ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 418/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

data de 8 iulie 2008 petenta R.E. a formulat în contradictoriu cu intimații R.T.,

Z.V., M.D., Ș.I., Ș.T.S., L.L.R.V., Z.I. și Z.C.M., B.A. și Z.V. contestație în

anulare împotriva deciziei nr. 98 din 31 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr.

17.221/3/2006 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a sentinței civile

nr. 1322 din 28 februarie 2003 și a încheierii din 7 iunie 2002 pronunțate de

Judecătoria Sectorului 6 București.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin decizia civilă nr. 2030 din 23 septembrie 2010 a constat perimată

cererea având ca obiect contestație în anulare, reținând că dosarul a rămas în

nelucrare mai mult de 1 an.

Împotriva aceste decizii a declarat

recurs contestatoarea R.E. arătând în motivare că hotărârea este nulă întrucât

completul care a soluționat cauza a încălcat prevederile art. 24 și 27 C. proc.

civ.

Prin decizia civilă nr. 270 din 14

martie 2011 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie a respins ca tardiv recursul declarat de

recurenta-contestatoare R.E., împotriva deciziei civile nr. 2030 din 23

septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în

raport de prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 320 alin.

(3) C. proc. civ.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că decizia civilă nr. 98 din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a avut ca obiect soluționarea cererii de

revizuire formulată de aceeași petentă, în contradictoriu cu aceiași intimați,

a deciziei civile nr. 947/ R din 10 mai 2006, fiind respinsă ca inadmisibilă,

hotărârea fiind irevocabilă.

Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc.

civ. hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5

zile de la pronunțare.

Decizia civilă nr. 2030/ R din 23

septembrie 2010 a fost pronunțată la data de 23 septembrie 2010, față de care

termenul de recurs curge de la această dată, recurenta putând să declarare

calea de atac a recursului până cel târziu la 29 septembrie 2010.

Recursul formulat de R.E. a fost

expediat prin poștă la data de 3 noiembrie 2010 cu depășirea termenului expres

prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care recursul a fost

respins ca tardiv.

Împotriva deciziei 270 din 14 martie 2011

a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, contestatoarea a declarat recurs arătând că instanța a pronunțat o

hotărâre greșită, fără a avea în vedere înscrisurile de la dosar, fiind

obstrucționată în exercitarea drepturilor procesuale, singura posibilitate

legală pe care a avut-o fiind depunerea recursului prin poștă.

Recurenta a mai arătat că decizia

recurată i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și este lovită de

nulitate.

De asemenea, a mai arătat că încă de

la introducerea acțiunii toate soluțiile pronunțate de instanțe în perioada

1999 - 2011 sunt incorecte,s-a confruntat cu tergiversarea soluționării legale

a pricinii și a solicitat fără succes eliminarea a 2 docare care se mențin

nejustificat în evidența instanțelor.

La termenul din 26 ianuarie 2012

Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de

dispozițiile art. 299 și 377 alin. (2) C. proc. civ.

Față de excepția invocată din oficiu

Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 299 C. proc. civ.

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt

supuse recursului. Cum hotărârea recurată nu face parte din categoriile

enunțate, ci este o decizie dată de o instanță de recurs și care în temeiul

legii constituie o hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluționat recursul

contestatoarei, este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui

nou recurs.

Una din regulile care cârmuiesc

exercițiul căilor de atac este și aceea a unicității dreptului de a folosi o

cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se

prin chiar exercițiul lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea

de atac a recursului împotriva aceleiași hotărâri și deci nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

Față de cele ce preced recursul a fost

respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de contestatoarea R.E. împotriva deciziei civile nr. 270 din 14 martie

2011 a Curții de Apel București , secția a III a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 ianuarie 2012.