ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1010/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1010/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1010/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2016

pe rolul Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, sub nr. x/1/2016 (înregistrată inițial la data de 27 mai

2015 la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, iar pe rolul instanței supreme

prin declinare de competență), revizuenta A. a solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 923 din

26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, ca fiind

contradictorie cu Decizia nr. 284 din 11 din 10 aprilie 2012 a aceleiași

instanțe.

În motivare, revizuenta a

arătat că prin cererea înregistrată la data de 5 ianuarie 2012

pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/94/2012 aceasta a solicitat

acordarea personalității juridice.

Prin Încheierea nr. 171 din 12

ianuarie 2012 Judecătoria Buftea a admis cererea și a dispus acordarea

personalității juridice în temeiul Legii nr. 230/2007 și

înscrierea A. în Registrul B.

Prin Decizia nr. 284/R din 10

aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov în Dosar nr. x/94/2012 a

fost anulat recursul formulat de SC C. SRL împotriva încheierii mai sus

arătate, hotărârea de acordare a personalității juridice

devenind astfel irevocabila.

Ulterior, a fost promovat un

nou recurs împotriva aceleiași încheieri, înregistrat pe rolul

Tribunalului Ilfov sub același număr de dosar, recurs ce a fost admis

prin Decizia nr. 923/R din 26 mai 2015, încheierea recurată fiind

modificată în sensul respingerii cererii de acordare a

personalității juridice.

În atare situație

există două hotărâri contradictorii potrivit art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., impunându-se anularea ultimei hotărâri, adică a Deciziei nr.

923 din 11 din 26 mai2015.

Prin precizările

formulate la data de 14 septembrie 2015 revizuenta a arătat că Decizia

nr. 923 din 26 mai2015 a Tribunalului Ilfov este contradictorie și cu

Decizia nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă în Dosar nr. x/2/2012,

prin care cererea de dobândire a personalității juridice

formulată de către A. a rămas irevocabilă.

Examinând cererea de revizuire

în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a

cărei analiză este prioritară raportai ia aspectele de fond ale

cererii, Înalta Curte constată următoarele

Revizuirea reprezintă

acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se

vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de

fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte grozave pentru

părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile,

astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri

strict determinate.

Pe de altă parte

însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru

înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o

hotărâre judecătorească viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt

expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare

în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii

de revizuire,

Potrivit art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ

următoarele condiții: existența unor hotărâri

judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în

cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de

părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe

autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin

cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate,

se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect

ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de

hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a

autorității lucrului judecat.

În acest sens, tripla

identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire

trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ.,

conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză

și este între aceleași părți, făcute de ele și în

contra lor în aceeași calitate".

Înalta Curte apreciază

că cerințele legale prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

nu suni îndeplinite în cauză, în primul rând.

Întrucât cele două

decizii pretins contradictorii au fost pronunțate în soluționarea

unor proceduri judiciare necontencioase, sau, mai precis, în soluționarea

unor diferite căi de atac exercitate împotriva uneia și

aceleiași încheieri emisă într-o procedură necontencioasă.

respectiv Încheierea nr. 171 din 12 ianuarie 2012 a judecătoriei Buftea,

prin care s-a acordai personalitate juridică A.

Astfel, Decizia civilă

nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov a soluționat recursul

terțelor persoane interesate, exercitat în condițiile art. 336 C.

proc. civ., împotriva încheierii nr. 171 din 12 ianuarie 2012 a

Judecătoriei Buftea ce autorizase înființarea A.. în timp ce Decizia civilă

nr. 5523 din 27 noiembrie 20113 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosar nr. x/2/2012

a soluționat în recurs calea extraordinară de atac a revizuirii

exercitată de SC C. SRL împotriva aceleiași Încheieri nr. 171 din 12

ianuarie 2012 a Judecătoriei Buftea.

În mod particular, Decizia civilă

nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, constituie ea

însăși o hotărâre care, reținând caracteristica hotărârilor

pronunțate în cadrul procedurilor necontencioase, de a fi lipsite de

puterea lucrului judecat (apărare care a fost susținută în acea

cauză, cu titlu de principiu, chiar de actuala revizuentă) respinge

pentru acest motiv, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin care se tindea la

anularea Încheierii nr. 171 din 12 ianuarie 2012 a Judecătoriei Buftea.

Învestită actual cu

soluționarea unei noi cereri de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., inițiată de

această dată de către A., ca parte ce tinde la menținerea Încheierii

nr. 171 din 12 ianuarie 2012 a Judecătoriei Buftea (a cărei

soluție a fost schimbată în calea de atac a recursului, prin Decizia civilă

nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov), Înalta Curte reține,

întocmai ca și instanța precedentă, că această cale

extraordinară de atac nu este admisibilă peni ni cazul reglementat de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în ipoteza în care pretinsa

contrarietate se invocă în privința unor hotărâri

pronunțate în procedura necontencioasă. Specificul acestor

hotărâri, consacrat în terminis prin dispozițiile art. 337 C. proc.

civ., de a nu beneficia de puterea lucrului judecat, rezidă în aceea

că. nerezolvând un diferend, o situație contradictorie, nu sunt

întrunite condițiile art. 1201 C. civ. și ale art. 166 C. proc. civ.

pentru a se putea pune în discuție puterea lucrului judecat a acestora.

Or, tocmai

sacrificarea/nesocotirea acestui atribut al hotărârilor

judecătorești - Inexistent în cazul deciziilor supuse analizei în

cauza de față se urmărește a fi protejat și restabilit

pe calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

împrejurarea că cele

două decizii pretins contrare au fost pronunțate în soluționarea

unor diferite căi de atac exercitate împotriva Încheierii nr. 171 din 12

ianuarie 2012 a Judecătoriei Buftea, nu răpește acestora

caracteristica mas sus evocată întrucât nici judecata recursului la

încheiere și nici cea a revizuirii împotriva acesteia nu au fost de

natură să modifice natura necontencioasă a procedurii.

Așa cum prevede expres

art. 335 C. proc. civ. caracterul contencios ai cererii, dedus din însuși

cuprinsul acesteia sau din obiecțiile ridicate de persoanele citate sau

care intervin atrage respingerea cererii, iar nicidecum transformarea

procedurii într-una de drept comun. Or, sub acest aspect, Înalta Curte

reține că judecata în recurs realizată în cuprinsul Deciziei civile

nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov a condus la respingerea cererii A.,

de autorizare a înființării sale, pentru motive legate de aprecierea

asupra neîntrunirii condițiilor legale necesare în acest scop și care

făcuseră (ori ar fi trebuit să facă) și obiectul

verificării primei instanțe cu ocazia pronunțării Încheierii

nr. 371 din 12 ianuarie 2012, iar nu pentru motivul dobândirii caracterului

contencios al procedurii în raport de obiecțiile terților care au

intervenit în cursul procedurii.

Cât privește Decizia nr. 5523

din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, așa cum s-a arătat, aceasta a respins ca

inadmisibilă o cale extraordinară de atac, cea a revizuirii pentru

contrarietate de hotărâri, îndreptată împotriva Încheierii nr. 171

din 12 ianuarie 2012 a Judecătoriei Buftea care reprezintă o

hotărâre dată nitr-o procedură necontencioasă.

Astfel fiind, și întrucât

hotărârile pronunțate în litigiile anterioare, la care s-a făcut

referire prin cererea completatoare a revizuentei nu se bucură de puterea

lucrului judecat, nu este posibilă supunerea lor analizei specifice date

de procedura revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, reglementată

prin dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază

că cerințele acestui text de lege nu sunt întrunite, în al doilea

rând. dai fiind și obiectul diferit ai celor două judecăți

finalizate eu pronunțarea deciziilor pretins contradictorii.

Se observă, sub acest

aspect, că prin Decizia nr. 5523 din 27 noiembrie 2013

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, sunt analizate, în cadrul recursului formulat

împotriva Deciziei nr. 2218 din 06 decembrie 2012, condițiile de admisibilitate

ale cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei nr. 284/R din 10 aprilie 2012

și a Încheierii nr. 171 din 12 ianuarie 2012 de către SC C. SRL.

Astfel, dacă prin Decizia

nr. 2218 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, în Dosarul nr. x/2/2012 s-a admis cererea de revizuire

formulată de SC C. SRL împotriva Deciziei nr. 284/R din  aprilie 2012

și a Încheierii nr. 1717 din 12 ianuarie 2012, fiind anulată această

din urmă încheiere, prin Decizia nr. 5523 din 27 noiembrie 2013

pronunțată de Înalta Curte în același dosar a fost admis

recursul A. împotriva Deciziei nr. 2218 din 06 decembrie 2012, modificată

decizia și respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Rezultă că în

dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 a

înaltei Curți de Casație și Justiție obiectul dedus

judecății l-au constituit analiza condițiilor de admisibilitate

a căii extraordinare de atac a revizuirii.

Prin Decizia nr. 923/R din 26

mai 2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civila, în Dosar

nr. x/94/2012 a fost soluționat recursul declarat de recurenții D.

și E. împotriva Încheierii nr. 171 din 12 ianuarie 2012 a

Judecătoriei Buftea, cauza având ca obiect acordare personalitate

juridică.

Or, art. 1201 C. civ. impune

ca judecata să aibă același obiect, să fie întemeiată

pe aceeași cauză și să se desfășoare între

aceleași părți, condiție care nu se regăsește în

speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii

al căror obiect și finalitate să fie identice, astfel cum

prevede textul legal.

Aceasta întrucât în litigiul

finalizat prin Decizia nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 a Înaltei Curți s-a

statuat asupra condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire,

iar în litigiul finalizat prin Decizia nr. 923/R din 26 mai 2015 a Tribunalului

Ilfov s-a statuat asupra condițiilor de acordare a

personalității juridice a unei asociații de proprietari în

temeiul legii speciale.

Prin urmare, pentru motivele

arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322

pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de

revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

împotriva Deciziei nr. 923/R din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 11 mai 2016.