ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1088/2012

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 40 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul declarat de reclamanții G.Șt. și G.M.C., a modificat în parte decizia recurată în sensul că a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâta V.M.S. împotriva sentinței civile nr. 6021 din 07 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București. Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenta V.M.S., a solicitat în baza art. 323 – art. 324 și urm. C. proc.

civ., revizuirea deciziei civile nr. 40 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, dosar nr. 11464/299/2007, invocând în drept dispozițiile art. 1169 și art. 1201 C. civ., art. 163 alin. (1) – (2), art. 166, raportate la dispozițiile art. 322 alin. (2), (5), (7) și următoarele C. proc. civ. și Legea nr. 1/2009 [(art. 7 alin. (1 1 )]. La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2011, s-a pus în discuția părților, excepția tardivității cererii de revizuire, întemeiate pe art. 322 pct. 5, 9 și 2 C. proc. civ., precum și excepția de necompetență materială în raport de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Prin decizia civilă nr. 60 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția de tardivitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 9 C. proc. civ. și în consecință, a respins această cerere de revizuire a deciziei civile nr. 40 din 18 ianuarie 2010, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 11464/299/2007, formulată de revizuienta V.M.S., în contradictoriu cu intimații G.Șt., G.M.C., SC R. SA, S.R. prin M.F.P. și P.M.B. prin P.G., ca tardiv formulată. A declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. A obligat revizuienta către intimatul G.Șt. la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei, cu aplicarea art. 276 C. proc. civ. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut cu privire la excepția de procedură, peremptorie și absolută, a tardivității declarării cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5, 9 C. proc.

civ., că întrucât revizuirea prezentă a fost promovată la data de 20 aprilie 2010, rezultă că atât termenul de 1 lună calculat de la data de 18 ianuarie 2010, cât și termenul de 3 luni calculat în sistemul termenelor procedurale pe luni, de la data de 01 ianuarie 2010, au fost depășite, ele împlinindu-se la data de 18 februarie 2010 (în privința primelor două cazuri de revizuire invocate), respectiv 01 aprilie 2010 (în privința celui de-al nouălea caz), astfel că excepția invocată de tardivitate, este întemeiată în referire la toate motivele de revizuire invocate. 2. Sub aspectul excepției necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Curtea a constatat următoarele: Competența materială poate fi definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege, unei instanțe judecătorești sau unui alt organ cu activitate jurisdicțională din mai multe de grade diferite, de a judeca o anumită pricină. Competența materială (ratione materiae) presupune așadar, o delimitare între instanțe de grade diferite. Normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii), reprezentând norme absolute, cu caracter imperativ, de la care părțile nu pot deroga, nici chiar cu autorizarea instanței de judecată. În considerarea atributelor evidențiate, excepția de necompetență materială reprezintă o excepție de procedură, absolută și dilatorie.

În evaluarea concretă a caracterului temeinic al acestei excepții, Curtea a observat că din conținutul cererii de revizuire, dar și al probelor administrate în cauză, rezultă în mod cert, că unul dintre termenii cazului șapte de revizuire, îl reprezintă o decizie civilă (respectiv nr. 40 din 18 ianuarie 2010) care a fost pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, aceasta fiind decizia invocată de către parte, ca fiind cea irevocabilă, în pofida trimiterii revizuientei și la sentința civilă ale cărei căi de atac au fost finalizate prin respectiva decizie menționată. S-a mai reținut că potrivit prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”. Excepția de la această regulă procesuală de determinare a competenței, se regăsește în alineatul secund al textului de lege evocat, aplicabil doar în cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: „în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre”.

Având în vedere decizia nr. 40 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Curtea a constatat în aplicarea dispoziției imperative din cuprinsul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., că instanța mai mare în grad este Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă. În consecință, în referire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea a admis excepția de necompetență materială a sa și a declinat competența materială de soluționare a cererii, către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă. În temeiul art. 323 și 324 C. proc. civ., Curtea a admis excepțiile invocate, a respins ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 9 C. proc.

civ. și a declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. Dată fiind culpa procesuală a revizuientei în declanșarea și desfășurarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 9 C. proc. civ., Curtea a obligat-o pe revizuentă la plata de cheltuieli de judecată către intimatul G.Șt., în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat ales, cu aplicarea art. 276 C. proc. civ., în referire la soluția de declinare în privința cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Investită cu soluționarea cererii de revizuire, urmare a declinării, Înalta Curte de Casație și Justiție, la prima zi de înfățișare, a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii de către revizuentă V.M.S.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a respinge revizuirea ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (l) pct. l C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. l, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare. Din actele dosarului a rezultat că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunțată la data de 18 ianuarie 2010, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 20 aprilie 2010, cu încălcarea termenului legal enunțat. Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, cum este cazul în speță, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispozițiile art. 324 alin. (l) C. proc.

civ., că termenul de revizuire de o lună se va socoti de la pronunțarea hotărârii. În speță, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (l) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (l) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire a deciziei nr. 40 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuienta V.M.S. împotriva deciziei nr. 40 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2012.