ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5796/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 670 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 961/94/2006, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții S.E. și S.A. împotriva Deciziei nr. 1194 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R.D. și R.L. Împotriva acestei decizii, la data de 17 iulie 2008, contestatorul S.E. a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 4309/2/2008, prin care a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze primul motiv de casare constând în eroarea instanței de apel, care a pus în discuție numai excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți, fără să dea cuvântul și pe aspectele de fond ale apelului.

Astfel fiind, contestatorul a susținut că instanța de apel a omis să analizeze în fapt și în drept acest motiv, pronunțând o hotărâre reformabilă pe calea contestației în anulare. Prin Încheierea din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4309/2/2008, s-a dispus suspendarea judecării contestației în anulare pentru lipsa părților, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul S.E., susținând că instanța avea obligația să amâne judecarea cauzei, având în vedere cererea sa depusă la dosar la data de 10 septembrie 2008, prin care a solicitat acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării, în cazul în care aceasta ar fi formulată de către intimați, precum și obligativitatea depunerii întâmpinării, potrivit art. 320 alin. (2) C. proc.

civ. A mai arătat recurentul că instanța avea obligația legală de a comunica încheierea, care este supusă recursului pe cale separată. Or, neprocedând astfel, a susținut că termenul de recurs curge de la data primirii citației în vederea discutării perimării. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 noiembrie 2009, sub nr. 4309/2/2008. Prin Încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de contestatorul S.E. împotriva Încheierii din data de 11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4309/2/2008, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 5 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării. Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 25 octombrie 2012, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 5 noiembrie 2013, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentului, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părților, nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata perimat recursul declarat de contestatorul S.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul S.E. împotriva Încheierii din data de 11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4309/2/2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM