ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2349/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2349/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.

8148/1999, reclamanții G.P., L.R., N.F., toți prin mandatar G.M.S., și în nume

propriu G.M.S., în calitate de moștenitori ai defuncților G.P.Z. și G.S., au

chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Primăriei Municipiului București,

SC H.N. SA, D.M., E.T.F., O.D., I.M., G.E. și I.R.D., solicitând anularea

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între aceștia și Consiliul General

al Municipiului București prin intermediul SC H.N. SA.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat

că defuncții G.P.Z. și G.S. au cumpărat prin act de vânzare-cumpărare autentic

imobilele situate în București, str. P.S. nr. 69 și 71, la data de 15 ianuarie

1940, imobile care au trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.

92/1950, că defunctul G.P.Z. nu intră în categoria persoanelor menționate în

Decretul nr. 92/1950, fiind intelectual, iar G.S. fiind casnică, că pe actul de

vânzare-cumpărare figurează G.S., însă naționalizarea s-a făcut pe numele

G.P.Z.

Reclamanții au mai arătat că după apariția

Legii nr. 112/1995 s-au adresat Primăriei Sectorului 1 București cu cererea

înregistrată sub nr. 1765 din 18 iunie 1996 în vederea restituirii imobilelor,

însă nu au primit nici un răspuns, că au fost înstrăinate două apartamente din

imobilul de la nr. 69 și patru apartamente de la imobilul de la nr. 71.

Reclamanții au mai solicitat să se dispună

restituirea imobilelor către reclamanți în calitate de moștenitori.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii

nr. 112/1995, art. 480, 483 C. civ., art. 111 C. proc. civ.

La data de 09 septembrie 1999 reclamanții

G.P., L.R., N.F. și G.M.S., au formulat cerere precizatoare și modificatoare,

solicitând ca în contradictoriu cu pârâții din acțiunea introductivă de

instanță să se dispună obligarea acestora la retrocedarea în deplină

proprietate și posesie a imobilelor proprietatea reclamanților situate în

București, str. P.S. nr. 69 și 71 sector 1, formate din teren în suprafață de

901 mp și construcțiile edificate pe acestea.

Primul ciclu procesual a fost finalizat prin

Decizia civilă nr. 1458 din 08 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosarul nr. 13662/1/2005 prin care cauza a fost trimisă

spre rejudecare Tribunalului București deoarece cauza a fost soluționată în

fond și apel fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, formându-se

Dosarul nr. 21287/3/2006.

La data de 18 octombrie 2006 au formulat

cerere precizatoare L.I.C., R.M.N., G.A., G.A.Z., G.P., N.F., G.M.S. și M.H.G.,

în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București, SC

H.N. SA, D.M., E.T.F., O.D., I.M., G.R.G. și I.R.D., arătând că solicită:

- să se dispună lăsarea în deplină

proprietate a întregului teren, în suprafață de 901 mp, împreună cu toate

construcțiile aflate pe acesta, situat în București, str. P.S. nr. 69 și 71,

întrucât prin dispozițiile Primăriei Municipiului București s-au restituit în

natură în total 683,01 mp teren construit și neconstruit și apartamentele

ocupate cu contracte de închiriere, mai puțin apartamentele vândute în baza

Legii nr. 112/1995 cu cotele aferente de teren de 191,99 mp, fără a preciza

motivele pentru care nu s-a restituit și restul suprafeței de 26 mp rezultată

din actul de proprietate;

- să se ia act de cesionarea drepturilor

litigioase rezultate din convenția denumită "tranzacție" cu nr. 1284

din 12 iulie 2001 autentificată la Biroul Notarului Public "R.C.",

încheiată între moștenitorii autorilor G.P.Z. și S. cu privire la imobilele

revendicate;

- să se dispună constatarea nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Primăria Municipiului

București cu foștii chiriași (contractul de vânzare-cumpărare nr. 4816/31201

din 12 februarie 1998 încheiat cu G.E. pentru apartamentul nr. 2, et. 1, corp

A, situat în str. P.S. nr. 71, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr.

3602/22737 din 07 martie 1997 încheiat cu E.T.F. pentru apartamentul nr. 5

situat în str. P.S. nr. 69, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr.

1090/20321 din 04 noiembrie 1996 încheiat cu O.D.; contractul de vânzare-cumpărare

nr. 2095/20974 din 11 decembrie 1996 încheiat cu D.M. pentru apartamentul nr. 4

situat în str. P.S. nr. 69, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr.

3023/20298 din 29 ianuarie 1997 încheiat cu I.R.D. pentru apartamentul nr. 4

situat în str. P.S. nr. 71, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr.

2957/19958 din 20 ianuarie 1997 încheiat cu I.M. pentru apartamentul nr. 2,

parter, situat în str. P.S. nr. 71, sector 1).

S-a precizat prin această cerere, că s-au

restituit pe cale administrativă, în natură, apartamentele nevândute foștilor

chiriași și terenul liber de construcții, rămânând în discuție apartamentele

arătate mai sus, terenurile de sub aceste construcții și o diferență de 26 mp

nemotivată de către autoritățile administrative.

Al doilea ciclu procesual a fost încheiat

prin Decizia civilă nr. 999 din 16 februarie 2012, prin care Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile declarate de

reclamanții G.A., G.A.Z., G.P., N.F. și G.M.S., de pârâții D.M., E.T.F., decedată,

a cărei calitate procesuală a fost preluată de recurentul E.N., I.R.D., O.D. și

G.R.G. și intervenientele L.I.C. și R.G.M.N., împotriva Deciziei nr. 378 A din

17 iunie 2010 și încheierii din 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și de reclamanții G.A.,

G.A.Z., G.P. și intervenientele L.I.C. și R.G.M.N. împotriva Deciziei nr. 628 A

din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, pe care le-a casat și a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind că nemotivarea

hotărârilor recurate echivalează cu necercetarea fondului de către instanța de

apel.

Cauza a fost reînregistrată în apel, pe rolul

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, sub nr. 21287/3/2006*.

Al treilea ciclu procesual a fost finalizat

prin Decizia civilă nr. 1760 din 28 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție care a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanții G.A.,

G.A.Z., G.P. și G.M.S. și intervenientele L.I.C. și G.(R.)M.N., împotriva

Deciziei civile nr. 279 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București și

împotriva încheierii de la 17 iulie 2012 a aceleiași instanțe, pronunțate în

Dosarul nr. 12287/3/2006*, precum și recursurile declarate de pârâții D.M.,

I.R.D., O.D., G.R.G. și Municipiul București împotriva Deciziei civile nr. 279

din 29 iunie 2012.

În fond, după desființarea parțială, cauza

s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 17 octombrie 2013

sub nr. 33577/3/2013.

În rejudecarea cauzei, părțile nu au

solicitat încuviințarea și administrarea altor probe, apreciind totodată ca

nefiind utilă cauzei administrarea probei cu expertiză pusă în discuție de

instanță, din oficiu, pentru lămuriri asupra diferenței de 19 mp, suprafață de

teren neidentificată în perimetrul proprietății de la nr. 69 și respectiv 71

din Str. P.S..

Având în vedere intrarea în puterea de lucru

judecat a tuturor aspectelor legate de valabilitatea titlului statului,

valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu chiriașii

cumpărători, revendicarea apartamentelor și a terenului aferent înstrăinate în

baza Legii nr. 112/1995 și respectiv retrocedarea în procedura administrativă a

apartamentelor și terenului aferent ce nu au fost înstrăinate, aspecte cu

privire la care soluția pronunțată prin Sentința civilă nr. 293 din 08

februarie 2008 a fost menținută în căile de atac, Tribunalul a constatat că

rejudecarea cauzei este limitată la cercetarea și soluționarea acțiunii în

revendicare pentru terenul în suprafață de 26 mp, în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul București, ce a determinat desființarea sus arătatei hotărâri.

Prin Sentința civilă nr. 235 din 20 februarie

2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă în

parte acțiunea principală formulată de reclamanții G.P., G.A., G.A.Z., N.F.,

G.M.S. M.H.G. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenientele L.I.C. și G.(fostă R., fostă  S.)M.N., în contradictoriu cu

Municipiul București, a fost obligat pârâtul Municipiul București să lase

reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și posesie terenul în

suprafață de 7 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert

tehnic judiciar D.M.A., la adresa din București, P.S. nr. 69 și 71 și s-au

respins cererile pentru suprafața de 19 mp ca formulate împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă.

Analizând actele și lucrările dosarului în limita

desființării, Tribunalul a constatat întemeiată în parte cererea reclamanților

și a intervenienților formulată în contradictoriu cu Municipiul București,

pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a reținut prin Sentința civilă nr.

293 din 08 februarie 2008, imobilele situate în București, str. P.S. nr. 69 și

71 (construcții și teren în suprafață de 901 mp) au fost dobândite prin

cumpărare de S. Georgescu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 1162/1940 de Tribunalul Ilfov, secția Notariat și transcris sub nr.

45711940.

Imobilele au fost naționalizate în baza

Decretului nr. 92/1950, de la G.P.Z. și S., așa cum a rezultat din adresa nr.

1043 din 23 februarie 1999 emisă de SC H.N. SA.

G.S. a decedat în anul 1951, moștenitorii

acesteia fiind G.P.Z., G.M., N.I. și G.P. potrivit certificatului de moștenitor

231/1999 eliberat de Biroul Notarului Public "C.R.".

G.P.Z. a decedat în anul 1962, moștenitorii

acestuia fiind G.M., N.I. și G.P., astfel cum rezultă din certificat de

moștenitor nr. 40611962 eliberat de Notariatul raionului T.V.

G.M. a decedat în anul 1969, moștenitorii

acestuia fiind G.(L.)R., G.M.S., L.I.C. și S.M.N., potrivit Sentinței civile

nr. 8028 din 04 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6

București, în Dosarul nr. 9239/2001.

N.I. a decedat în anul 1977, moștenitorul

acesteia fiind N.F., conform certificatului de moștenitor nr. 961/1977 eliberat

de Notariatul sectorului 4 București.

Parte din apartamentele și terenul aferent

acestora, situate în București, str. P.S. nr. 69 și 71, au fost înstrăinate de

Primăria Municipiului București, prin SC H.N. SA prin contractele de

vânzare-cumpărare nr. 4816/31201 din 12 august 1998, nr. 3602/22737 din 17

martie 1997, nr. 1090/20321 din 14 noiembrie 1996, nr. 2095/20974 din 11

decembrie 1996, nr. 3023/20298 din 29 ianuarie 1997, nr. 2957/19958 din 20

ianuarie 1997, către pârâții persoane fizice.

Prin Sentința civilă nr. 293 din 28 februarie

2008, rămasă definitivă și devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 279 din

29 iunie 2012 a Curții de Apel București și respectiv prin Decizia civilă nr.

1760 din 28 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâții

persoane fizice, respectiv, chiriașii cumpărători, au fost obligați să lase

reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și posesie

apartamentele și suprafața de teren aferentă acestora, imobile cumpărate în

baza Legii nr. 112/1995.

Prin dispozițiile nr. 1680 și 1684 din 05

noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile nr. 2521 din 23

februarie 2004 și nr. 3040 din 31 mai 2004 emise de Primarul General al

Municipiului București, s-a dispus restituirea în natură în proprietatea lui

G.M.S., L.R., N.F., și în folosință specială către L.I.C., S.M.N. și G.P.,

terenul în suprafață de 410,39 mp din terenul în suprafață totală de 529 mp

teren construit și neconstruit situat în str. P.S. nr. 71, sector 1, precum și

terenul în suprafață de 272,62 mp din suprafața totală de 346 mp teren

construit și neconstruit situat în str. P.S. nr. 69, sector 1. De asemenea, li

s-a restituit în proprietate tuturor celor sus-numiți construcția situată în

București, str. P.S. nr. 69, sector 1, mai puțin apartamentele vândute în baza

Legii nr. 112/1995 cu contractele de vânzare-cumpărare nr. 2095/1996 și nr.

3602/1997 cu cotele aferente de teren de 73,38 mp.

Potrivit actului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1162/1940 de Tribunalul Ilfov, secția Notariat și

transcris sub nr. 45711940, S. Georgescu, autoarea reclamanților și a

intervenienților a dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra unui

teren în suprafață de 901 mp.

Coroborând datele rezultate din cele două

dispoziții de restituire în natură a reieșit că Primăria Municipiului București

a avut în posesie, urmare preluării celor două imobile în proprietatea

statului, doar 875 mp de teren, suprafață la care se raportează (529 mp și

respectiv 346 mp) stabilind suprafața de teren ce se restituie în natură,

respectiv 410,39 m.p (din 529 mp) și 272, 62 mp (din 346 mp).

Prin cele două dispoziții s-a restituit,

așadar, o suprafață totală de 683,01 m.p, restul suprafeței de teren de până la

875 mp, respectiv 191,99 mp reprezentând terenul aferent apartamentelor

înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și pe care reclamanții și intervenienții

l-au redobândit în acțiunea în revendicare îndreptată împotriva chiriașilor

cumpărători.

A rezultat, așadar, că în urma procedurii

administrative desfășurată conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și în baza

hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosar nr. 21287/3/2006, s-a restituit

reclamanților și intervenienților teren în suprafață totală de 875 mp, rămânând

o diferență de 7 mp raportat la suprafața de teren de 882 mp identificată de

expertiză în perimetrul proprietății de la nr. 69 și 71, în str. P.S. (Dosar

nr. 21287/3/2006 - TB) și respectiv o diferență de 26 mp raportat la suprafața

de teren de 901 mp, rezultată din titlul de proprietate al S.G., autoarea

acestora.

Având în vedere că, potrivit raportului de

expertiză, în mod neechivoc, a fost identificată în perimetrul proprietății de

la nr. 69 și 71 din str. P.S. o suprafață de teren de 882 mp, Tribunalul a

constatat întemeiată acțiunea în revendicare pentru teren diferență între

această suprafață și suprafața de teren de 875 mp deja restituită, astfel cum

s-a arătat mai sus, drept care, în temeiul art. 480 C. civ., s-a admis acțiunea

principală și cererea de intervenție în interes propriu și a fost obligat

Municipiul București să lase reclamanților și intervenienților în deplină

proprietate și posesie terenul în suprafață de 7 mp.

Totodată, constatând, în baza aceluiași

raport de expertiză că diferența de teren de 19 mp nu se află în posesia

pârâtului Municipiului București și reținând că legitimarea procesuală pasivă

se raportează la faptul posesiei, Tribunalul a respins acțiunea principală și

cererea de intervenție în interes propriu, pentru această suprafață de teren,

ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 189A din 2 aprilie 2015,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat apelul

declarat de apelantul pârât Municipiul București prin Primarul General -

Consiliul General al Municipiului București, împotriva Sentinței civile nr. 235

din 20 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

în contradictoriu cu intimații-reclamanți G.P., G.A., G.A.Z., N.F., G.M.S. și

M.H.G.

A admis apelul declarat de

apelantele-interveniente L.I.C., G.M.N., împotriva aceleiași sentințe și a

schimbat în parte sentința atacată în sensul obligării pârâtului Municipiul

București să lase reclamanților și intervenientelor în deplină proprietate și

liniștită posesie terenul în suprafață de 7 mp identificat prin raportul de

expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S., situat în str. P.S. nr.

69, sector 1 București. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat

că, față de limitele și puterea de lucru judecat derivând din soluțiile

anterioare de casare și desființare, judecata apelului privește cercetarea

soluției pronunțate asupra acțiunii în revendicare, în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul București, pentru terenul în suprafața de 26 mp din

perimetrul proprietăților de la nr. 69 și respectiv nr. 71 din str. P.S.,

sector 1 București.

Apelul pârâtului Municipiul București, prin

Primarul General, a fost efectuat în mod formal, fără a conține argumente

concrete ale criticii ce susține lipsa dovezii calității reclamanților și

intervenienților de persoane îndreptățite la cei 7 mp ce au fost restituiți

prin sentința atacată. Mai mult decât atât, suprafața de 7 mp în discuție face

parte din diferența de teren de 26 mp asupra căreia s-a dispus rejudecarea prin

decizia anterioară de desființare (Decizia nr. 279 din 29 iunie 2012 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie),

după reținerea acestei suprafețe ca fiind matematic restul de imobil

nerestituit în temeiul procedurii Legii nr. 10/2001, cu excepția imobilelor

vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, în privința căruia nu s-a dispus nimic.

Cu ocazia acestei analize nu s-a reținut a fi

necesară efectuarea unui probatoriu suplimentar al calității de persoană

îndreptățită la restituire a reclamanților și intervenientelor, astfel că o

critică sub acest aspect apare ca nefondată.

Asupra apelului intervenientelor, Curtea a

observat că într-adevăr, analiza revendicării trebuie efectuată din perspectiva

fiecărui imobil în parte (cel situat în str. P.S. nr. 69, respectiv cel situat

în str. P.S. nr. 71), datorită existenței de sine stătătoare a acestora,

înregistrării diferite în rolul fiscal și cartea funciară, ca și opozabilității

față de terți.

Acest aspect nu a fost deplin lămurit de

către prima instanță, care a dispus în mod global restituirea terenului în

suprafață de 7 mp, identificat la "adresa din București, P.S. nr. 69 și

71".

Lămurirea a fost efectuată prin raportul de

expertiză topografică administrat în prezentul apel de expert I.S., fiind reală

susținerea apelantelor-interveniente că suprafața în discuție aparține

imobilului din București, str. P.S. nr. 69 sector 1.

Cu toate acestea, nu poate fi primită

susținerea apelantelor în privința suprafeței mai mari cuvenite, respectiv de 9

mp.

Deși expertul identifică o suprafață rămasă

de restituit de 9 mp teren pentru imobilul din București, str. P.S. nr. 69

sector 1, face totodată observația că pentru imobilul alăturat din București,

str. P.S. nr. 71 sector 1, s-a restituit în plus o suprafață de 2 mp față de

întregul teren existent astăzi.

Cum instanța este învestită a efectua o

judecată unitară asupra celor două terenuri învecinate, se impune compensarea

cu 2 mp a celor două suprafețe, astfel că ceea ce trebuie restituit, reprezintă

diferența de 7 mp aparținând imobilului situat în str. P.S. nr. 69, sector 1

București.

Aceeași concluzie rezultă și din analiza

raportului de expertiză efectuat în primă instanță de expert D.M.A. (Dosar nr.

21287/3/2006 - Tribunalul București), pe baza căruia a fost pronunțată sentința

atacată, diferența de 7 mp fiind rezultat al scăderii din suprafața de teren de

882 mp (identificată de expertiză, ca existentă astăzi în perimetrul

proprietăților de la nr. 69 și 71, în str. P.S.), a suprafeței totale de 875 mp

teren (restituită reclamanților și intervenienților, în urma procedurii

administrative desfășurată conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și în baza

hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosar nr. 21287/3/2006).

Ca atare, găsind întemeiată doar critica

referitoare la analiza revendicării cu evidențierea separată a celor două

imobile în discuție, Curtea a constatat că se impune schimbarea în parte a

sentinței atacate, în sensul că obligația pârâtului Municipiul București de a

lăsa reclamanților și intervenientelor în deplină proprietate și liniștită

posesie terenul în suprafață de 7 mp, se face cu referire la terenul situat în

str. P.S. nr. 69, sector 1 București, astfel cum a fost identificat prin

raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanții G.A., G.A.Z., G.M.S., G.P., N.F. și intervenientele G.(fostă

R.)M.N. și L.I.C., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând modificarea în parte a deciziei recurate și, pe fond,

admiterea apelului, omologarea expertizei efectuată în cauză și obligarea

intimatei la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței

de teren de 9 mp pentru imobilul din str. P.S. nr. 69, sector 1 București,

astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză efectuat de expert I.S.

Prin decizia recurată, Curtea și-a însușit

susținerile recurenților formulate cu ocazia apelului, a analizat cauza din

perspectiva fiecărui imobil în parte (cel situat în str. P.S. nr. 69, respectiv

cel situat în str. P.S. nr. 71), însă, în mod total nejustificat și nelegal a

restituit reclamanților și intervenientelor o diferență de 7 mp teren și nu 9

mp pentru terenul situat în str. P.S. nr. 69, așa cum rezultă din ambele

expertize topografice efectuate în cauză.

Concluziile expertizei topografice efectuată

în cauză arată că suprafața de teren măsurată la imobilul din str. P.S. nr. 69,

sector 1, București este în fapt 355 mp (356 mp din actele de proprietate) și

nu de 346 mp, astfel cum rezultă din dispoziția Municipiului București nr. 1680/2003,

modificată prin dispoziția 2521/2004.

Prin urmare, diferența de suprafață de teren

revendicată ce ar fi trebuit admisă prin decizia Curții de Apel București este

de 9 mp (355 mp măsurați prin expertiză - 346 mp rezultați din dispoziția

Municipiului București + terenul aferent construcțiilor vândute în baza Legii

nr. 112/1995), teren identificat la imobilul situat în str. P.S. nr. 69, sector

1, București.

Cu privire la imobilul din str. P.S. nr. 71,

sector 1, București, concluzia expertizei tehnice a fost aceea că suprafața de

16 mp rezultată ca diferență între suprafața de teren din actul de proprietate

(545 mp) și suprafața de teren restituită prin dispoziția Municipiului

București nr. 1684/2003, modificată prin dispoziția nr. 3040/2004, terenul aferent

construcției (529 mp), nu se mai află în posesia intimatei.

Astfel, au considerat corectă și legală

soluția pronunțată de Tribunal, de respingere a acțiunii de revendicare a

diferenței de teren nerestituită prin decizia Primăriei Municipiului București

pentru imobilul situat în str. P.S. nr. 71, sector 1, București, care a

constatat lipsa calității procesuale pasive, soluția rămânând irevocabilă prin

neapelare.

Instanța de apel, deși a omologat expertiza

topografică efectuată în cauză care a constatat diferența de teren de 9 mp

existentă în teren și măsurată de expert, reține că pentru terenul situat în

str. P.S. nr. 69, sector 1, București nu poate restitui decât 7 mp, 2 mp fiind

necesar a fi compensați cu mp restituiți în plus la un alt imobil, cel din str.

P.S. nr. 71, imobil pentru care acțiunea în revendicare a diferenței de teren a

fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

Soluția pronunță este vădit nelegală, fiind

pronunțată cu încălcarea legii de drept material, Legea nr. 10/2001 nereglementând

și neaplicând instituția compensării unei lipse de teren pentru situația în

care petentul din notificare este proprietarul a două imobile diferite.

Instanța trebuia să aibă în vedere aplicarea legii speciale pentru fiecare

imobil în parte, iar soluția pronunțată (suprafața de restituit) pentru unul

dintre ele nu poate să influențeze soluția pronunțată pentru celălalt imobil.

Instanța practic a "expropriat" o

suprafață de teren existentă atât în drept, cât și în fapt de la imobilul din

str. P.S. nr. 69, pentru a compensa o suprafață de teren restituită în plus de

către intimată, prin decizie administrativă definitivă, cu privire la un imobil

distinct, fără să mai fie învestită cu vreo cerere în legătură cu imobilul din

str. P.S. nr. 71, sector 1, București.

În plus, soluția este confuză, generatoare de

neclarități atât la punerea în executare, cât și la intabularea ce se va

efectua pentru că obligă intimata să lase în deplina proprietate și liniștită

posesie terenul în suprafața de 7 mp situat în str. P.S. nr. 69, identificat

prin expertiză, expertiză care constată însă existența a 9 mp.

Analizând recursul formulat, în raport de

criticile menționate, Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat pentru

considerentele care succed.

Este necontestată în prezenta cale de atac

situația de fapt expusă în raportul de expertiză efectuat în apel de către

expertul I.S. (dosar apel în al patrulea ciclu procesual), în sensul că din

imobilul situat în str. P.S. nr. 69 sector 1 București a rămas de restituit o

suprafață de 9 mp de teren, pentru a se restitui întregul teren existent

astăzi, iar din imobilul situat în str. P.S. nr. 71 sector 1 București s-a

restituit în plus o suprafață de 2 mp teren față de întregul teren existent

astăzi.

Se constată că instanța de apel a realizat

operațiunea de compensare a suprafeței de 2 mp între cele două imobile

învecinate, care aparțin aceluiași proprietar, fără temei legal, întrucât cele

două imobile nu au fost alipite din punct de vedere cadastral, ci au numere

poștale și evidențe cadastrale diferite, astfel cum rezultă din ambele

expertize efectuate în prezenta cauză.

De vreme ce nu există nici în legea specială

de reparație, Legea nr. 10/2001, și nici în Legea cadastrului și a publicității

imobiliare nr. 7/1996 vreo prevedere care să permită o astfel de operațiune, în

mod greșit instanța de apel, apreciind că este învestită a efectua o judecată

unitară, a realizat compensarea suprafeței de 2 mp între cele două terenuri

învecinate, în considerarea faptului că acestea se află în proprietatea

aceleiași persoane.

În acest context, este corectă critica

recurenților că instanța trebuia să aibă în vedere aplicarea legii speciale

pentru fiecare imobil în parte, iar soluția pronunțată pentru unul dintre

imobile nu poate să influențeze soluția pronunțată pentru celălalt imobil.

Cât timp ambele imobile învecinate continuă

să aibă evidențe cadastrale diferite, fiecare imobil trebuie individualizat în

granițele proprii, iar împrejurarea că unul dintre acestea cuprinde o suprafață

mai mare cu doi mp față de cea reală nu poate fi remediată prin compensare,

prin reducerea suprafeței de restituit din imobilul învecinat, cu justificarea

că ambele imobile aparțin aceluiași proprietar, ci numai pe calea contestației

împotriva dispoziției Primarului General nr. 3040 din 31 05 2004 prin care a

fost restituită o suprafață mai mare de teren, de 2 mp (529 mp în loc de 527

mp).

Prin urmare, constatându-se existența unei

suprafețe de teren de 9 mp situată în strada P.S. nr. 69, sector 1 care poate

fi restituită reclamanților și intervenientelor, în aplicarea art. 480 C. civ.,

urmează ca acest teren să fie restituit în natură, în integralitatea sa, de

către pârâtul Municipiul București, prin primarul general, către reclamanți și

interveniente.

Pentru aceste motive, recursul urmează a fi

admis, va fi modificată în parte decizia recurată în sensul că va fi obligat

pârâtul Municipiul București, prin primarul general, să lase reclamanților și

intervenientelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață

de 9 mp, situat în strada P.S. nr. 69, sector 1 București, identificat prin

raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S., urmând a fi

menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

În aplicarea art. 275 alin. (1) C. proc. civ.,

va obliga pe intimatul-pârât Municipiul București, prin primarul general, la

2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți și

recurenții-intervenienți, la solicitarea acestora și conform chitanțelor

justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții G.A.,

G.A.Z., G.M.S., G.P., N.F. și de intervenientele G.(fostă R.)M.N.și L.I.C.

împotriva Deciziei nr. 189A din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Modifică în parte decizia recurată în sensul

că obligă pe pârâtul Municipiul București, prin primarul general să lase

reclamanților și intervenientelor în deplină proprietate și liniștită posesie

terenul în suprafață de 9 mp, situat în strada P.S. nr. 69, sector 1 București,

identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert

I.S..

Menține celelalte dispoziții ale deciziei

recurate.

Obligă pe intimatul pârât Municipiul

București, prin primarul general la 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată către recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23

octombrie 2015.

Procesat

de GGC - GV