ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1166/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1166/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de
reclamanta R.E.L.împotriva deciziei nr.584 din 29 noiembrie 2001 a Curții de
Apel București – Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au
prezentat recurenta-reclamantă R.E.L.prin avocat B.A., intimații-pârâți
Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București prin
Primarul General, reprezentat de consilier juridic O.O., intimata-pârâtă B.D.,
prin avocat M.D., lipsind intimata-chemată în garanție S.C.”C.” S.A. București.
Procedura completă.
Avocat B.A. a solicitat
admiterea recursului.
Avocat M.D. a cerut
respingerea recursului.
Consilier juridic O.O. a
pus concluzii de respingerea recursului și a arătat că recurentul a fost scutit
de timbru în mod greșit.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
sub nr.2990 din 31 mai 1999 R.E.a chemat în judecată Consiliul General al
Municipiului București și pe pârâții B.Ș.și B.C.G.solicitând să se constate
nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29
octombrie 1996 între Primăria Municipiului București prin S.C.C. S.A. și
pârâții B.C.G.și B.Ș.și să fie obligați să le lase în deplină proprietate și
posesie imobilul situat în București, str.Dr.Florea Teodorescu nr.6 –
apartament parter cu cota de 1/2 din terenul în suprafață de 240,93 mp.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că imobilul menționat nu a intrat în proprietatea Statului
Român în temeiul unui titlu valabil.
La data de 24 martie 2000
reclamanta R.E.Lia și-a precizat și completat acțiunea în sensul că înțelege să
cheme în judecată pe pârâtul C.V., să solicite să se constate nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Primăria Municipiului București
prin S.C.C. S.A. la data de 7 mai 1997 și să fie obligați pârâții să-i lase în
deplină proprietate și posesie bunul în litigiu. A arătat reclamanta că pârâții
B.Ș.și B.C.G.nu au calitate procesuală pasivă întrucât dețin apartamentul de la
etajul imobilului ce nu constituie obiectul revendicării.
La data de 19 iunie 2000
pârâtul C.V.a formulat cerere de chemare în garanție a S.C.C. S.A. și
Consiliului General al Municipiului București solicitând, în ipoteza admiterii
acțiunii să fie obligați să le restituie prețul de 40.356.925 lei,
reactualizat.
Tribunalul București,
Secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr.305 din 30 martie 2001 a respins
acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său exclusiv de
proprietate asupra bunului revendicat.
Curtea de Apel București –
Secția a IV-a civilă prin decizia civilă nr.584 din 29 noiembrie 2001 a respins
ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.E.L. împotriva sentinței civile
nr.305 din 30 aprilie 2001 cu motivarea că acțiunea în revendicare este un act
de dispoziție și trebuie promovată de toți coproprietarii.
În termen legal împotriva
deciziei civile nr.584 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția
a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta R. E.L. solicitând casarea potrivit
art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând că: 1. preluarea apartamentului
revendicat de către Statul Român s-a făcut fără titlu; 2. cota de 1/2 din
terenul în litigiu a fost dobândită de autorii săi iar cealaltă cotă de 1/2 de
către C.T.care a înstrăinat-o împreună cu apartamentul de la etaj lui L.F.din
patrimoniul căruia a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr.92/1950; 3. Legea
nr.112/1995 în temeiul căreia pârâtul C.V. a cumpărat apartamentul de la parter
nu este aplicabilă în speță.
Curtea urmează să respingă
recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 10 iunie 1932,
prin contract autentic, E.V., N.P.și M.V. au vândut M.S.și lui A.S.cota de 1/2
iar C.T.cealaltă cotă de 1/2 din suprafața de 240,93 mp teren situat în
București, str.Florea Teodorescu, lotul 21 B.
De pe urma M.S., decedată
la data de 28 iulie 1978 și a lui A.S., decedat la data de 3 iunie 1990 a rămas
ca succesoare reclamanta R.E.L., descendentă de gradul I.
La data de 21 iulie 1932
ing.S.(A.) a fost autorizat să edifice în București. Str.Dr.Florea Teodorescu
nr.6 o construcție compusă din subsol, parter și etaj.
Prin decizia nr.1737 din 29
octombrie 1979 a fostului Consiliu popular al Municipiului București, în
temeiul Decretului nr.223/1974, a trecut în proprietatea Statului Român
apartamentul de la parterul imobilului situat în București, str.Florea
Teodorescu nr.6, sector 5, cu cota indiviză de teren de la S.A. și S.M..
Din adresa emisă de
Primăria Municipiului București la data de 25 octombrie 1999 rezultă că
apartamentul de la etaj a trecut în proprietatea Statului Român de la F.M., în
temeiul Decretului nr.92/1950.
Acțiunea în revendicare
imobiliară întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ. este un act de dispoziție.
În cazul în care există coproprietate asupra unui bun imobil, pentru
respectarea principiului unanimității acțiunea în revendicare trebuie formulată
de toți coproprietarii, ca o condiție de admisibilitate.
În speță, autorii
reclamantei au dobândit o cotă de 1/2 din teren; nu s-a făcut dovada
modalității în care aceștia au dobândit dreptul exclusiv de proprietate asupra
apartamentului de la parterul clădirii.
Astfel fiind, corect
instanțele de fond și de apel au considerat acțiunea inadmisibilă și au
respins-o ca atare.
Existând un fine de
neprimire care ține de calitatea procesuală activă în acțiunea în revendicare
instanțele nu puteau să procedeze la soluționarea cauzei pe fond, să analizeze
dacă imobilul a intrat sau nu cu titlu în patrimoniul Statului Român sau dacă
bunul a fost sau nu legal vândut în temeiul Legii nr.112/1995.
Față de considerentele
menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
reclamanta R.E.L. împotriva deciziei nr.584 din 29 noiembrie 2001 a Curții de
Apel București –secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 martie 2003.