ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6114/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

La data de 8 iulie 2008 petenta R.E. a

formulat în contradictoriu cu intimații R.T., Z.V., M.D., Ș.I., Ș.T.S.,

L.L.R.V., Z.I. și Z.C.M., B.A. și Z.V. contestație în anulare împotriva

Deciziei nr. 98 din 31 ianuarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 17.221/3/2006 de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a Sentinței civile nr. 1322 din 28

februarie 2003 și a încheierii din 7 iunie 2002 pronunțate de Judecătoria

Sectorului 6 București.

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 2030 din 23 septembrie 2010 a

constat perimată cererea având ca obiect contestație în anulare, reținând că

dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an.

Împotriva aceste

decizii a declarat recurs contestatoarea R.E. arătând în motivare că hotărârea

este nulă întrucât completul care a soluționat cauza a încălcat prevederile

art. 24 și 27 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 270 din 14 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca tardiv recursul declarat de

recurenta-contestatoare R.E., împotriva Deciziei civile nr. 2030 din 23

septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în

raport de prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 320

alin. (3) C. proc. civ.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că Decizia civilă nr. 98 din 31 ianuarie 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a avut ca obiect

soluționarea cererii de revizuire formulată de aceeași petentă, în contradictoriu

cu aceiași intimați, a Deciziei civile nr. 947/R din 10 mai 2006, fiind

respinsă ca inadmisibilă, hotărârea fiind irevocabilă.

Potrivit art. 253

alin. (2) C. proc. civ. hotărârea care constată perimarea este supusă

recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.

Decizia civilă nr.

2030 R din 23 septembrie 2010 a fost pronunțată la data de 23 septembrie 2010,

față de care termenul de recurs curge de la această dată, recurenta putând să

declarare calea de atac a recursului până cel târziu la 29 septembrie 2010.

Recursul formulat de

R.E. a fost expediat prin poștă la data de 3 noiembrie 2010 cu depășirea

termenului expres prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru

care recursul a fost respins ca tardiv.

Împotriva Deciziei

nr. 270 din 14 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie contestatoarea a declarat recurs arătând

că instanța a pronunțat o hotărâre greșită, fără a avea în vedere înscrisurile

de la dosar, fiind obstrucționată în exercitarea drepturilor procesuale,

singura posibilitate legală pe care a avut-o fiind depunerea recursului prin

poștă.

Recurenta a mai

arătat că decizia recurată i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și este

lovită de nulitate.

De asemenea, a mai

arătat că încă de la introducerea acțiunii toate soluțiile pronunțate de

instanțe în perioada 1999 - 2011 sunt incorecte, s-a confruntat cu

tergiversarea soluționării legale a pricinii și a solicitat fără succes

eliminarea a 2 dosare care se mențin nejustificat în evidența instanțelor.

Prin Decizia nr. 418

din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

s-a respins, ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea R.E. împotriva

Deciziei nr. 270 din 14 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reținând că hotărârea recurată

nu face parte din categoriile prevăzute de art. 299 C. proc. civ., ci este o

decizie dată de o instanță de recurs și care în temeiul legii constituie o

hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluționat recursul contestatoarei, fiind

evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.

Prin cererea

înregistrată la data de 27 ianuarie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, contestatoarea R.E. a formulat contestație în

anulare, în temeiul art. 317 alin. (2) și art. 318.

În motivarea

contestației în anulare, contestatoarea a criticat modul în care instanțele

anterioare au soluționat procesul, reiterând cererile și susținerile pe care

le-a făcut în fazele procesuale anterioare și solicitând reanalizarea acestora,

în raport de probatoriul administrat în cauză.

Contestatoarea a

arătat că sentința nr. 1322 din 28 februarie 2003 a Judecătoriei Sector 6

București pronunțată în Dosarul nr. 16661/1999 este nulă de drept, ca și toate

deciziile pronunțate pe baza acesteia, inclusiv Decizia nr. 270 din 13 martie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, precum și

încheierile pronunțate la data de 11 februarie 2009, respectiv 13 septembrie

2009, 08 aprilie 2009 și 10 iunie 2009 de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă.

De asemenea,

contestatoarea a susținut că soluțiile pronunțate de Completul R3 al Secției a

IV-a civilă a Tribunalului București au fost pronunțate de un complet

incompatibil să judece cauza la data de 11 februarie 2009, conform prevederilor

art. 24 și art. 27 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere faptul că același

complet, în Dosarul nr. 17221/3/2006 a pronunțat soluții nelegale.

La termenul de

judecată din data de 9 octombrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat și a pus

în discuție excepția inadmisibilității contestației în anulare, în raport de

natura criticilor formulate.

Analizând, cu

prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare, se constată

următoarele:

Contestatoarea a

precizat că a declarat contestație în anulare împotriva tuturor hotărârilor

pronunțate în cauză, însă această cerere a fost formulată în Dosarul nr.

26429/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care, prin Decizia

irevocabilă nr. 418 din 26 ianuarie 2012 a fost respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatoarea R.E. (împotriva Deciziei nr. 270 din 14

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie).

Fiind o cale

extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru

motivele anume prevăzute în lege.

Astfel, art. 317 C.

proc. civ. prevede două motive pentru care se poate cere anularea hotărârii

irevocabile: procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; hotărârea a fost

dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

La rândul său, art.

318 C. proc. civ. arată că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Greșeala materială

vizată de teza I a art. 318 C. proc. civ., constă deci în neobservarea de către

instanța de recurs a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut

nicio judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului

și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală

materială în sensul legii, ci eventual de o greșeală de judecată, care nu se

poate însă îndrepta pe calea procedurală aleasă și dedusă judecății, întrucât

aceasta ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce, evident, nu este

admisibil.

Din motivația expusă

de contestatoare în cuprinsul contestației sale rezultă că aceasta este

nemulțumită de modul în care au fost analizate și apreciate dovezile prezentate

de ea în susținerea dreptului la succesiunea după defuncții săi părinți, încă

de la introducerea cererii de chemare în judecată, care a fost constatată

perimată de prima instanță.

Contestatoarea nu a

indicat niciun motiv relativ la hotărârile împotriva cărora a exercitat această

cale de atac, iar cele dezvoltate cu titlu de motive ale contestației în

anulare nu sunt susceptibile de încadrare în prevederile enunțate ale art. 317

sau art. 318 C. proc. civ., ci privesc nemulțumiri generice referitoare la

litigiul inițial din această cauză și hotărârile pronunțate în etapele

procesuale anterioare, solicitând reanalizarea pe fond a cauzei, ceea ce este

inadmisibil în această fază procesuală.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestației în

anulare promovate de contestatoare, urmând a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva

Deciziei nr. 418 din data de 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV