ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2335/2014

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 419 din 08 martie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 5803/2/2011, Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a anulat cererea de

revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva deciziei civile nr. 442 din 14

aprilie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 4606/2/2009, în

contradictoriu cu intimata P.A.I.

Împotriva acestei

decizii, la data de 21 martie 2012, revizuenta I.M. a formulat cerere de

revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secției

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. 2341/2/2012.

Prin decizia civilă

nr. 818 din 07 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2341/2/2012, Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuenta I.M.

Împotriva acestei decizii,

la data de 15 mai 2012 a formulat contestație în anulare I.M., care a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie sub nr. 3943/2/2012.

Prin încheierea din 11

iulie 2012, Curtea a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, conform

art. 242 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părților.

La data de 05

noiembrie 2013, cauza a fost din oficiu repusă pe rol conform art. 252 alin.

(1) C. proc. civ. și art. 99 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al

instanțelor judecătorești, pentru a se discuta excepția de perimare.

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă

nr. 1777 din 5 noiembrie 2013 a constatat perimată contestație în anulare formulată

de contestatoarea I.M. împotriva deciziei civile nr. 818 din 07 mai 2012 pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, în Dosarul nr. 2341/2/2012, în contradictoriu cu intimata P.A.I.

În argumentarea acestei

decizii, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că termenul de perimare

a început să curgă la data de 11 iulie 2012, când instanța a dispus suspendarea

judecării contestației în anulare în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. De la

acest moment și până la 05 noiembrie 2013, când s-a acordat din oficiu termen pentru

discutarea excepției de perimare, părțile nu au îndeplinit niciun act de procedură

în vederea judecării cauzei care să întrerupă cursul perimării în condițiile

art. 249 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii

I.M. a declarat recurs fără a indica motivele de drept pe care se întemeiază, susținând,

în esență, că de ani de zile s-au trimis citațiile retur, deși se prezenta la Of.

Poștal XX din str. M.B. să își ridice corespondența nu i se dădeau citațiile, nu

se putea prezenta la procese neștiind termenul și nici nu putea folosi nici o cale

de a afla.

Totodată, recurenta susține

că nu s-a putut prezenta la procese și datorită faptului că imobilul său a fost

ocupat din data de 11 august 2005 și nu a avut cunoștință de termene.

Pentru aceste motive recurenta

a solicitat să se constate nelegitimitatea tuturor actelor.

Recursul este nefondat

și va fi respins pentru următoarele considerente:

Susținerile recurentei

conform cărora nu a primit citațiile emise pentru termenele de judecată, nu vor

fi reținute.

Astfel, s

e impune a se preciza

câteva considerații legate de buna-credință în exercitarea drepturilor procedurale

precum și în legătură cu îndatoririle părților în procesul civil.

Sancțiunile care se aplică

în situații determinate procedural cum este și sancțiunea perimării a fost instituită

pentru nerespectarea cerinței de a exista continuitate în desfășurarea procesului.

Altfel spus această sancțiune procedurală intervine pentru a se curma starea de

incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății și are drept

consecință stingerea procesului în faza în care se găsește.

Sancțiunea procedurală

amintită operează și ca o prezumție de desistare care se deduce din nestăruința

părților, în termenele prevăzute expres pentru reluarea judecării cauzei. Procedural,

considerațiile de mai sus au în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., dar

și dispozițiile art. 129 alin. (1) din același cod prin care se stabilește că părțile

au îndatorirea, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

De asemenea ele au obligația

să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor

art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

În sprijinul concluziei

că recurenta avea la dispoziție termenul de un an în care putea să săvârșească acte

procedurale în scopul de a se relua judecata sunt prevederile art. 244

1

C. proc. civ., potrivit cărora recursul se poate declara cât timp durează suspendarea

cursului judecării procesului. În același termen partea avea posibilitatea conferită

de lege de a solicita repunerea pe rol a cauzei.

Această concluzie se bazează

și pe prevederile anterior analizate care se referă la obligația părților de a urmări

continuitatea desfășurării procesului cât și pe faptul că recursul poate fi declarat

oricând după suspendare până la împlinirea termenului de perimare.

Așa fiind, constatând

că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la reformarea deciziei pronunțată

de Curtea de Apel, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

recursul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta I.M. împotriva deciziei civile nr. 1777 din

5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 iunie

2014.