ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1561/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 333 din 05 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 11847/3/2010 s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Z.K. Pentru a pronunța soluția s-a apreciat că susținerile revizuientei nu constituie fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei în fond și în căile ordinare de atac, care să ducă, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la revizuirea hotărârii penale definitive.

Chiar petentul a susținut că respectivele documente contabile s-au aflat în posesia acestuia și i-au fost date avocatului ales, spre a fi depuse la judecarea cauzei, spre a fi avute în vedere de instanțe, ceea ce înseamnă că nu se poate reține vreo culpă a acestora, ci a petentului care nu a fost diligent în alegerea unui apărător care sa îi reprezinte interesele cu buna credința. Nu poate fi admisă o cerere de revizuire pe motivul descoperirii de fapte sau împrejurări noi, atunci când se tinde la audierea unor martori noi, prelungind astfel probațiunea pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțe sau înscrisuri care deja au fost avute în vedere de către instanțele de judecata cu ocazia soluționării cauzei pe fondul ei.

Nici susținerile petentului că o martoră ar fi comis cu intenție infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza în care s-a pronunțat hotărârea definitivă a cărei revizuire se solicită nu fac aplicabile dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare împotriva martorei B.P., plângerea penală formulată împotriva acesteia nefiind soluționată până în prezent. Petentul a mai susținut că, față de inculpata B.G. s-ar fi pronunțat două hotărâri penale diferite, care nu se pot concilia. Tribunalul a constatat că în realitate este vorba de o singură sentință penală prin care instanța de fond a condamnat-o pe inculpată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 1 alin. (2) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., sentință penală care a fost modificată de instanțele de control judiciar, respectiv instanța de apel care a dispus achitarea inculpatei pentru această infracțiune, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluția fiind menținută prin hotărârea penală definitivă - decizia penală nr. 3324 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 19881/3/2009. În concluzie, nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. nu este incident în speță, fiind vorba de o singură hotărâre penală, care a suferit modificări în căile ordinare de atac.

De altfel, tribunalul a observat că petentul a mai formulat anterior cereri de revizuire împotriva aceleiași hotărâri penale definitive, invocând în esență aceleași motive ca în prezenta cerere, acestea fiind respinse ca nefondate, în acest sens a se vedea sentința penală nr. 929 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I- a penală, în dosarul nr. 28724/3/2009. Împotriva soluției în termen legal au declarat apel revizuentul Z.K., și intimata B.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 31 mai 2010 sub numărul 1392/2010. La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către revizuient.

Motivele de apel formulate de revizuentul Z.K. au fost expuse oral în ședința publică din data de 01 noiembrie 2010. In ședința publică din data de 1 noiembrie 2010 apelanta - intimată B.G. a învederat că își retrage apelul declarat. Examinând apelul declarat de revizuent prin prisma motivelor expuse și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 243/A din 16 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-revizuient Z.K. împotriva sentinței penale nr. 333 din 05 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a penală. A luat act de retragerea apelului declarat de intimata B.G., constatând că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele.

Revizueintul a reiterat, cu ocazia promovării prezentei căi extraordinare de atac, aspecte care au fost deja cercetate cu ocazia soluționării cauzei în fond, și nu aspecte noi și care nu au putut fi cunoscute de instanțe în fond și în căile ordinare de atac. Pentru a putea utiliza calea de atac a revizuirii petentul a indicat ca fapte și împrejurări noi ce nu au putut fi cunoscute de instanță la soluționarea cauzei niște documente contabile, respectiv caietul de bancă ce a stat în posesia sa fiind înmânat apărătorului ales în vederea utilizării în fata instanței. Chiar acceptând susținerea că aceste documente contabile nu au fost cunoscute de instanță, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția cumulativă cerută de art. 394 alin. (2) C. proc.

pen. pentru admiterea unei asemenea cereri, respectiv ca acestea să facă dovada netemeiniciei hotărârii de achitare. Având în vedere că la stabilirea situației de fapt, pe fondul cauzei, a fost întocmită o expertiză contabilă ce a avut drept obiect toate operațiunile bancare efectuate în perioada examinată, necontestată de părți, precum și două expertize grafoscopice ce au concluzionat că cele 140 de cec-uri și bilete la ordin, la rubrica „girat către" conțineau mențiuni executate de inculpată, rezultă că înscrisurile la care face referire revizuientul în cererea sa nu puteau conduce la o concluzie contrară, putând cel mult să confirme cele constatate prin expertizele întocmite în cauză. Motivul de achitare a inculpatei B.G.

nu s-a bazat pe o insuficientă probare a prejudiciului cauzat societăților administrate de revizuient ci pe împrejurarea că „probele nu demonstrează fără dubiu că inculpata și-a însușit, în interesul său, contravaloarea filelor cec și a biletelor la ordin respectiv suma de 3.199.430.459 ROL, în dauna societăților Y.L.I. SRL și K. A&Y T. SRL" . De asemenea, la soluționarea fondului cauzei s-a reținut că „dubiile existente profită inculpatei și împiedică reținerea modalității normative „a însușirii" în condițiile nedovedirii modalității faptice de comitere a infracțiunii de delapidare", iar dovezile invocate prin cererea de revizuire nu aduc elemente noi, necunoscute de instanță cu privire la aceste aspecte, de natură să răstoarne beneficiul dubiului - „in dubio pro reo"- reținut în sarcina inculpatei, tinzând doar la prelungirea probatoriului administrat cu ocazia soluționării în fond și în căile de atac ordinare a cauzei.

In concluzie, a reținut instanța de apel că utilizând calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate repune în discuție, conform art. 394 C. proc. pen., situația de fapt avută în vedere cu ocazia efectuării urmăririi penale și a cercetării judecătorești astfel cum rezultă din materialul probator administrat, decât dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Împotriva deciziei penale nr. 243/A din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, s ecția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs revizuientul Z.K., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 11847/3/2010. Recurentul revizuient a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și a sentinței pronunțată de instanța de fond și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 403 C. proc.

pen. și trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța competentă respectiv, Tribunalul București. A arătat că motivul de casare reprezintă dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. A mai arătat apărătorul revizuientului că, cele două condiții pe care trebuie să le îndeplinească această cerere de revizuire respectiv art. 394 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. proc. pen. sunt îndeplinite prin faptul că s-au descoperit fapte și împrejurări noi și de asemenea că se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare a contabilei.

A mai susținut că sunt fapte și împrejurări noi, respectiv un înscris cu totul nou care arată practic momentul săvârșirii infracțiunii de către contabila B.G., respectiv „caietul de bancă", susținând în continuare că revizuirea vizează hotărârea de achitare a fostei contabile B.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave prevăzute și sancționate de art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente. Din conținutul dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc.

pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă, concomitent, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cauzele prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac, la alte situații privitoare la pretinsa nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau cu privire la raționamente jurisdicționale eronate este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate, de exercitarea cererii de revizuire în condițiile legii, cu referire la dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc.

pen. și a inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri a acesteia cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere, fie afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia, neîncadrabile în dispozițiile legale menționate. In cauză, recurentul revizuient a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., cu referire între altele că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției numitei B.G. împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre finalizată printr-o soluție de achitare a acesteia.

Totodată, recurentul revizuient a invocat motive dintre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. respectiv lit. a), lit. b) și lit. e) din același articol, susținând că înscrisul nou care a stat la baza formulării cererii de revizuire fiind „Caietul de Bancă" care, în opinia revizuientului, dovedește vinovăția numitei B.G. și desființarea hotărârii de achitare a acesteia pentru infracțiunea de înșelăciune respectiv infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat corect atunci când a apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuient este nefondată și că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc.

pen. Solicitarea recurentului revizuient în cererea de revizuire și ulterior reiterată în motivele de recurs de a se dispune admiterea cererii de revizuire în vederea administrării probei cu înscrisuri respectiv „caietul de bancă" sau reaudierii martorei B.P., întrucât aceasta a depus mărturie mincinoasă, neexistând în fapt vreo hotărâre definitivă care să dovedească vinovăția martorei, toate aceste argumente la care se referă petentul, se apropie mai degrabă de unul din cazurile de apel sau de recurs motiv care ar fi putut fi valorificat de revizuient în căile de atac declarate la soluționarea fondului cauzei. Nici al treilea motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 394 lit. e) C. proc.

pen. nu este întemeiat, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu există mai multe hotărâri care nu se pot concilia, pentru a fi aplicabil cazul de revizuire menționat, fiind vorba de fapt de hotărârile pronunțate în cauză în cele trei cicluri procesuale, respectiv fond, apel și recurs, rezultând prin urmare că nici sub acest aspect cererea de revizuire nu este întemeiată. Astfel, pentru a se constat incidența unuia din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi, care să poată conduce la concluzia netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, și nu mijloace de probă, ca mod de completare a unor dovezi pe situații deja cunoscute și verificate de către instanțele de fond și de control judiciar.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul Z.K. împotriva deciziei penale nr. 243/A din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul Z.K. împotriva deciziei penale nr. 243/A din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2011.