ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1106/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1035 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuienților cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții P.T. și P.I. împotriva deciziei civile nr. 374 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, din Dosarul nr. 7903/2/2010 în contradictoriu cu intimații N.A.M.V., G.G., G.L., G.M., P.V., M.I., A.D.C., B.G., B.F.V., B.C., B.T.M., B.M.P., B.B., B.C., R.A., R.R., G.A., G.L., P.E., G.G., G.F., G.Ș., B.A.D., B.A., P.I., P.R.

și P.M. întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru lipsa calității procesuale active a revizuienților. S-a respins de asemenea cererea de revizuire formulată de revizuenții P.T. și P.I. împotriva aceleiași decizii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 4 C. proc. civ. ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 29 aprilie 2011, sub nr. 4027/2/2011, revizuienții P.T. și P.I. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 374 din 31 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 7903/2/2010, în contradictoriu cu intimata N.A.M.V., pentru ca în urma rejudecării cauzei să se respingă cererea reclamantei de evacuare din apartamentul în care locuiesc revizuienții la etajul doi, proprietatea statului și nu proprietate intimatei.

Revizuienții au precizat că își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. - întrucât dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire, pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. - întrucât instanța a dat mai mult de cât s-a cerut, dispunând evacuarea din apartamentul aflat la etajul doi al imobilului pentru care reclamanta nu are nici un act doveditor al dreptului de proprietate, pe art. 322 pct. 4 C. proc. civ. - întrucât hotărârea a fost dată în temeiul mai multor înscrisuri declarate false în cursul judecății (Decizia nr. 59/1998, învestirea cu formulă executorie din 18 mai 1998, dispoziția Primarului nr. 1523 din 19 iunie 1998, procesul - verbal de predare silită nr. 102 din 05 decembrie 2008), pe dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc.

civ. - întrucât rezultă că statul nu a fost apărat deloc în acest proces, stat care este proprietarul apartamentului locuit de revizuienți. Revizuienții au precizat în finalul cererii lor că își rezervă dreptul de a completa cererea și probatoriile ulterior, după motivare deciziei atacate. Ei au atașat cererii de revizuire toate înscrisurile la care au făcut trimitere în motivare cererii, în fotocopie. Instanța a lua măsura atașării dosarului de fond în care a fost pronunțată decizia supusă revizuirii, la prezenta cauză.

Prin completarea la cererea de revizuire, revizuienții au arătat în detaliu de ce nu înțeleg sensul dispozițiilor deciziei pronunțate de instanța de recurs în raport cu dispozițiile hotărârii de primă instanță ori dispozițiile deciziei de apel, ca și considerentele exprimate de aceste instanțe în motivarea soluțiilor lor (de ex.; cu referire la dispoziția de „schimbă în parte sentința apelată”), înțelegându-se că se menține dispoziția de evacuare din sentința de fond pentru șapte persoane care nu locuiesc la adresa imobilului, nu sunt menționate în adresa de răspuns a Primăriei, nu s-au prezentat la nici un termen, nu au fost legal apărate, iar cel puțin una dintre ele (Ș.G.) este cu siguranță decedată.

De asemenea, s-a explicat și cel de-al doilea temei legal al revizuirii, art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, anume asupra întinderii dispozitivului Deciziei civile nr. 59/1998. Apoi, instanțele nu s-au pronunțat asupra unui lucru cerut, anume asupra cererii revizuienților prin care au invocat că reclamanta nu are dreptul de proprietate și nici calitate procesuală activă asupra tuturor construcțiilor din Thomas Masaryk, eventual numai pentru corpul de casă de la stradă format din parter și etaj și, pentru o parte de teren de circa 530 m.p., celelalte construcții de la aceeași adresă, inclusiv etajul doi în care locuiesc revizuienții sunt construite de stat și nu de reclamantă.

Nici una din cele trei instanțe, fond, apel, recurs, nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. Cu referire la temeiul dat de art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., s-a indicat că hotărârea s-a dat în temeiul mai multor înscrisuri declarate false în cursul judecății, anume: - cererea de chemare în judecată din Dosarul nr. 3628/1997, lipsa semnăturii, lipsa consimțământului ce atrage nulitatea ei absolută; - certificatul de moștenitor din 09 martie 1998 al Notariatului de Stat Sector 2, în care la rubrica bunuri moștenite indică faptul că nu sunt; - adresa de răspuns din 03 august 1992 prin care se arată că reclamantei i-au fost naționalizate trei apartamente în Thomas Masaryk în anul 1950, corp de casă: parter și etaj; - dispoziția nr. 1523 din 19 iunie 1998 a Primarului Municipiului București; - cererea de apel din Dosarul nr. 4568/1997, pentru lipsa semnăturii, lipsa consimțământului care atrage nulitatea absolută; - declarația martorului mincinos B.M.; - declarația mincinoasă a intimatei - recurente din aceeași cerere de apel, că mama ei era săracă, iar ea revendică imobilele moștenite și că această mamă a fost căsătorită la 12 ani cu un bărbat de 45 de ani; - nulitatea absolută a Deciziei nr. 59/1998 din cauza falsurilor anterioare; - cererea de învestire cu formulă executorie, adresată Judecătoriei Sectorului 2 București, nesemnată nici de reclamantă, nici de avocatul ei și care este, deci, lovită de nulitate absolută; - cererea de retrocedare conform Legii nr. 10/2001; - procesul - verbal de punere în posesie,

întocmit după termenul de prescripție de 10 ani. În ipoteza art. 322 pct. 6 C. proc. civ. sunt persoanele evacuate prin sentința primei instanțe mai sus arătate. Există hotărâri potrivnice (art. 322 pct. 7 C. proc. civ.) aspect evidențiat și aflat în legătură cu temeiul invocat dat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. În ședința publică din 20 septembrie 2011, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a revizuienților în raport de temeiul de drept dat de prevederile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., invocat în susținerea cererii de revizuire. Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dintre cele la care se referă teza generală a textului legal indicat (adică a art. 322 C. proc.

civ.) este posibilă și pentru cazul când statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere. Acest text legal este menit să apere interesele celor la care se referă, astfel că prevalarea de dispozițiile sale nu este decât la dispoziția subiectelor enumerate în cuprinsul său, nici o altă persoană terță ori chiar parte în procesul finalizat prin hotărârea supusă revizuirii neputând invoca acest temei legal atâta timp cât nu face parte din sfera persoanelor limitativ enumerate, spre a obține revizuirea unei hotărâri.

Invocarea acestui text de lege trebuie să fie în strânsă legătură cu situația de vătămare a drepturilor și intereselor revizuientului, încălcare sau vătămare care să decurgă din faptul prejudiciabil al lipsirii lui totale de apărare ori din faptul apărării sale cu viclenie de către cei însărcinați să-l apere astfel că orice altă persoană care nu se regăsește în ipoteza limitativă a prevederii legale analizate nu poate invoca acest temei legal cu referire la alte subiecte. Cum revizuienții P.T. și P.I. nu s-au prevalat de dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. cu referire la persoana lor, ci la persoana intimaților R.A., R.R., G.A., G.L., Ș.G., G.G., G.F. (cum rezultă din fila 92, precizarea la cererea lor de revizuire) ori a Statului Român, Curtea apreciază că ei nu au calitate procesuală activă în promovarea cererii de revizuire justificată pe acest temei legal (art. 322 pct. 6 C. proc.

civ.). În consecință, s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. pentru lipsa calității procesuale active a revizuienților.

Luând spre analiză cererea de revizuire în raport de celelalte temeiuri de drept invocate, s-a reținut cu prioritate că aceasta a fost promovată împotriva deciziei civile nr. 374 din 31 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 7903/2/2010, prin care, admițându-se recursul reclamantei, a fost modificată în parte decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul reclamantei și schimbată în parte sentința apelată prin admiterea acțiunii astfel cum a fost ea precizată, dispunându-se evacuarea și a celorlalți pârâți din spațiile pe care le ocupă din imobilul situat în București, str. Thomas Masaryk, sector 2: P.T., P.I., P.R., P.I., G.G., G.P., G.M., P.V., M.I., A.M., A.D.C., B.G., B.F.V., B.T.M., B.C.L., B.M.P., B.Z., C.L., B.B., B.C.C., P.E., B.D.

și B.A. Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost păstrate, ca și celelalte dispoziții ale deciziei recurate, privitoare la respingerea apelului declarat de apelanții - pârâți P.T., P.I. și P.R. Pentru a decide astfel, în esență, instanța de recurs a reținut că celelalte instanțe, de fond și apel, au făcut o greșită aplicare în cauză a prevederilor art. 480 C. civ. și ale O.U.G. nr. 40/1999, prin aceea că au reținut aplicabilitatea în cauză a O.U.G. nr. 40/1999, în condițiile în care acest act normativ și-a încetat aplicarea în privința persoanelor fizice.

Reținând aceasta, instanța de recurs a apreciat că se impune a se da o altă dezlegare raporturilor litigioase existente între părți decât cea adoptată de celelalte două instanțe, respectiv prin admiterea în întregime a cererii în evacuare formulată de reclamantă, astfel cum a fost ea precizată, cu consecința evacuării din imobilul litigios a tuturor pârâților chemați în judecată și nu doar a celor evacuați prin sentința instanței de fond. Așadar, dând o altă dezlegare raportului juridic litigios, decizia de recurs evocă fondul, ceea ce face admisibilă promovarea unei cereri de revizuire a acesteia. Cu referire la cel dintâi motiv de revizuire invocat, respectiv art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

- „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”- Curtea apreciază că acesta este nefondat, decizia instanței de recurs neputând fi criticată pentru neclaritate a dispozitivului care este limpede, nesusceptibil de interpretări, dar și coerent prin raportare la dispozițiile menționate din hotărârile instanțelor de fond.

Astfel, în esență, decizia instanței de recurs conține soluția de admitere a recursului reclamantei, ce a condus la modificarea în parte a deciziei de apel în sensul admiterii și apelului aceleiași părți, soluție care, de asemenea, a indus o schimbare în parte a sentinței apelate (care inițial admitea doar în parte cererea reclamantei) în sensul admiterii integrale a cererii precizate a reclamantei, cu consecința evacuării tuturor pârâților din imobilul situat în București, str. Thomas Masaryk, sector 6, și nu doar a acelora în privința cărora fusese pronunțat un ordin de evacuare încă de la momentul judecății de primă instanță, prin Sentința civilă nr. 11070 din 10 decembrie 2008. Așadar, reținând că nu este nimic neclar ori contradictoriu în cuprinsul dispozitivului Deciziei de recurs nr. 374 din 31 martie 2011, s-a apreciat că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc.

civ. este neîntemeiată. Revizuienții au invocat, de asemenea, prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv „dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”. Susținând că instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, revizuienții au explicat în dezvoltarea motivelor cererii lor (fila 93 dosar) că, de fapt, toate instanțele ce au judecat pricina s-ar fi pronunțat nepermis și fără cerere în acest sens, asupra clarificării dispozitivului Deciziei civile nr. 59/1998.

Motivul susținut este nefondat întrucât examinând dispozitivele tuturor hotărârilor ce s-au pronunțat în cauza finalizată prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, și, cu privire specială, asupra dispozitivului deciziei de recurs, instanța a reținut că nici unul dintre acestea nu cuprinde dispoziții extra petița ale instanțelor ce le-au pronunțat în sensul de a se fi pronunțat, cum susțin revizuienții, asupra clarificării dispozitivului Deciziei civile nr. 59/1998.

Referirile pe care instanțele le-au făcut la înțelesul și întinderea aplicării Deciziei civile nr. 59 din 13 ianuarie 1998 a Tribunalului București, secția a IV a civilă (al cărei dispozitiv a fost lămurit, de altfel, printr-o procedură separată și proprie de lămurire a dispozitivului, prin Decizia civilă nr. 3219/2001 a Tribunalului București) au constituit argumentele cu care au respins apărările formulate în cauză de către pârâți pe calea întâmpinărilor ori apelului formulat de ei împotriva sentinței Judecătoriei Sectorului 2 București. Or, critica de extra petița, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ. are ca situație premisă o dezlegare în drept dată de instanță prin chiar dispozitivul hotărârii pe care o pronunță, asupra unui lucru concret, ce nu a constituit obiect al cererilor cu soluționarea cărora acea instanță a fost învestită.

Utilizarea de către instanța de judecată de argumente în justificarea soluțiilor ce au concretizat dispozitivul hotărârii sale, prin care s-a pronunțat în limita celor solicitate, chiar dacă nu au fost invocate de părți în cursul procedurii, nu pot justifica o critică de extra petița ori promovarea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ. Subsumat aceluiași motiv de revizuire, revizuienții au mai invocat și că instanțele nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra faptului că reclamanta nu are un drept de proprietate și nici calitate procesuală activă asupra tuturor construcțiilor din str. Thomas Masaryk, între care sunt și construcții ori etaje din construcții ce au fost construite de stat.

Și această susținere este nefondată, neînscriindu-se în ipoteza textului legal, critica de „minus petița” având în vedere situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces, indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu sau incidental. Or, revizuienții nu au fost titularii nici unei cereri cu conținutul arătat, ce s-ar fi formulat în litigiul soluționat irevocabil prin pronunțarea deciziei supusă revizuirii, singura cerere formulată în dosar fiind cea în evacuare aparținând reclamantei. Cererea reconvențională a acestora, depusă la instanța de fond, vizând despăgubirea lor pentru îmbunătățirile aduse imobilului locuit a fost disjunsă și judecată separat de prima instanță întrucât nu a fost formulată în această cauză până la prima zi de înfățișare (filele 390, 422 dosar fond).

S-a mai reținut că doar pe cale de apărare revizuienții au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei asupra imobilului din care s-a cerut evacuarea lor, lipsa identității între imobilul ocupat de ei și cel la care se referă titlul reclamantei, apărări asupra cărora instanțele s-au pronunțat după ce le-au analizat, respingând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei sau apelul apelanților Pruteanu. Aceleași apărări susținute în recursul recurenților P.T. și Ioana nu au mai putut fi cercetate pe fond întrucât printr-o decizie distinctă, nr. 846 din 09 septembrie 2010, instanța de recurs a respins ca tardiv recursul acestora astfel că, doar sub acest aspect revizuirea întemeiată pe motivul „minus petița” nici nu ar putea fi promovată (întrucât decizia care a soluționat recursul vizând aceste critici nu a mai evocat fondul, ea fiind și diferită, de altfel, de cea împotriva căreia a fost îndreptată cererea de revizuire).

Cât privește motivul de revizuire dat de prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., Curtea reține că revizuienții nu au demonstrat că hotărârea supusă revizuirii ar fi fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, condiție neîndeplinită de nici unul dintre înscrisurile enunțate la paginile 96 - 98 din precizările aduse cererii de revizuire. Instanța a reținut că la fila 95 a cererii precizatoare, revizuienții au făcut trimitere la procedura de constatare a falsului chiar de către instanța civilă) învestită cu soluționarea cererii lor de revizuire, lăsând de înțeles că instanța ar avea de rezolvat această problemă incidentală în legătură cu toate înscrisurile enumerate apoi de aceste părți.

S-a reținut că prin dispozițiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, conținutul art. 322 pct. 4 C. proc. civ. a fost modificat prin înlăturarea acestei posibilități ce fusese rezervată chiar și instanțelor civile, de a constata ele infracțiunea pe cale incidentală, atunci când constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, astfel că în prezent instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire de față nu ar mai putea acționa în sensul așteptat de revizuienți. Conform actualului conținut al art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută și „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății (…)”.

Cum s-a arătat, nici o dovadă în acest sens nu a fost făcută în legătură cu niciunul dintre înscrisurile invocate ca fiind falsificate. În precizările aduse cererii de revizuire, revizuienții au mai invocat și prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. însă doar în legătură și în susținerea temeiului de drept deja invocat și analizat al art. 322 pct. 1 C. proc. civ., considerentele expuse cu ocazia analizării acestui prim motiv de revizuire fiind valabile, iar ipoteza la care fac trimitere revizuienții nu se circumscrie ipotezei legale a art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. Deși decizia sus evocată prin care s-a soluționat cererea de revizuire este irevocabilă și nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, totuși reizuienții P.T.

și P.I. au declarat recurs împotriva acesteia la 9 ianuarie 2012, susținându-se nelegalitatea ei pe motiv că s-a omis a se analiza competențele instanțelor, motiv pentru care s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 2. În ședința publică de azi, instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, raportat la dispozițiile art. 299 și 377 alin. (2) pct. 4 și art. 328 C. proc. civ. Astfel față de excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, sau hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, “împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar, al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii . Or, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită. Cum hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat era irevocabilă și hotărârea pronunțată în revizuire este irevocabilă și pe cale de consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării căii de atac a recursului.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Așa fiind recursul declarat de revizuienți nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege. Or din această perspectivă cum hotărârea dată în revizuire nu se încadrează între hotărârile menționate la ar 299 alin. (1) C. proc.

civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții P.I., P.T., P.R.A. împotriva Deciziei civile nr. 1035 din data de 20 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2013.