți a imobilului din litigiu.

În

sfârșit, în motivarea aceleiași soluții, instanța de apel, a mai reținut că

terenul din litigiu nu este de utilitate publică și că nu s-a făcut dovada

faptului că înscrisurile invocate de revizuientă  au fost reținute de partea

potrivnică.

Această

decizie a fost casată de Curtea Supremă de Justiție – secția civilă prin

decizia nr.4329 din 17 noiembrie 2000, cauza fiind trimisă la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelurilor.

În motivarea soluției, suprema instanță a reținut că cererea de

revizuire a  fost introdusă în termen legal și că, în rejudecare, este necesar

ca instanța de apel să analizeze forța probantă a înscrisului nou invocat de

recurenta revizuientă și să cumpănească asupra consecințelor de ordin social și

economic pe care le-ar crea  menținerea sentinței ce se cere a fi revizuită.

În

rejudecare, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, prin decizia nr.33

din 29 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de C.I., C.M., C.Ș., C.O. și C.

A. și a schimbat în tot sentința nr.1060 din 24 septembrie 1999 a Tribunalului

București – secția a III-a civilă în sensul respingerii cererii de revizuire și

a cererii de intervenție accesorie, ca inadmisibilă.

În

esență, instanța de apel a reținut că înscrisurile pretinse a fi acte noi  nu

întrunesc  condițiile  art.322 pct.5 din C.proc.civ.deoarece ele nu au existat

la data judecării pricinii de revendicare, fiind întocmite   ulterior

acestui   moment,   în   aceste   condiții,  în  sensul   legii neputându-se

pune problema „descoperirii înscrisului doveditor, a reținerii acestuia de

partea potrivnică și, în orice caz  a imposibilității prezentării respectivelor

înscrisuri în fața primei instanțe datorată unei împrejurări mai presus de

voința părții”.

S-a

mai reținut că nimic nu putea împiedica Primăria Sectorului 6 București să

aducă la cunoștință instanței situația juridică a imobilului. Referindu-se la

investițiile efectuate pe terenul din litigiu, instanța de apel a reținut că

acestea nu sunt de natură să conducă la altă soluție decât cu înfrângerea

dispozițiilor legale menționate, că,  pentru valorificarea drepturilor sale,

intimata intervenientă, în calitate de constructor pe terenul altuia, are la

dispoziție calea unei acțiuni în pretenții, decurgând din prevederile art.494

din C.civ..

În

sfârșit, un ultim considerent din decizia criticată  privește faptul că pe

terenul din litigiu n-ar funcționa o piață agroalimentară ci un bazar, că

terenul  nu ar fi ocupat de carosabil sau de blocuri – așa cum a susținut

revizuienta.

Decizia

din apel a fost recurată atât de revizuienta Primăria Municipiului București

cât și intervenienta Administrația Piețelor, Tîrgurilor, Bazarelor și Oboarelor

Sectorul 6 București, invocând – prima motivele prevăzute de art.304 pct.9 și

10 din C.proc.civ. și secunda, motivele prevăzute de art.304 pct.8,9,10 din

același cod.

Motivele

de recurs ale celor două părți astfel cum sunt formulate, pun în evidență

aspecte și nu interes comun, astfel că, în cele ce urmează, vor fi enunțate și

analizate împreună.

Prin

criticile formulate, recurentele, în esență, reproșează instanței de apel:

-

că a soluționat cauza pe excepția

inadmisibilității cererii de revizuire fără să o pună în discuția părților;

-

că nu a dat curs dispozițiilor obligatorii din

decizia de casare pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – secția civilă,

între altele, ignorând faptul că, pe terenul din litigiu funcționează o piață

agroalimentară iar nu un bazar – cum a reținut, că, atât perimetrul pieței cât

și carosabilul afectate fac parte din domeniul public al municipalității;

- că a interpretat greșit prevederile art.322 pct.5

din C.proc.civ., neobservând  că înscrisul nou invocat în revizuire, deși

întocmit ulterior judecării cauzei de revendicare, exprimă o stare de fapt

existentă nu numai în momentul respectiv, ci cu mult timp înainte,  act  cu

forță  probantă  clară  și evidentă  în speță, care nu a

putut fi prezentat în procesul de revendicare dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților recurente;

-

că, din motivarea deciziei rezultă că s-a

făcut o confuzie între Primăria Sectorului 6 București care,  în procesul de

revendicare, nu avea calitate procesuală pasivă – și Adminsitrația Piețelor

sector 6 București, care are personalitate juridică și poate participa în

proces în nume propriu;

-

că, prin soluția dată, nu este rezolvată

problema investițiilor aflate pe teren, investiții care au fost făcute cu bună

credință sub imperiul dreptului de proprietate de necontestat;

-

că nu s-a pronunțat asupra unor dovezi iar pe

altele le-a apreciat greșit, sub acest aspect, evidențiind discoranța flagrantă

între expertiza efectuată după casare și obiecțiunile formulate, respectiv

răspunsul expertului în ce privește poziționarea terenului revendicat (în

raportul de expertiză acesta este identificat cu întreaga piață Valea Lungă iar

în răspunsul la obiecțiuni, același expert identifică terenul doar cu ½

din cel menționat în expertiză) și neluarea în considerație a fotografiilor

depuse la dosar de Administrația Piețelor sector 6 București, precum și a

altor dovezi din dosar, de importanță deosebită, care pun în discuție atât

nelegalitatea cât și imoralitatea retrocedării (adresa nr.10380/16 septembrie

1981, emisă de Institutul de Proiectare „Proiect” București, prin care este

prezentată intenția de a construi o piață, contractul de vânzare-cumpărare

încheiat de soții D.I.și D.A.– fostă C. – în baza căruia a fost înstrăinată o

parte   din suprafața revendicată de intimați).

Recursurile sunt întemeiate în sensul considerentelor ce

urmează.

Motivele

care justifică exercitarea  revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de

art.322 pct.1-8 din C.proc.civ..

Cererea

de revizuire din speță a fost fondată pe dispozițiile art.322 pct.5 din

C.proc.civ., partea pârâtă Primăria Municipiului București invocând, ca act

nou,  referatul întocmit de Primăria Sectorului 6 București și de Administrația

Piețelor Sectorul 6 București înregistrat la Primăria Municipiului București –

Direcția Juridică, Legislație, Contencios sub nr.18070 din 29 decembrie 1999.

Concomitent cu acest referat, anexat acestuia Administrația Piețelor Sectorul 6

București a pus la dispoziția Primăriei Municipiului București – raportul de

reevaluare a mijloacelor fixe, cu referire la Piața Valea Lungă din sectorul 6

București, întocmit, la cererea sa, de S.C. M.C.S.R.L.,  în conformitate cu

dispozițiile O.G. nr.14 din 29 ianuarie 1998.

În

rejudecarea apelului intimaților, declarat împotriva sentinței de admitere a

cererii de revizuire (nr.1060 din 24 septembrie 1999 pronunțată de Tribunalul

București – secția a III-a civilă),  Curtea de Apel București – secția a IV-a

civilă urma să respecte îndrumările din decizia de casare nr.4329 din  17

noiembrie 2000.

Reținând

că cererea de revizuire a fost introdusă în termen legal, instanța supremă a

dispus ca, în rejudecare, să fie analizată forța probantă a înscrisului nou

invocat de recurenta revizuientă și să se cumpănească asupra  consecințelor  de

ordin social și economic pe care le-ar avea menținerea  sentinței ce se cere a

fi revizuită.

Prin

aceeași decizie, s-a statuat, în drept, că prin noțiunea de înscris în sensul

textului citat se înțelege acel act prin care partea tinde să probeze, prin

prisma noilor elemente, acele situații de fapt care, de regulă, nu au fost

cunoscute de instanța ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere; că,

în lumina acestei interpretări, noțiunea de înscris trebuie luată în

accepțiunea ei restrânsă, fiind fără relevanță sub aspectul termenului de o

lună dacă înscrisul de care revizuienta se prevalează este obținut pe baza

cercetării și a altor deocumente care nu au putut fi înfățișate în litigiul de

fond.

În

rejudecare, instanța de apel a administrat proba cu expertiza topometrică – pe

aspectul criticilor vizând fondul cererii de revendicare  - pentru a se stabili

dacă pe terenul în litigiu sunt amplasate construcții de natura celor pretinse

de revizuientă, precum și proba cu înscrisuri cu privire la amenajările

efectuate de intervenientă (planșe fotografice).

Analizând

actele noi invocate de revizuientă, precum și probele din dosar,  prin prisma

dispozițiilor art.322 pct.5 din C.proc.civ., Curtea constată următoarele:

Este

de reținut, în primul rând, că actul nou invocat de revizuientă (referatul și

raportul de reevaluare a mijloacelor fixe – menționate mai sus) se încadrează

în prevederile art.322 pct.5 din C.proc.civ., în sensul că nu a fost folosit de

instanța care a judecat cauza de retrocedare. Chiar dacă actul a fost întocmit

ulterior, situațiile  ce rezultă  din el sunt atestate de fapte preexistente

(anterioare  judecății și la data judecății). În sfârșit, actul nu a  putut fi

produs  în procesul de fond dintr-o împrejurare mai  presus de voința părții

și  este determinant, are o importanță deosebită, dacă  nu chiar hotărâtoare

pentru dezlegarea pricinii.

În

speță, este în afara oricărui dubiu că, pe terenul din litigiu se află și

funcționează  o piață de mai mult de 20 de ani, ea fiind denumită „Valea

Lungă”. Acest aspect rezultă chiar din raportul de expertiză, din planșele

fotografice depuse la dosar, din susținerile părților – (nuanțate, în sensul că

în timp ce revizuienta susține că este vorba de o piață agro-alimentară,

intimații vorbesc de un bazar) din adresa nr.130.380 din 16 septembrie 1981 emisă

de Institutul de Proiectare „Proiect” București (planul de construire a pieței)

și, în sfârșit, din actul nou invocat în revizuire.

Terenul

din litigiu se identifică cu perimetrul actualei piețe și cu aproape întreg

carosabilul intrării situat pe latura N-V a  pieței agro-alimentare.

Investițiile

efectuate în piață au fost contabilizate la peste 110.000.000 lei.

În

raport de cele reținute mai sus, actul nou prezentat de revizuientă este de

importanță deosebită pentru dezlegarea pricinii.

Concluzia

instanței de apel în sensul că actul invocat de revizuientă nu s-ar încadra în

prevederile art.322 din C.proc.civ. vădește o analiză de suprafață a actului,

cât și a prevederilor legale menționate.

De

altfel, instanța supremă, în decizia de casare, referindu-se la ctul nou care

urma să fie analizat în rejudecare, a pus în evidență  considerentul potrivit

căruia: „prin noțiunea de înscris  se înțelege acel act prin care partea tinde

să probeze, prin prisma noilor elemente, acele situații de fapt care, de regulă,

nu au fost cunoscute de instanța  ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se

cere; în lumina acestei interpretări,  noțiunea de înscris        trebuie

luată  în accepțiunea ei restrânsă, fiind fără relevanță – sub aspectul

temeiului dacă înscrisul de care revizuienta se prevalează  este obținut pe

baza cercetării și a altor documente care nu au  putut fi înfățișate în

litigiul de fond.

Desigur,

neprezentarea actului în litigiul de fond este independentă de voința părții.

În

această  privință, este de reținut că întrucât Primăria Sectorului 6 București

nu a fost parte în procesul de fond, pentru că  i-a lipsit calitatea procesuală

pasivă, nu a putut prezenta înscrisul, împrejurarea fiind de natură obiectivă.

Concluziile

instanței în sensul că pe terenul din litigiu nu funcționează o piață

agroalimentară, ci un bazar, că respectivul teren nu este ocupat de carosabil

sau de blocuri nu-și găsesc suport probator în dosar.

În

acest sens sunt de menționat, în afară de actul invocat în revizuire, raportul

de expertiză, planșele fotografice și alte înscrisuri din dosar care pun în

evidență, dimpotrivă, că în cauză este vorba de un teren ce aparține domeniului

public, care se identifică cu perimetrul pieței agroalimentare „Valea Lungă” și

cu aproape întreg carosabilul intrării situat pe latura N-V a pieței.

În

raport de cele reținute mai sus, soluția ce se impune în speță este de

admitetre  ambelor recursuri  și de casare a deciziei instanței de apel, cu

consecința admiterii cererii de intervenție formulată de Administrația

Piețelor, Tîrgurilor, Bazarelor și Oboarelor Sectorul 6 București în interesul

Primăriei Municipiului București și respingerii apelului intimaților declarat

împotriva sentinței nr.1060 din 24 septembrie 1999 a Tribunalului București –

secția a III-a civilă, care urmează să fie păstrată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Primăria Municipiului București, prin Primarul General și de Administrația

Piețelor, Tîrgurilor, Bazarelor și Oboarelor sector 6 București împotriva

deciziei nr.33 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a

civilă și pe care o casează.

Admite

cererea de intervenție accesorie formulată de Administrația Piețelor,

Tîrgurilor, Bazarelor și Oboarelor sector 6 București.

Respinge

apelul declarat de C.I., C.M. – decedat, având ca  succesori pe  C.  N.  și

C.A.,  C.Ș., C.O. și C.A. împotriva sentinței nr.1060 din 24 septembrie  1999 a

Tribunalului București – secția a III-a civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.