ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1568/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1568/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 35/F din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală,

s-a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.G. (cu

domiciliul ales pentru comunicare la cabinetul de avocat B.D.).

A fost obligată revizuenta la plata

sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță

a reținut că prin sentința penală nr. 257 din 04 decembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice pentru inculpata B.G. din infracțiunea prev. de art. 215

alin. (2) și (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata B.G.

la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 13

alin. (3) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei

pentru infracțiunile prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 289 C. pen. cu aplic. art. 31 alin. (2) C. pen., constatându-se intervenită

prescripția răspunderii penale.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus

anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 11 mai 2000

la Biroul Notarului Public A.N.

A fost desființată dispoziția din 13

aprilie 2000 emisă de Primarul General al Municipiului București referitoare la

restituirea terenului situat în București, Piața A., în suprafață de 2.213,32 m.p.

(fosta parcelare J., parcelele 4, 5, 15, 16 din blocul 28).

În fapt, s-a reținut că inculpata B.G.

a utilizat sentința civilă nr. 12914 din 04 septembrie 1998 a Judecătoriei sectorului

1 București, în formă falsificată, a coordonat acțiunile în urma cărora un teren

cu o valoare de 1.231.784,8 RON a fost scos din proprietatea unei instituții publice

și a propus firmei SC I.B. SRL cumpărarea terenului respectiv.

S-a reținut, de asemenea, că prin decizia

penală nr. 2107 din 28 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2464/1/2010 de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul declarat

de inculpata B.G. împotriva sentinței penale nr. 257 din 04 decembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, a fost casată, în parte, sentința penală

atacată și rejudecând, în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat

încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de

art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata B.G.

la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) Teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Persoana condamnată B.G. a formulat cerere

de revizuire a sentinței penale nr. 257 din 04 decembrie 2007 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, invocând cazul de revizuire reglementat de dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv acela potrivit căruia s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În concret, revizuenta a menționat că înscrisul

nou pe care înțelege să ii prezinte este decizia nr. 2859 din 07 mai 2010, pronunțată

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

în Dosarul nr. 12360/2/2003, decizie prin care s-a respins recursul declarat împotriva

deciziei nr. 334 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția civilă, rămânând

astfel irevocabilă hotărârea prin care pârâții au fost obligați să lase în deplină

proprietate și posesie intervenientei CNSLR - F. terenul în suprafață de 2.213,32

m.p. situat în București, strada P.C.G., reprezentat de fosta parcelare J., parcelele

4, 5, 15, 16 din blocul 28, identificat prin planul cadastral.

S-a stabilit astfel, cu titlu irevocabil,

că Primăria Municipiului București nu a fost niciodată proprietar sau deținător

al acestui teren.

S-a arătat că această decizie civilă irevocabilă,

privind proprietarul de drept al terenului, ce se pretinde a fi făcut obiectul infracțiunii

de înșelăciune, nu a fost avută în vedere niciodată cu ocazia judecării pe fond

a cauzei.

S-a susținut, astfel, că dosarul s-a judecat,

în căi ordinare și extraordinare, cu o parte civilă care nu avea calitatea să stea

în cauză, implicit să se pronunțe cu privire la prejudiciul produs sau care s-ar

fi putut produce.

S-a mai precizat faptul că, prin decizia

nr. 2859 din 07 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, a stabilit în mod irevocabil că CNSLR - F. este adevăratul

proprietar al terenului în suprafață de 2.213,32 m.p. situat în București, strada

P.C.G., reprezentat de fosta parcelare J., parcelele 4, 5, 15, 16 din blocul 28,

aceasta fiind persoana în contradictoriu cu care trebuia să stea în procesul penal

revizuenta, cu care trebuia să se judece și care trebuia să aprecieze dacă există

paguba.

Prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat,

instanța a reținut că B.G. a săvârșit două fapte de tentativă la infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în formă continuată,

una fiind în dauna Statului Român și una în dauna SC I.B. SRL, aceasta din urmă

nefiind niciodată citată pentru ca procesul să se deruleze în mod legal cu toate

părțile citate, în funcție de aceasta încadrându-se corect fapta și dozată sancțiunea

care a fost aplicată revizuentei B.G.

De asemenea, s-a mai arătat că se impune

reluarea judecării cauzei cu citarea adevăratelor părți vătămate, respectiv CNSLR

- F. și SC I.B. SRL și să se efectueze o expertiză tehnică evaluatoare, expertiza

efectuată în cursul urmăririi penale neavând nicio valoare probantă, fiind lovită

de nulitate, suma indicată ca fiind paguba în dosar neavând relevanță juridică.

S-a arătat că, la judecarea recursului

ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2464/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție

și în care a fost pronunțată decizia penală a cărei revizuire s-a solicitat, singura

parte citată a fost unul dintre cei doi recurenți, respectiv doar recurenta B.G.

și intimata parte civilă Ministerul Economiei și Finanțelor și în plus, prin decizia

penală pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus schimbarea încadrării

juridice dată faptelor reținute în sarcina petiționarei prin actul de inculpare,

fără a pune în discuția părților acest aspect, cu nesocotirea unor principii fundamentale

ale procesului penal, respectiv, contradictorialitatea, oralitatea și publicitatea,

petiționara neavând posibilitatea de a-și pregăti apărarea, raportat la noile elemente

apărute în cauză, astfel încăt să infirme însăși soluția de condamnare.

Examinând cererea de revizuire, conform

art. 399 C. proc. pen., reprezentantul Parchetului a apreciat că nu este incident

niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii

de revizuire a sentinței penale nr. 257 din 04 decembrie 2007 pronunțată de această

instanță, reținând că, din analiza dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

pe care petiționara își fundamentează cererea, rezultă că revizuirea întemeiată

pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul

că: trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe de altă parte, faptele sau împrejurările

noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului

penal sau de condamnare.

S-a reținut că, într-adevăr, prin decizia

civilă nr. 334 din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2859 din 07 mai 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a

stabilit că terenul care a făcut obiectul infracțiunii de înșelăciune, situat în

București, Piața A., în suprafață de 2.213,32 m.p. are ca proprietar în prezent

pe CNSRL - F., însă această împrejurare, deși nu a fost cunoscută de instanțele

care au

instrumentat cauza

penală a cărei revizuire s-a solicitat, nu poate conduce la o soluție de achitare

a revizuentei.

În

privința celorlalte aspecte invocate de revizuentă, referitoare

la procedura de citare, respectiv la schimbarea de încadrare juridică a faptelor

pentru care a fost condamnată, s-a reținut că acestea nu se încadrează în vreuna

din situațiile pe care le are în vedere art. 394 C. proc. pen.

împotriva sentinței penale nr. 35/F din

25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal,

a declarat recurs revizuentă B.G.,

criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea orală a recursului, s-a susținut că cererea de revizuire

este admisibilă în principiu, aceasta fiind întemeiată pe dispozițiile art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Concluziile formulate de apărătorul ales

al recurentei revizuente și de reprezentantul Parchetului au fost consemnate în

partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul declarat în cauză, respectiv

actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat

pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret

a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

În

prezenta cauză, pe calea revizuirii, revizuentă a invocat

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

făcând referire la decizia civilă nr. 334 din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr.

2859 din 07 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, dar și la aspecte legate ele

încadrarea juridică a infracțiunii pentru

care s-a dispus condamnarea, tinzându-se către pronunțarea unei soluții de trimitere

a cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Verificând cererea de revizuire, Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat că aspectele invocate de revizuentă,

deși se referă la împrejurări necunoscute instanței, nu afectează temeinicia hotărârii

atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., reținându-se că împrejurarea comunicată prin hotărârea civilă care a

fost depusă la dosar trebuia să fie de natură a conduce la o soluție contrară celei

pronunțate în cauză, respectiv de achitare a revizuentei.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitive este posibilă în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege,

în speță, revizuentă invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

care se referă la existența unor împrejurări noi, necunoscute de către instanță

la soluționarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să conducă la concluzia

netemeiniciei hotărârii de condamnare. Este necesar, așadar, ca invocarea elementelor

noi să conducă la o soluție diametral opusă celei dispuse în cauză, respectiv atunci

când este atacată o hotărâre de condamnare - cum este cazul de față, faptele sau

împrejurările noi trebuie să conducă la soluția achitării sau încetării procesului

penal.

În prezenta cauză, se constată însă că

recurenta revizuentă a urmărit, de fapt, o schimbare a încadrării juridice a infracțiunii

pentru care a fost condamnată, aceasta neputând constitui o împrejurare nouă, în

sensul cerut de legiuitor în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar pe de

altă parte, în mod corect s-a reținut că aspectele reliefate prin hotărârea civilă

la care s-a făcut referire, deși nu au fost cunoscute de instanțele care au instrumentat

cauza, nu sunt apte să conducă la o soluție de achitare a revizuentei, astfel cum

prevăd dispozițiile legale anterior menționate.

Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea

de revizuire, ca inadmisibilă deoarece cazul invocat, respectiv cel prevăzut de

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză.

Prin urmare, având în vedere că susținerile

recurentei revizuente nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., criticile formulate de aceasta nu pot fi primite, soluția de respingere

ca inadmisibilă a cererii de revizuire fiind temeinică și legală.

În lumina acestor considerații, având în

vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuentă

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include

și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentă B.G. împotriva sentinței penale nr. 35/F din 25 ianuarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

recurenta revizuentă la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 mai 2012.