ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1166/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R.E.L.împotriva deciziei nr.584 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă R.E.L.prin avocat B.A., intimații-pârâți Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic O.O., intimata-pârâtă B.D., prin avocat M.D., lipsind intimata-chemată în garanție S.C.”C.” S.A. București. Procedura completă. Avocat B.A. a solicitat admiterea recursului. Avocat M.D. a cerut respingerea recursului. Consilier juridic O.O. a pus concluzii de respingerea recursului și a arătat că recurentul a fost scutit de timbru în mod greșit.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.2990 din 31 mai 1999 R.E.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București și pe pârâții B.Ș.și B.C.G.solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 octombrie 1996 între Primăria Municipiului București prin S.C.C. S.A. și pârâții B.C.G.și B.Ș.și să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, str.Dr.Florea Teodorescu nr.6 – apartament parter cu cota de 1/2 din terenul în suprafață de 240,93 mp. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul menționat nu a intrat în proprietatea Statului Român în temeiul unui titlu valabil.

La data de 24 martie 2000 reclamanta R.E.Lia și-a precizat și completat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată pe pârâtul C.V., să solicite să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Primăria Municipiului București prin S.C.C. S.A. la data de 7 mai 1997 și să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie bunul în litigiu. A arătat reclamanta că pârâții B.Ș.și B.C.G.nu au calitate procesuală pasivă întrucât dețin apartamentul de la etajul imobilului ce nu constituie obiectul revendicării. La data de 19 iunie 2000 pârâtul C.V.a formulat cerere de chemare în garanție a S.C.C. S.A. și Consiliului General al Municipiului București solicitând, în ipoteza admiterii acțiunii să fie obligați să le restituie prețul de 40.356.925 lei, reactualizat.

Tribunalul București, Secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr.305 din 30 martie 2001 a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său exclusiv de proprietate asupra bunului revendicat. Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă prin decizia civilă nr.584 din 29 noiembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.E.L. împotriva sentinței civile nr.305 din 30 aprilie 2001 cu motivarea că acțiunea în revendicare este un act de dispoziție și trebuie promovată de toți coproprietarii. În termen legal împotriva deciziei civile nr.584 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta R. E.L.

solicitând casarea potrivit art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând că: 1. preluarea apartamentului revendicat de către Statul Român s-a făcut fără titlu; 2. cota de 1/2 din terenul în litigiu a fost dobândită de autorii săi iar cealaltă cotă de 1/2 de către C.T.care a înstrăinat-o împreună cu apartamentul de la etaj lui L.F.din patrimoniul căruia a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr.92/1950; 3. Legea nr.112/1995 în temeiul căreia pârâtul C.V. a cumpărat apartamentul de la parter nu este aplicabilă în speță. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: La data de 10 iunie 1932, prin contract autentic, E.V., N.P.și M.V.

au vândut M.S.și lui A.S.cota de 1/2 iar C.T.cealaltă cotă de 1/2 din suprafața de 240,93 mp teren situat în București, str.Florea Teodorescu, lotul 21 B. De pe urma M.S., decedată la data de 28 iulie 1978 și a lui A.S., decedat la data de 3 iunie 1990 a rămas ca succesoare reclamanta R.E.L., descendentă de gradul I. La data de 21 iulie 1932 ing.S.(A.) a fost autorizat să edifice în București. Str.Dr.Florea Teodorescu nr.6 o construcție compusă din subsol, parter și etaj. Prin decizia nr.1737 din 29 octombrie 1979 a fostului Consiliu popular al Municipiului București, în temeiul Decretului nr.223/1974, a trecut în proprietatea Statului Român apartamentul de la parterul imobilului situat în București, str.Florea Teodorescu nr.6, sector 5, cu cota indiviză de teren de la S.A.

și S.M.. Din adresa emisă de Primăria Municipiului București la data de 25 octombrie 1999 rezultă că apartamentul de la etaj a trecut în proprietatea Statului Român de la F.M., în temeiul Decretului nr.92/1950. Acțiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ. este un act de dispoziție. În cazul în care există coproprietate asupra unui bun imobil, pentru respectarea principiului unanimității acțiunea în revendicare trebuie formulată de toți coproprietarii, ca o condiție de admisibilitate. În speță, autorii reclamantei au dobândit o cotă de 1/2 din teren; nu s-a făcut dovada modalității în care aceștia au dobândit dreptul exclusiv de proprietate asupra apartamentului de la parterul clădirii.

Astfel fiind, corect instanțele de fond și de apel au considerat acțiunea inadmisibilă și au respins-o ca atare. Existând un fine de neprimire care ține de calitatea procesuală activă în acțiunea în revendicare instanțele nu puteau să procedeze la soluționarea cauzei pe fond, să analizeze dacă imobilul a intrat sau nu cu titlu în patrimoniul Statului Român sau dacă bunul a fost sau nu legal vândut în temeiul Legii nr.112/1995. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.E.L. împotriva deciziei nr.584 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București –secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.