ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 2044/2016

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1256 din 28 octombrie 2015 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire privind pe revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B., C., D. și E., întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003 și a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, ca fiind tardiv formulată.

Analizând excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, tribunalul a reținut că termenul pentru formularea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este de o lună de la comunicarea hotărârii definitive.

S-a constatat că sentința civilă nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 38/A din data de 2 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2011, decizie comunicată revizuentului la data de 22 aprilie 2012 potrivit dovezii de comunicare de la fila 51 a Dosarului nr. x/2/2011.

Or, potrivit deciziei de declinare, revizuentul a formulat verbal cererea de revizuire împotriva sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003 în ședința publică din 10 decembrie 2014 din Dosarul nr. x/2/2011* aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, aspect consemnat în practicaua Deciziei nr. 553/A din 10 decembrie 2014.

Pe cale de consecință, tribunalul a reținut că formularea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, s-a făcut cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care a admis excepția tardivității și a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. ca fiind tardiv formulată.

Față de precizarea motivelor de revizuire depusă în fața Tribunalului la termenul din data de 23 septembrie 2015, Tribunalul a reținut că revizuentul a invocat și cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. susținând contrarietatea între Decizia civilă nr. 1567/2007 pronunțată de Curtea de Apel și sentința civilă nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003.

Având în vedere formularea acestui nou caz de revizuire, tribunalul a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale la termenul din data de 28 octombrie 2015 excepție care a fost admisă cu consecința declinării competenței de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 26 februarie 2016, împotriva sentinței civile nr. 1256 din 28 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, revizuentul A. a formulat apel, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze de minori și familie, sub același număr unic de dosar.

Prin Decizia civilă nr.

258/A din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a fost respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele B., C., D. și E. Prin aceeași decizie, a fost obligat apelantul să plătească suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar, verificând criticile din apel aduse sentinței primei instanțe, relative la încălcarea dreptului la apărare, a constatat că la termenul de judecată din 28 octombrie 2015, instanța de fond a respins cererea de amânare pe motive medicale formulată de apărătorul revizuentului motivând că acesta își putea asigura substituirea în cauză, precum și că faptul că s-a depus o cerere de soluționare a dosarului chiar și în lipsa părților.

Curtea a mai arătat că norma înscrisă în dispozițiile art. 156 C. proc. civ. de la 1865, nu este formulată în termenii imperativi ai unei obligații a instanței de a amâna cauza când apărătorul părții nu se poate prezenta, valorificarea cererii părții depinzând de aprecierea exclusivă a instanței, ce evaluează, în concret, circumstanțele formulării unei asemenea solicitări.

Cum, prima instanță a apreciat că apărătorul părții putea să își asigure substituirea în condițiile Legii nr. 51/1995, pentru a nu se tergiversa soluționarea cauzei, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor ar. 156 și implicit, nesocotirea dreptului la apărare, criticile formulate în acest sens nu au putut fi primite.

Curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 295 C. proc. civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, precum și ale art. 296 teza finală C. proc. civ.

În respectarea acestor dispoziții legale, deși apelul este o cale de atac cu caracter devolutiv, provocând o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel poate analiza netemeinicia sau nelegalitatea sentinței atacate numai în limita criticilor invocate prin motivele de apel, respectiv în limita a ceea ce a soluționat prima instanță.

Întrucât, în cauză, prima instanță s-a pronunțat doar asupra excepției tardivității cererii de revizuire, a fost analizată prioritar legalitatea acestei soluții, reținându-se în acord cu expunerea riguroasă a primei instanțe, succesiunea ciclurilor și a momentelor procesuale în prezenta cauză.

Astfel, s-a constat că prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2003, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, sub nr. x/2003, reclamanta F. a chemat în judecata pe pârâții E. și G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului - construcție situat în București, sector 1, prin partajarea în natură și atribuirea în natură către reclamantă, a două camere cu acces la dependințele comune.

În ședința publică de la 11 iunie 2003, instanța a dispus conexarea Dosarului nr. x/2003 având ca obiect cererea de ieșire din indiviziune cu privire la terenul în suprafața de 224 mp situat în sectorul 1, formulată de către reclamanta F. în contradictoriu cu pârâții E. și G.

Prin sentința civilă nr. 3896 din 11 iunie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în Dosar nr. x/2003, s-a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei privind pe reclamanta F., în contradictoriu cu pârâții E. și G. și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția civilă, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. x/2003, nr. format nou x/3/2003.

Prin încheierea de ședință din 11 octombrie 2004 a Tribunalului București, în baza art. 673

10

C. proc. civ., a fost atribuit provizoriu pârâtei E., imobilul suspus partajului, dispunându-se ca în termen de trei luni, pârâta să depună suma de 34.100 dolari SUA, în echivalent lei, pentru moștenitorii coproprietarului reclamantului decedat, F., și suma de 34.100 dolari SUA, în echivalent lei, pentru moștenitorii coproprietarului pârât decedat G.

Prin încheierea din ședința publică de la 27 iunie 2005, dată de Tribunalul București, secția a V a civilă, în Dosar nr. x/2003, în baza art. 673

11

C. proc. civ., s-a dispus vânzarea bunului imobil de către executorul judecătoresc în termen de șase luni de la data încheierii, prin licitație publică, și s-a stabilit termen de judecată la data de 16 ianuarie 2006.

Prin Decizia civilă nr. 152/A din 15 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de apelanții pârâți H., A. și B. împotriva încheierii din data de 27 iunie 2005 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Prin Decizia civilă nr. 9266 din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosar nr. x/2/2005, cauza privind soluționarea recursului declarat de A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 152/A din 15 mai 2006 menționate, a fost scoasă de pe rol și trimisă Curții de apel București.

Prin Decizia civilă nr. 1567 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. x/2/2007, s-a respins excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata D.; s-a admis recursul declarat de recurenții pârâți A., H. și B., împotriva Deciziei civile nr. 152/A din 15 mai 2006, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și în consecință a fost casată decizia civilă recurată, s-a admis apelul declarat de pârâții A., H. și B., împotriva încheierii din 27 iunie 2005, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. x/3/2003 (nr. Dosar în format vechi x/2003) și a fost anulată încheierea apelată și trimisă cauza pentru continuarea judecății la Tribunalul București, ca instanță de fond, reținându-se că încheierea privind vânzarea bunului prin licitație publică, este nelegală, fiind exclusă incidența art. 673

10

- art. 673

11

C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 628 din 04 mai 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea principală formulată de reclamanta F. în prezent decedată, continuată de moștenitoarele acesteia D., C. în contradictoriu cu G., în prezent decedat, având ca moștenitori pe H., A., B. și E.; a admis cererea conexă; a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în București, sector 1, compus din construcție și teren în suprafață de 224 mp., așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I.; a atribuit întregul imobil, în indiviziune, pârâților H., B. și A., moștenitori ai defunctului G.; a obligat pârâții H., B. și A. la plata către pârâta E. și către reclamantele D. și C., a câte unei sulte de 556.468 lei pentru egalizarea loturilor.

Prin Decizia civilă nr. 282/A din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de apelanții - reclamanți H., B. și A., împotriva sentinței civile nr. 628 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003.

Prin Decizia nr. 4720 din 01 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta B. și excepția lipsei de interes în declararea recursului, invocată de intimata - reclamantă D., prin întâmpinare; a admis recursul declarat de pârâții H., B. și A., împotriva Deciziei civile nr. 282/A din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Decizia civilă nr. 38 A din 02 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul formulat de apelanții - pârâți A., B. și H. (decedat), continuat prin fii săi - ceilalți doi apelanți din cauză, împotriva sentinței civile nr. 628 din 04 mai 2009, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, în contradictoriu cu intimatele - reclamante D. și C., intimata - pârâtă E., ca nefondat și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, de către părți.

Împotriva acestei decizii, pârâții A. și de B., au formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curții de Casației și Justiție, la data de 08 mai 2012, prin care se arată că:

Prin calea de atac formulată de A., în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei atacate deoarece în mod greșit a fost obligat la plata sultei împreună cu ceilalți pârâți, întrucât o astfel de cerere nu a fost formulată, iar dispozitivul cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire pentru că nu dispune de banii necesari și că prin atribuirea întregului imobil instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau nu s-a pronunțat pe obiectul cerut.

La termenul din data de 6 iunie 2013, instanța a pus în vedere pârâtului A. să precizeze care este calea de atac pe care a formulat-o, iar acesta precizat că, împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat cerere de revizuire.

Prin Decizia civilă nr. 3162 din 06 iunie 2013 Înalta Curte de Casației și Justiție, secția I civilă, a respins excepția nulității recursului declarat de pârâta B., invocată de intimata reclamantă D., a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B., împotriva Deciziei nr. 38/A din 2 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii, în favoarea Curții de Apel București.

Înalta Curte a reținut precizarea făcută de către pârâtul A., în sensul că decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., așa cum s-a consemnat și în încheierea de la 6 iunie 2014, astfel că judecata cererii de revizuire a fost declinată la Curtea de Apel București în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de revizuire declinată de Înalta Curte de Casației și Justiție a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 04 aprilie 2014, sub nr. x/2/2011*, care se regăsește la filele 2-3 din Dosarul Înaltei Curții de Casației și Justiție nr. x/2/2011, menționează că este întemeiată pe art. 322 pct. 1, 7, 5, 6 și 2 C. proc. civ. astfel: hotărârea din 4 mai 2009 este nejustificată deoarece revizuientul nu a cerut să i se atribuie întregul bun și deci nu trebuie să se achite sulte, hotărârea din 4 mai 2009 cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire deoarece revizuientul nu dispune de acești bani, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut deoarece revizuientul nu a cerut să i se atribuie întregul bun și nu a formulat acesta cerere de chemare în judecată, E. și ceilalți care au făcut succesiunea după J. în secret au dat dovadă de rea-credință.

La data de 18 iunie 2014 revizuentul A. a depus precizare la cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 38/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 38/A/2012 pronunțată de Curtea de Apel București și modificarea ei în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 628/2009 a Tribunalului București, fie în sensul partajării în natură a imobilului sau vânzării bunului în sensul prevăzut de art. 673

11

C. proc. civ., fie, în ipoteza în care se va aprecia că împărțeala nu se poate realiza în niciuna din modalitățile prevăzute de lege, să se dispună închiderea dosarului, în temeiul art. 674

14

alin. (3) C. proc. civ.

La termenul din 10 decembrie 2014 revizuentul A., prin avocat, a precizat că cererea de revizuire este formulată și împotriva sentinței nr. 628 din 04 mai 2009, iar la data de 23 septembrie 2015 s-a depus o precizare a motivelor revizuirii acestei sentințe, fiind invocate două cazuri de revizuire, respectiv cele înscrise în pct. 2 și 7 ale art. 322 C. proc. civ.

Astfel, s-a constatat că, deși în cuprinsul cererii de revizuire depuse la Curtea de Apel București și înaintate Înaltei Curți de Casație și Justiție partea a inserat o mențiune referitoare la revizuirea și a sentinței tribunalului, această solicitare nu a îmbrăcat forma cerută de lege în condițiile în care formularea era echivocă, neputând fi stabilită hotărârea atacată și motivele căii de atac.

La solicitarea expresă a instanței, de la primul termen de judecată de a lămuri această cerere informă, reprezentantul revizuentului a arătat că se solicită revizuirea deciziei dată în apel, aspect menționat în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din data de 06 iunie 2013.

Așadar, în prezenta cauză instanța de apel a reținut că, în exercitarea rolului activ, judecătorii au solicitat lămuriri cu privire la cererea de revizuire, tocmai pentru a da o calificare juridică exactă a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. și pentru a stabili instanța competentă în soluționare iar, partea a arătat că solicită revizuirea deciziei dată în apel.

O astfel de manifestare de voință nu poate fi asimilată unei cereri de renunțare la judecată pentru ca partea să se poată prevala ulterior de nerespectarea condițiilor formale necesare unei astfel de cereri, instanța nefiind învestită în mod legal cu o cerere de revizuire a sentinței Tribunalului, pentru a se putea exercita dreptul de a renunța la judecarea acesteia, atâta timp cât formularea cererii era confuză, iar partea nu a înțeles să precizeze că atacă sentința Tribunalului, ci dimpotrivă a arătat că solicită revizuirea unei alte hotărâri - decizia din apel.

Mai mult, la data de 18 iunie 2014 revizuentul A. a depus precizare la cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 38/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a arătat motivele căii extraordinare de atac formulate împotriva deciziei din apel.

În aceste condiții, s-a reținut că formularea unei cereri de revizuire la termenul din data de 10 decembrie 2014 apare ca fiind făcută cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, înscris în art. 324 C. proc. civ., astfel că soluția primei instanțe este pe deplin justificată, prin raportare la data comunicării.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 297 C. proc. civ. a fost respinsă calea de atac formulată, cu consecința păstrării sentinței atacate.

În termen legal, împotriva

Deciziei civile nr.

258/A din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentul

A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, revizuentul A. susține, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Susține că prin revizuirea formulată personal, în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței civile nr. 628 din 04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, anterior expirării termenului prevăzut de lege, a arătat că solicită revizuirea întrucât . (pct. 1 din motivele de revizuire): „hotărârea din 04 mai 2009 este nejustificată, deoarece noi nu am cerut să ni se atribuie întregul imobil și, deci, nu trebuie să plătim sulte”.

Prin precizările formulate verbal la termenul din 10 decembrie 2014 recurentul revizuent arată că nu a făcut decât să lămurească faptul că a formulat revizuire și împotriva sentinței pronunțate la data de 04 mai 2009 de Tribunalul București.

Prin cererea precizatoare (completatoare) formulată în fața curții de apel a dezvoltat motivele de fapt cu privire la art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Așa fiind, apreciază că

în mod greșit instanța de fond a respins ca tardivă cererea sa de revizuire a sentinței civile nr. 628 din 04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, având în vedere că a fost formulată în termenul de 15 zile de la data rămânerii definitive a Hotărârii nr. 628 din 04 mai 2009.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, ținând cont și

de susținerile din întâmpinare

, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 și 7 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.

Este de necontestat că, în speță, A.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuirea sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, sentință rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 38/A din data de 2 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2011.

Cum în mod legal a constatat și instanța de apel, prin Decizia civilă nr. 38/A din 02 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul formulat de apelanții - pârâți A., B. și H. (decedat), continuat prin fii săi - ceilalți doi apelanți din cauză, împotriva sentinței civile nr. 628 din 04 mai 2009, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, în contradictoriu cu intimatele - reclamante D. și C., intimata - pârâtă E., ca nefondat și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, de către părți.

Împotriva acestei decizii, pârâții A. și B., au formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curții de Casației și Justiție, la data de 08 mai 2012, prin care s-a arătat că, prin calea de atac formulată, A., în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei atacate deoarece în mod greșit a fost obligat la plata sultei împreună cu ceilalți pârâți, întrucât o astfel de cerere nu a fost formulată, iar dispozitivul cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire pentru că nu dispune de banii necesari și că prin atribuirea întregului imobil instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau nu s-a pronunțat pe obiectul cerut.

La termenul din data de 6 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a pus în vedere pârâtului A. să precizeze care este calea de atac pe care a formulat-o, iar acesta precizat că, împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat cerere de revizuire.

Prin Decizia civilă nr. 3162 din 06 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011, Înalta Curte de Casației și Justiție, secția I civilă, a respins excepția nulității recursului declarat de pârâta B., invocată de intimata reclamantă D., a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B., împotriva Deciziei nr. 38/A din 2 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii, în favoarea Curții de Apel București.

Înalta Curte a reținut precizarea făcută de către pârâtul A., în sensul că decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., așa cum s-a consemnat și în încheierea de la 6 iunie 2014, astfel că judecata cererii de revizuire a fost declinată la Curtea de Apel București în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de Dosar nr. x/2/2011*.

În cuprinsul cererii de revizuire (filele 2-3 din Dosarul Înaltei Curții de Casației și Justiție nr. x/2/2011) se menționează că aceasta este întemeiată pe art. 322 pct. 1, 7, 5, 6 și 2 C. proc. civ. astfel: hotărârea din 4 mai 2009 este nejustificată deoarece revizuientul nu a cerut să i se atribuie întregul bun și deci nu trebuie să se achite sulte, hotărârea din 4 mai 2009 cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire deoarece revizuientul nu dispune de acești bani, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut deoarece revizuientul nu a cerut să i se atribuie întregul bun și nu a formulat acesta cerere de chemare în judecată, E. și ceilalți care au făcut succesiunea după J. în secret au dat dovadă de rea-credință.

La data de 18 iunie 2014 revizuentul A. a depus precizare la cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 38/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 38/A/2012 pronunțată de Curtea de Apel București și modificarea ei în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 628/2009 a Tribunalului București, fie în sensul partajării în natură a imobilului sau vânzării bunului în sensul prevăzut de art. 673

11

C. proc. civ., fie, în ipoteza în care se va aprecia că împărțeala nu se poate realiza în niciuna din modalitățile prevăzute de lege, să se dispună închiderea dosarului, în temeiul art. 674

14

alin. (3) C. proc. civ.

La termenul din 10 decembrie 2014 (pe rolul Curții de Apel București fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 38/A/2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

) revizuentul A., prin avocat, a precizat că cererea de revizuire este formulată și împotriva sentinței nr. 628 din 04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București (fila 83 din Dosarul nr. x/2/2011* al Curții de Apel București).

Așa fiind, prin Decizia nr. 553/A din 10 decembrie 2014 Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a declinat competența de soluționare a cererii vizând revizuirea sentinței civile nr. 628 din 04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, în favoarea acestei instanțe.

Cererea de revizuire a sentinței nr. 628 din 04 mai 2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub număr de Dosar nr. x/3/2015.

La data de 23 septembrie 2015 s-a depus o precizare a motivelor revizuirii acestei sentințe, fiind invocate două cazuri de revizuire, respectiv cele înscrise în pct. 2 și 7 ale art. 322 C. proc. civ. (fila 21 din Dosarul nr. x/3/2015 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă).

În aceste condiții, formularea unei cereri de revizuire la termenul din data de 10 decembrie 2014 împotriva sentinței civile nr. 628 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2003, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 38A din data de 2 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2011 (decizie comunicată revizuentului la data de 22 aprilie 2012 potrivit dovezii de comunicare de la fila 51 a Dosarului nr. x/2/2011), apare ca fiind făcută cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, înscris în art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin raportare la data comunicării.

Contrar susținerilor recurentului, nu instanța, ci chiar revizuentul A. a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul legal menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu au mai fost analizate, excepția tardivității cererii de revizuire fiind o excepție de procedură, peremptorie și absolută față de caracterul imperativ al prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de nelegalitate instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, interpretând și aplicând corect legea, dând o corectă eficiență textelor de lege incidente în speță, respectiv dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de care se prevalează recurentul, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică.

Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva

Deciziei civile nr.

258/A din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva

Deciziei civile nr.

258/A din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 decembrie 2016

.