ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 787/2015

Deliberând asupra recursurilor de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2497/R din 11 septembrie 2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC V. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1863/R din 2 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu intimații M.I. și SC I. SRL, ca inadmisibilă, a admis excepția de necompetență materială cu privire la cererea de revizuire formulată de aceeași revizuenta, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența soluționării cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București.

La Curtea de Apel București, cererea de revizuire declinată a fost înregistrată pe rolul secției a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. 10742/3/2013, iar în urma analizării acesteia, prin Decizia civilă nr. 1618 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC V. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1863/R din 2 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 50209/299/2010, în contradictoriu cu intimații M.I. și SC I. SRL prin administrator judiciar ACERR IPURL Suceava. S-a reținut că prin cererea formulată la 14 martie 2013, revizuenta SC V. SRL a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 8863/R din 2 iulie 2012, susținând că aceasta ar fi potrivnică deciziei civile nr. 1108 din 13 mai 2010 și invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. în cauza de față, instanța a reținut că în cel de-al doilea proces invocat de revizuenta, finalizat prin pronunțarea Deciziei civile nr. 1863/R din 2 iulie 2012, a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la Decizia civilă nr. 1108 din 13 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, situație în care cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea uneia din condițiile impuse expres de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Împotriva deciziei mai sus menționate, au declarat recurs M.I. și SC V. SRL Suceava. 1. Recursul declarat de recurentul M.I. În recursul declarat acest recurent reproșează instanței de revizuire că nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității capătului de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc.

civ. , invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 20 martie 2014. În speță, ultima hotărâre a fost pronunțată în data de 2 iulie 2012, iar cererea de revizuire a fost introdusă în data de 15 martie 2013, deci revizuenta a depășit termenul prevăzut de lege de o lună. În consecință, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de revizuire ca tardiv formulată. 2. Recursul declarat de revizuenta SC V. S.R.L Suceava.

În motivarea recursului, revizuenta susține că instanța în mod nelegal a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât în cursul judecății, în Dosarul nr. 50209/299/2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1863R din 2 iulie 2012 nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat de către părți și nici nu a fost soluționată pe această excepție, în sensul de a fi admisă sau respinsă de instanța de judecată învestită cu soluționarea pricinii. Față de considerentele expuse, revizuenta solicită admiterea recursului, în sensul anulării Deciziei nr. 1863R din 2 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Înalta Curte a invocat excepția lipsei de interes a recursului declarat de recurentul M.I.

și în consecință a rămas în pronunțare pe această excepție cu privire la acest recurent, pentru următoarele considerente: Excepția lipsei de interes este mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia din cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile; este o excepție de fond, absolută și peremptorie, în cazul în care instanța consideră că această excepție este întemeiată, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca lipsită de interes. Printre condițiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces - alături de calitate procesuală, capacitate procesuală și afirmarea unui drept pentru a realizarea căruia calea justiției este obligatorie - se numără interesul, în sensul de folos practic urmărit de cel care inițiază acțiunea civilă.

Interesul trebuie să îndeplinească mai multe cerințe: să fie legitim, juridic; să fie născut și actual; să fie personal și direct. Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, incidența sa atrăgând respingerea cererii, fără a se mai proceda la cercetarea acesteia în fond. În cauză, după cum se poate observa, cererea de revizuire a fost formulată de SC V. SRL Suceava, iar prin Decizia nr. 1863R din 2 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă a fost admis recursul declarat de recurentul M.I. și în consecință au fost anulate toate actele de executare pornite împotriva sa, decizie a cărei anulare se cere pe calea revizuirii. Pe de altă parte, interesul pentru promovarea cererii de revizuire aparține SC V. SRL Suceava și nu a recurentului, în condițiile în care a câștigat procesul - contestația la executare - ceea ce nu mai justifică un alt demers judiciar, cum este cel al revizuirii în cazul de față.

Prin urmare, cererea de revizuire formulată de M.I. este lipsit de interes demersul judiciar întreprins prin cererea de revizuire. Așa fiind, Înalta Curte admite excepția lipsei de interes a recursului declarat de recurentul M.I. și, pe cale de consecință respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul M.I. împotriva Deciziei civile nr. 1618 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie. 2. În ce privește recursul declarat de revizuenta SC V. SRL Suceava, Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat pentru următoarele considerente: În cauză, așa cum rezultă din examinarea considerentelor Deciziei nr. 1863R din 2 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat în raport de Decizia nr. 1108 din 15 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

De asemenea, din examinarea considerentelor Deciziei nr. 1863R din 2 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civil, Înalta Curte constată că această instanță s-a pronunțat asupra faptul că nu există autoritate de lucru judecat, cităm din decizia indicată: „tribunalul constată că între litigiul ce a format obiectul Dosarului nr. 5272./299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București și prezentul litigiu - adică decizia menționată expres în Dosarul nr. 50209/299/2010 - nu există autoritate de lucru judecat, în manifestarea de excepție procesuală, dată fiind cauza juridică distinctă a celor două contestații la executare, în prima invocându-se drept motive faptul că executarea silită a fost demarată de o altă persoană decât creditorul, precum și nulitatea contractului de cesiune decurgând din încheierea acestuia după ce în privind SC I. SRL se deschisese procedura insolvenței, în timp ce în cea de-a doua contestație la executare, contestatorul a invocat achitarea debitului, perimarea executării silite și rezoluțiunea contractului de cesiune de creanță." Pe de altă parte, trebuie de remarcat că instanța anterioară în mod corect și cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. a pronunțat o soluție legală și temeinică, în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta SC V. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1618 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei de interes a recursului declarat de recurentul M.I. Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul M.I. împotriva Deciziei civile nr. 1618 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC V. SRL împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2015. Procesat de GGC - LM