ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1088/2012

Asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin decizia

civilă nr. 40 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a admis recursul declarat de reclamanții G.Șt. și G.M.C.,

a modificat în parte decizia recurată în sensul că a respins, ca nefundat,

apelul declarat de pârâta V.M.S. împotriva sentinței civile nr. 6021 din 07 mai

2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Prin cererea de revizuire înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie,

revizuenta V.M.S.,

a solicitat în baza art. 323 – art. 324 și urm. C. proc. civ., revizuirea

deciziei civile nr. 40 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, dosar nr. 11464/299/2007,

invocând în drept dispozițiile art. 1169 și art. 1201 C. civ., art. 163 alin. (1)

– (2), art. 166, raportate la dispozițiile art. 322 alin. (2), (5), (7) și

următoarele C. proc. civ. și Legea nr. 1/2009 [(art. 7 alin. (1

1

)].

La termenul de judecată din data de 17

ianuarie 2011, s-a pus în discuția părților, excepția tardivității cererii de

revizuire, întemeiate pe art. 322 pct. 5, 9 și 2 C. proc. civ., precum și excepția

de necompetență materială în raport de cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 60 din 24

ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie,

a

admis excepția de tardivitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile

art. 322 pct. 2, 5 și 9 C. proc. civ. și în consecință, a respins această

cerere de revizuire a deciziei civile nr. 40 din 18 ianuarie 2010, pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, în dosarul nr. 11464/299/2007, formulată de revizuienta V.M.S., în

contradictoriu cu intimații G.Șt., G.M.C., SC R. SA, S.R. prin M.F.P. și P.M.B.

prin P.G., ca tardiv formulată.

A declinat competența materială de

soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

A obligat revizuienta către intimatul

G.Șt. la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei, cu aplicarea art. 276

C. proc. civ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut cu privire la excepția de procedură, peremptorie și absolută, a

tardivității declarării cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 2, 5, 9 C. proc. civ., că întrucât revizuirea prezentă a fost promovată la

data de 20 aprilie 2010, rezultă că atât termenul de 1 lună calculat de la data

de 18 ianuarie 2010, cât și termenul de 3 luni calculat în sistemul termenelor

procedurale pe luni, de la data de 01 ianuarie 2010, au fost depășite, ele

împlinindu-se la data de 18 februarie 2010 (în privința primelor două cazuri de

revizuire invocate), respectiv 01 aprilie 2010 (în privința celui de-al nouălea

caz), astfel că excepția invocată de tardivitate, este întemeiată în referire

la toate motivele de revizuire invocate.

necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire

întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea a constatat

următoarele:

Competența materială poate fi definită

ca fiind aptitudinea recunoscută de lege, unei instanțe judecătorești sau unui

alt organ cu activitate jurisdicțională din mai multe de grade diferite, de a

judeca o anumită pricină. Competența materială (ratione materiae) presupune

așadar, o delimitare între instanțe de grade diferite.

Normele de competență materială sunt

stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și

sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii), reprezentând

norme absolute, cu caracter imperativ, de la care părțile nu pot deroga, nici

chiar cu autorizarea instanței de judecată.

În considerarea atributelor

evidențiate, excepția de necompetență materială reprezintă o excepție de

procedură, absolută și dilatorie.

În evaluarea concretă a caracterului

temeinic al acestei excepții, Curtea a observat că din conținutul cererii de

revizuire, dar și al probelor administrate în cauză, rezultă în mod cert, că

unul dintre termenii cazului șapte de revizuire, îl reprezintă o decizie civilă

(respectiv nr. 40 din 18 ianuarie 2010) care a fost pronunțată de către Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

aceasta fiind decizia invocată de către parte, ca fiind cea irevocabilă, în

pofida trimiterii revizuientei și la sentința civilă ale cărei căi de atac au

fost finalizate prin respectiva decizie menționată.

S-a mai reținut că potrivit

prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., „Cererea de revizuire se

îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei

revizuire se cere”.

Excepția de la această regulă

procesuală de determinare a competenței, se regăsește în alineatul secund al

textului de lege evocat, aplicabil doar în cazul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ.: „în cazul art. 322 pct.

7,

cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de

instanța

sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când

cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din

circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care

urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat

prima hotărâre”.

Având în vedere decizia nr. 40 din 18

ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, Curtea a constatat în aplicarea

dispoziției imperative din cuprinsul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., că instanța

mai mare în grad este Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă.

În consecință, în referire la cererea

de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea a

admis excepția de necompetență materială a sa și a declinat competența

materială de soluționare a cererii, către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă.

În temeiul art. 323 și 324 C. proc.

civ., Curtea a admis excepțiile invocate, a respins ca tardiv formulată,

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 9 C.

proc. civ. și a declinat competența materială de soluționare a cererii de

revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Dată fiind culpa procesuală a

revizuientei în declanșarea și desfășurarea cererii de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 9 C. proc. civ., Curtea a obligat-o pe

revizuentă la plata de cheltuieli de judecată către intimatul G.Șt., în sumă de

600 lei reprezentând onorariu avocat ales, cu aplicarea art. 276 C. proc. civ.,

în referire la soluția de declinare în privința cererii de revizuire întemeiate

pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Investită cu soluționarea cererii de

revizuire, urmare a declinării, Înalta Curte de Casație și Justiție, la prima

zi de înfățișare, a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii

de către revizuentă V.M.S.

Examinând cererea de revizuire în

raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritară față de aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a

respinge revizuirea ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care

acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică,

deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce

ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici

instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele

prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în

care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (l)

pct. l C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună și se va socoti, în

cazurile prevăzute de art. 322 pct. l, 2 și

7

alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost

date de

instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.

Din actele dosarului a rezultat că

termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depășit, întrucât

decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunțată la data de 18 ianuarie

2010, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de

Apel București la data de 20 aprilie 2010, cu

încălcarea termenului legal enunțat.

Or, pentru cererea de revizuire a unei

hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, cum este cazul în speță,

legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispozițiile art. 324 alin. (l) C.

proc. civ., că termenul de revizuire de o lună se va socoti de la pronunțarea

hotărârii.

În speță, revizuenta a încălcat

prevederile art. 324 alin. (l) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu

depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat, împrejurare față

de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate,

celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.

(l) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală

absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire a deciziei nr. 40 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de către Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de

revizuire formulată de revizuienta V.M.S. împotriva deciziei nr. 40 din 18

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 februarie 2012.