ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2349/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 8148/1999, reclamanții G.P., L.R., N.F., toți prin mandatar G.M.S., și în nume propriu G.M.S., în calitate de moștenitori ai defuncților G.P.Z. și G.S., au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Primăriei Municipiului București, SC H.N. SA, D.M., E.T.F., O.D., I.M., G.E. și I.R.D., solicitând anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între aceștia și Consiliul General al Municipiului București prin intermediul SC H.N. SA. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că defuncții G.P.Z. și G.S. au cumpărat prin act de vânzare-cumpărare autentic imobilele situate în București, str. P.S.

nr. 69 și 71, la data de 15 ianuarie 1940, imobile care au trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, că defunctul G.P.Z. nu intră în categoria persoanelor menționate în Decretul nr. 92/1950, fiind intelectual, iar G.S. fiind casnică, că pe actul de vânzare-cumpărare figurează G.S., însă naționalizarea s-a făcut pe numele G.P.Z. Reclamanții au mai arătat că după apariția Legii nr. 112/1995 s-au adresat Primăriei Sectorului 1 București cu cererea înregistrată sub nr. 1765 din 18 iunie 1996 în vederea restituirii imobilelor, însă nu au primit nici un răspuns, că au fost înstrăinate două apartamente din imobilul de la nr. 69 și patru apartamente de la imobilul de la nr. 71. Reclamanții au mai solicitat să se dispună restituirea imobilelor către reclamanți în calitate de moștenitori.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 112/1995, art. 480, 483 C. civ., art. 111 C. proc. civ. La data de 09 septembrie 1999 reclamanții G.P., L.R., N.F. și G.M.S., au formulat cerere precizatoare și modificatoare, solicitând ca în contradictoriu cu pârâții din acțiunea introductivă de instanță să se dispună obligarea acestora la retrocedarea în deplină proprietate și posesie a imobilelor proprietatea reclamanților situate în București, str. P.S. nr. 69 și 71 sector 1, formate din teren în suprafață de 901 mp și construcțiile edificate pe acestea. Primul ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia civilă nr. 1458 din 08 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 13662/1/2005 prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului București deoarece cauza a fost soluționată în fond și apel fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, formându-se Dosarul nr. 21287/3/2006.

La data de 18 octombrie 2006 au formulat cerere precizatoare L.I.C., R.M.N., G.A., G.A.Z., G.P., N.F., G.M.S. și M.H.G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București, SC H.N. SA, D.M., E.T.F., O.D., I.M., G.R.G. și I.R.D., arătând că solicită: - să se dispună lăsarea în deplină proprietate a întregului teren, în suprafață de 901 mp, împreună cu toate construcțiile aflate pe acesta, situat în București, str. P.S.

nr. 69 și 71, întrucât prin dispozițiile Primăriei Municipiului București s-au restituit în natură în total 683,01 mp teren construit și neconstruit și apartamentele ocupate cu contracte de închiriere, mai puțin apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995 cu cotele aferente de teren de 191,99 mp, fără a preciza motivele pentru care nu s-a restituit și restul suprafeței de 26 mp rezultată din actul de proprietate; - să se ia act de cesionarea drepturilor litigioase rezultate din convenția denumită "tranzacție" cu nr. 1284 din 12 iulie 2001 autentificată la Biroul Notarului Public "R.C.", încheiată între moștenitorii autorilor G.P.Z. și S. cu privire la imobilele revendicate; - să se dispună constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Primăria Municipiului București cu foștii chiriași (contractul de vânzare-cumpărare nr. 4816/31201 din 12 februarie 1998 încheiat cu G.E.

pentru apartamentul nr. 2, et. 1, corp A, situat în str. P.S. nr. 71, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr. 3602/22737 din 07 martie 1997 încheiat cu E.T.F. pentru apartamentul nr. 5 situat în str. P.S. nr. 69, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr. 1090/20321 din 04 noiembrie 1996 încheiat cu O.D.; contractul de vânzare-cumpărare nr. 2095/20974 din 11 decembrie 1996 încheiat cu D.M. pentru apartamentul nr. 4 situat în str. P.S. nr. 69, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr. 3023/20298 din 29 ianuarie 1997 încheiat cu I.R.D. pentru apartamentul nr. 4 situat în str. P.S. nr. 71, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr. 2957/19958 din 20 ianuarie 1997 încheiat cu I.M.

pentru apartamentul nr. 2, parter, situat în str. P.S. nr. 71, sector 1). S-a precizat prin această cerere, că s-au restituit pe cale administrativă, în natură, apartamentele nevândute foștilor chiriași și terenul liber de construcții, rămânând în discuție apartamentele arătate mai sus, terenurile de sub aceste construcții și o diferență de 26 mp nemotivată de către autoritățile administrative. Al doilea ciclu procesual a fost încheiat prin Decizia civilă nr. 999 din 16 februarie 2012, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanții G.A., G.A.Z., G.P., N.F. și G.M.S., de pârâții D.M., E.T.F., decedată, a cărei calitate procesuală a fost preluată de recurentul E.N., I.R.D., O.D.

și G.R.G. și intervenientele L.I.C. și R.G.M.N., împotriva Deciziei nr. 378 A din 17 iunie 2010 și încheierii din 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și de reclamanții G.A., G.A.Z., G.P. și intervenientele L.I.C. și R.G.M.N. împotriva Deciziei nr. 628 A din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care le-a casat și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind că nemotivarea hotărârilor recurate echivalează cu necercetarea fondului de către instanța de apel. Cauza a fost reînregistrată în apel, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 21287/3/2006*.

Al treilea ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia civilă nr. 1760 din 28 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanții G.A., G.A.Z., G.P. și G.M.S. și intervenientele L.I.C. și G.(R.)M.N., împotriva Deciziei civile nr. 279 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București și împotriva încheierii de la 17 iulie 2012 a aceleiași instanțe, pronunțate în Dosarul nr. 12287/3/2006*, precum și recursurile declarate de pârâții D.M., I.R.D., O.D., G.R.G. și Municipiul București împotriva Deciziei civile nr. 279 din 29 iunie 2012. În fond, după desființarea parțială, cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 17 octombrie 2013 sub nr. 33577/3/2013.

În rejudecarea cauzei, părțile nu au solicitat încuviințarea și administrarea altor probe, apreciind totodată ca nefiind utilă cauzei administrarea probei cu expertiză pusă în discuție de instanță, din oficiu, pentru lămuriri asupra diferenței de 19 mp, suprafață de teren neidentificată în perimetrul proprietății de la nr. 69 și respectiv 71 din Str. P.S..

Având în vedere intrarea în puterea de lucru judecat a tuturor aspectelor legate de valabilitatea titlului statului, valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu chiriașii cumpărători, revendicarea apartamentelor și a terenului aferent înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și respectiv retrocedarea în procedura administrativă a apartamentelor și terenului aferent ce nu au fost înstrăinate, aspecte cu privire la care soluția pronunțată prin Sentința civilă nr. 293 din 08 februarie 2008 a fost menținută în căile de atac, Tribunalul a constatat că rejudecarea cauzei este limitată la cercetarea și soluționarea acțiunii în revendicare pentru terenul în suprafață de 26 mp, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, ce a determinat desființarea sus arătatei hotărâri.

Prin Sentința civilă nr. 235 din 20 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanții G.P., G.A., G.A.Z., N.F., G.M.S. M.H.G. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele L.I.C. și G.(fostă R., fostă S.)M.N., în contradictoriu cu Municipiul București, a fost obligat pârâtul Municipiul București să lase reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 7 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar D.M.A., la adresa din București, P.S. nr. 69 și 71 și s-au respins cererile pentru suprafața de 19 mp ca formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând actele și lucrările dosarului în limita desființării, Tribunalul a constatat întemeiată în parte cererea reclamanților și a intervenienților formulată în contradictoriu cu Municipiul București, pentru următoarele considerente: Așa cum s-a reținut prin Sentința civilă nr. 293 din 08 februarie 2008, imobilele situate în București, str. P.S. nr. 69 și 71 (construcții și teren în suprafață de 901 mp) au fost dobândite prin cumpărare de S. Georgescu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1162/1940 de Tribunalul Ilfov, secția Notariat și transcris sub nr. 45711940. Imobilele au fost naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950, de la G.P.Z. și S., așa cum a rezultat din adresa nr. 1043 din 23 februarie 1999 emisă de SC H.N.

SA. G.S. a decedat în anul 1951, moștenitorii acesteia fiind G.P.Z., G.M., N.I. și G.P. potrivit certificatului de moștenitor 231/1999 eliberat de Biroul Notarului Public "C.R.". G.P.Z. a decedat în anul 1962, moștenitorii acestuia fiind G.M., N.I. și G.P., astfel cum rezultă din certificat de moștenitor nr. 40611962 eliberat de Notariatul raionului T.V. G.M. a decedat în anul 1969, moștenitorii acestuia fiind G.(L.)R., G.M.S., L.I.C. și S.M.N., potrivit Sentinței civile nr. 8028 din 04 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr. 9239/2001. N.I. a decedat în anul 1977, moștenitorul acesteia fiind N.F., conform certificatului de moștenitor nr. 961/1977 eliberat de Notariatul sectorului 4 București.

Parte din apartamentele și terenul aferent acestora, situate în București, str. P.S. nr. 69 și 71, au fost înstrăinate de Primăria Municipiului București, prin SC H.N. SA prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 4816/31201 din 12 august 1998, nr. 3602/22737 din 17 martie 1997, nr. 1090/20321 din 14 noiembrie 1996, nr. 2095/20974 din 11 decembrie 1996, nr. 3023/20298 din 29 ianuarie 1997, nr. 2957/19958 din 20 ianuarie 1997, către pârâții persoane fizice. Prin Sentința civilă nr. 293 din 28 februarie 2008, rămasă definitivă și devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 279 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București și respectiv prin Decizia civilă nr. 1760 din 28 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâții persoane fizice, respectiv, chiriașii cumpărători, au fost obligați să lase reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și posesie apartamentele și suprafața de teren aferentă acestora, imobile cumpărate în baza Legii nr. 112/1995.

Prin dispozițiile nr. 1680 și 1684 din 05 noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile nr. 2521 din 23 februarie 2004 și nr. 3040 din 31 mai 2004 emise de Primarul General al Municipiului București, s-a dispus restituirea în natură în proprietatea lui G.M.S., L.R., N.F., și în folosință specială către L.I.C., S.M.N. și G.P., terenul în suprafață de 410,39 mp din terenul în suprafață totală de 529 mp teren construit și neconstruit situat în str. P.S. nr. 71, sector 1, precum și terenul în suprafață de 272,62 mp din suprafața totală de 346 mp teren construit și neconstruit situat în str. P.S. nr. 69, sector 1. De asemenea, li s-a restituit în proprietate tuturor celor sus-numiți construcția situată în București, str. P.S.

nr. 69, sector 1, mai puțin apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995 cu contractele de vânzare-cumpărare nr. 2095/1996 și nr. 3602/1997 cu cotele aferente de teren de 73,38 mp. Potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1162/1940 de Tribunalul Ilfov, secția Notariat și transcris sub nr. 45711940, S. Georgescu, autoarea reclamanților și a intervenienților a dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 901 mp. Coroborând datele rezultate din cele două dispoziții de restituire în natură a reieșit că Primăria Municipiului București a avut în posesie, urmare preluării celor două imobile în proprietatea statului, doar 875 mp de teren, suprafață la care se raportează (529 mp și respectiv 346 mp) stabilind suprafața de teren ce se restituie în natură, respectiv 410,39 m.p (din 529 mp) și 272, 62 mp (din 346 mp).

Prin cele două dispoziții s-a restituit, așadar, o suprafață totală de 683,01 m.p, restul suprafeței de teren de până la 875 mp, respectiv 191,99 mp reprezentând terenul aferent apartamentelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și pe care reclamanții și intervenienții l-au redobândit în acțiunea în revendicare îndreptată împotriva chiriașilor cumpărători. A rezultat, așadar, că în urma procedurii administrative desfășurată conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și în baza hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosar nr. 21287/3/2006, s-a restituit reclamanților și intervenienților teren în suprafață totală de 875 mp, rămânând o diferență de 7 mp raportat la suprafața de teren de 882 mp identificată de expertiză în perimetrul proprietății de la nr. 69 și 71, în str. P.S.

(Dosar nr. 21287/3/2006 - TB) și respectiv o diferență de 26 mp raportat la suprafața de teren de 901 mp, rezultată din titlul de proprietate al S.G., autoarea acestora. Având în vedere că, potrivit raportului de expertiză, în mod neechivoc, a fost identificată în perimetrul proprietății de la nr. 69 și 71 din str. P.S. o suprafață de teren de 882 mp, Tribunalul a constatat întemeiată acțiunea în revendicare pentru teren diferență între această suprafață și suprafața de teren de 875 mp deja restituită, astfel cum s-a arătat mai sus, drept care, în temeiul art. 480 C. civ., s-a admis acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu și a fost obligat Municipiul București să lase reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 7 mp.

Totodată, constatând, în baza aceluiași raport de expertiză că diferența de teren de 19 mp nu se află în posesia pârâtului Municipiului București și reținând că legitimarea procesuală pasivă se raportează la faptul posesiei, Tribunalul a respins acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu, pentru această suprafață de teren, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin Decizia nr. 189A din 2 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Municipiul București prin Primarul General - Consiliul General al Municipiului București, împotriva Sentinței civile nr. 235 din 20 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G.P., G.A., G.A.Z., N.F., G.M.S.

și M.H.G. A admis apelul declarat de apelantele-interveniente L.I.C., G.M.N., împotriva aceleiași sentințe și a schimbat în parte sentința atacată în sensul obligării pârâtului Municipiul București să lase reclamanților și intervenientelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 7 mp identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S., situat în str. P.S. nr. 69, sector 1 București. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că, față de limitele și puterea de lucru judecat derivând din soluțiile anterioare de casare și desființare, judecata apelului privește cercetarea soluției pronunțate asupra acțiunii în revendicare, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, pentru terenul în suprafața de 26 mp din perimetrul proprietăților de la nr. 69 și respectiv nr. 71 din str. P.S., sector 1 București.

Apelul pârâtului Municipiul București, prin Primarul General, a fost efectuat în mod formal, fără a conține argumente concrete ale criticii ce susține lipsa dovezii calității reclamanților și intervenienților de persoane îndreptățite la cei 7 mp ce au fost restituiți prin sentința atacată. Mai mult decât atât, suprafața de 7 mp în discuție face parte din diferența de teren de 26 mp asupra căreia s-a dispus rejudecarea prin decizia anterioară de desființare (Decizia nr. 279 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie), după reținerea acestei suprafețe ca fiind matematic restul de imobil nerestituit în temeiul procedurii Legii nr. 10/2001, cu excepția imobilelor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, în privința căruia nu s-a dispus nimic.

Cu ocazia acestei analize nu s-a reținut a fi necesară efectuarea unui probatoriu suplimentar al calității de persoană îndreptățită la restituire a reclamanților și intervenientelor, astfel că o critică sub acest aspect apare ca nefondată. Asupra apelului intervenientelor, Curtea a observat că într-adevăr, analiza revendicării trebuie efectuată din perspectiva fiecărui imobil în parte (cel situat în str. P.S. nr. 69, respectiv cel situat în str. P.S. nr. 71), datorită existenței de sine stătătoare a acestora, înregistrării diferite în rolul fiscal și cartea funciară, ca și opozabilității față de terți. Acest aspect nu a fost deplin lămurit de către prima instanță, care a dispus în mod global restituirea terenului în suprafață de 7 mp, identificat la "adresa din București, P.S.

nr. 69 și 71". Lămurirea a fost efectuată prin raportul de expertiză topografică administrat în prezentul apel de expert I.S., fiind reală susținerea apelantelor-interveniente că suprafața în discuție aparține imobilului din București, str. P.S. nr. 69 sector 1. Cu toate acestea, nu poate fi primită susținerea apelantelor în privința suprafeței mai mari cuvenite, respectiv de 9 mp. Deși expertul identifică o suprafață rămasă de restituit de 9 mp teren pentru imobilul din București, str. P.S. nr. 69 sector 1, face totodată observația că pentru imobilul alăturat din București, str. P.S. nr. 71 sector 1, s-a restituit în plus o suprafață de 2 mp față de întregul teren existent astăzi. Cum instanța este învestită a efectua o judecată unitară asupra celor două terenuri învecinate, se impune compensarea cu 2 mp a celor două suprafețe, astfel că ceea ce trebuie restituit, reprezintă diferența de 7 mp aparținând imobilului situat în str. P.S.

nr. 69, sector 1 București. Aceeași concluzie rezultă și din analiza raportului de expertiză efectuat în primă instanță de expert D.M.A. (Dosar nr. 21287/3/2006 - Tribunalul București), pe baza căruia a fost pronunțată sentința atacată, diferența de 7 mp fiind rezultat al scăderii din suprafața de teren de 882 mp (identificată de expertiză, ca existentă astăzi în perimetrul proprietăților de la nr. 69 și 71, în str. P.S.), a suprafeței totale de 875 mp teren (restituită reclamanților și intervenienților, în urma procedurii administrative desfășurată conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și în baza hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosar nr. 21287/3/2006).

Ca atare, găsind întemeiată doar critica referitoare la analiza revendicării cu evidențierea separată a celor două imobile în discuție, Curtea a constatat că se impune schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul că obligația pârâtului Municipiul București de a lăsa reclamanților și intervenientelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 7 mp, se face cu referire la terenul situat în str. P.S. nr. 69, sector 1 București, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții G.A., G.A.Z., G.M.S., G.P., N.F. și intervenientele G.(fostă R.)M.N. și L.I.C., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și solicitând modificarea în parte a deciziei recurate și, pe fond, admiterea apelului, omologarea expertizei efectuată în cauză și obligarea intimatei la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de teren de 9 mp pentru imobilul din str. P.S. nr. 69, sector 1 București, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză efectuat de expert I.S. Prin decizia recurată, Curtea și-a însușit susținerile recurenților formulate cu ocazia apelului, a analizat cauza din perspectiva fiecărui imobil în parte (cel situat în str. P.S. nr. 69, respectiv cel situat în str. P.S. nr. 71), însă, în mod total nejustificat și nelegal a restituit reclamanților și intervenientelor o diferență de 7 mp teren și nu 9 mp pentru terenul situat în str. P.S.

nr. 69, așa cum rezultă din ambele expertize topografice efectuate în cauză. Concluziile expertizei topografice efectuată în cauză arată că suprafața de teren măsurată la imobilul din str. P.S. nr. 69, sector 1, București este în fapt 355 mp (356 mp din actele de proprietate) și nu de 346 mp, astfel cum rezultă din dispoziția Municipiului București nr. 1680/2003, modificată prin dispoziția 2521/2004. Prin urmare, diferența de suprafață de teren revendicată ce ar fi trebuit admisă prin decizia Curții de Apel București este de 9 mp (355 mp măsurați prin expertiză - 346 mp rezultați din dispoziția Municipiului București + terenul aferent construcțiilor vândute în baza Legii nr. 112/1995), teren identificat la imobilul situat în str. P.S.

nr. 69, sector 1, București. Cu privire la imobilul din str. P.S. nr. 71, sector 1, București, concluzia expertizei tehnice a fost aceea că suprafața de 16 mp rezultată ca diferență între suprafața de teren din actul de proprietate (545 mp) și suprafața de teren restituită prin dispoziția Municipiului București nr. 1684/2003, modificată prin dispoziția nr. 3040/2004, terenul aferent construcției (529 mp), nu se mai află în posesia intimatei. Astfel, au considerat corectă și legală soluția pronunțată de Tribunal, de respingere a acțiunii de revendicare a diferenței de teren nerestituită prin decizia Primăriei Municipiului București pentru imobilul situat în str. P.S. nr. 71, sector 1, București, care a constatat lipsa calității procesuale pasive, soluția rămânând irevocabilă prin neapelare.

Instanța de apel, deși a omologat expertiza topografică efectuată în cauză care a constatat diferența de teren de 9 mp existentă în teren și măsurată de expert, reține că pentru terenul situat în str. P.S. nr. 69, sector 1, București nu poate restitui decât 7 mp, 2 mp fiind necesar a fi compensați cu mp restituiți în plus la un alt imobil, cel din str. P.S. nr. 71, imobil pentru care acțiunea în revendicare a diferenței de teren a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive. Soluția pronunță este vădit nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea legii de drept material, Legea nr. 10/2001 nereglementând și neaplicând instituția compensării unei lipse de teren pentru situația în care petentul din notificare este proprietarul a două imobile diferite.

Instanța trebuia să aibă în vedere aplicarea legii speciale pentru fiecare imobil în parte, iar soluția pronunțată (suprafața de restituit) pentru unul dintre ele nu poate să influențeze soluția pronunțată pentru celălalt imobil. Instanța practic a "expropriat" o suprafață de teren existentă atât în drept, cât și în fapt de la imobilul din str. P.S. nr. 69, pentru a compensa o suprafață de teren restituită în plus de către intimată, prin decizie administrativă definitivă, cu privire la un imobil distinct, fără să mai fie învestită cu vreo cerere în legătură cu imobilul din str. P.S. nr. 71, sector 1, București. În plus, soluția este confuză, generatoare de neclarități atât la punerea în executare, cât și la intabularea ce se va efectua pentru că obligă intimata să lase în deplina proprietate și liniștită posesie terenul în suprafața de 7 mp situat în str. P.S.

nr. 69, identificat prin expertiză, expertiză care constată însă existența a 9 mp. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele care succed. Este necontestată în prezenta cale de atac situația de fapt expusă în raportul de expertiză efectuat în apel de către expertul I.S. (dosar apel în al patrulea ciclu procesual), în sensul că din imobilul situat în str. P.S. nr. 69 sector 1 București a rămas de restituit o suprafață de 9 mp de teren, pentru a se restitui întregul teren existent astăzi, iar din imobilul situat în str. P.S. nr. 71 sector 1 București s-a restituit în plus o suprafață de 2 mp teren față de întregul teren existent astăzi.

Se constată că instanța de apel a realizat operațiunea de compensare a suprafeței de 2 mp între cele două imobile învecinate, care aparțin aceluiași proprietar, fără temei legal, întrucât cele două imobile nu au fost alipite din punct de vedere cadastral, ci au numere poștale și evidențe cadastrale diferite, astfel cum rezultă din ambele expertize efectuate în prezenta cauză. De vreme ce nu există nici în legea specială de reparație, Legea nr. 10/2001, și nici în Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 vreo prevedere care să permită o astfel de operațiune, în mod greșit instanța de apel, apreciind că este învestită a efectua o judecată unitară, a realizat compensarea suprafeței de 2 mp între cele două terenuri învecinate, în considerarea faptului că acestea se află în proprietatea aceleiași persoane.

În acest context, este corectă critica recurenților că instanța trebuia să aibă în vedere aplicarea legii speciale pentru fiecare imobil în parte, iar soluția pronunțată pentru unul dintre imobile nu poate să influențeze soluția pronunțată pentru celălalt imobil. Cât timp ambele imobile învecinate continuă să aibă evidențe cadastrale diferite, fiecare imobil trebuie individualizat în granițele proprii, iar împrejurarea că unul dintre acestea cuprinde o suprafață mai mare cu doi mp față de cea reală nu poate fi remediată prin compensare, prin reducerea suprafeței de restituit din imobilul învecinat, cu justificarea că ambele imobile aparțin aceluiași proprietar, ci numai pe calea contestației împotriva dispoziției Primarului General nr. 3040 din 31 05 2004 prin care a fost restituită o suprafață mai mare de teren, de 2 mp (529 mp în loc de 527 mp).

Prin urmare, constatându-se existența unei suprafețe de teren de 9 mp situată în strada P.S. nr. 69, sector 1 care poate fi restituită reclamanților și intervenientelor, în aplicarea art. 480 C. civ., urmează ca acest teren să fie restituit în natură, în integralitatea sa, de către pârâtul Municipiul București, prin primarul general, către reclamanți și interveniente. Pentru aceste motive, recursul urmează a fi admis, va fi modificată în parte decizia recurată în sensul că va fi obligat pârâtul Municipiul București, prin primarul general, să lase reclamanților și intervenientelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 9 mp, situat în strada P.S. nr. 69, sector 1 București, identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S., urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

În aplicarea art. 275 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe intimatul-pârât Municipiul București, prin primarul general, la 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți, la solicitarea acestora și conform chitanțelor justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții G.A., G.A.Z., G.M.S., G.P., N.F. și de intervenientele G.(fostă R.)M.N.și L.I.C. împotriva Deciziei nr. 189A din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică în parte decizia recurată în sensul că obligă pe pârâtul Municipiul București, prin primarul general să lase reclamanților și intervenientelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 9 mp, situat în strada P.S. nr. 69, sector 1 București, identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S.. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Obligă pe intimatul pârât Municipiul București, prin primarul general la 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV