ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 596/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 596/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 596/2016

Asupra cererii de

față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 27 mai 2015, A., a

solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 923din 26 mai 2015, pronunțată de

Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/94/2012, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ., arătând că această hotărâre este potrivnică Deciziei nr.

284 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov în același Dosar nr. x/94/2012,

în contradictoriu cu intimații SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, E., F., G., H.,

I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z.

În motivarea cererii,

a arătat că există contrarietate între cele două hotărâri pronunțate în aceeași

pricină, deoarece, pe de o parte, există o hotărâre prin care se anulează

recursul formulat împotriva încheierii nr. x din 12 ianuarie 2012 pronunțată de

Judecătoria Buftea, hotărâre irevocabilă, iar, pe de altă parte, s-a pronunțat

o hotărâre prin care se admite recursul și se dispune modificarea aceleiași

încheieri nr. x din 12 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Buftea.

Prin încheierea nr. x

din 12 ianuarie 2012, instanța a admis cererea petentei, a dispus acordarea

personalității juridice în temeiul Legii nr. 230/2007 și înscrierea A. în

Registrul general al asociațiilor de proprietari.

La data de 5 martie 2012

a declarat recurs SC Y. SRL.

Instanța învestită cu

soluționarea acestui recurs, Tribunalul Ilfov, prin Decizia civilă nr. 284/R

din 10 aprilie 2012 a anulat cererea de intervenție în interesul recurentei

formulată de H., ca netimbrată, și a anulat recursul formulat de SC Y. SRL, ca

nemotivat în termen.

Urmare a anulării

recursului, încheierea a devenit irevocabilă, iar revizuenta adobândit

irevocabil personalitate juridică.

După pronunțarea

acestei soluții, s-a formulat un nou recurs împotriva aceleiași încheieri de

către H. și I., SC Y. SRL formulând cerere de intervenție accesorie în

interesul recurenților.

Al doilea recurs, a

fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov sub același nr. de Dosar nr. x/4/2012

și a fost admis, fiind pronunțată hotărârea contradictorie a cărei revizuire a

fost solicitată.

Prin această hotărâre

s-a dispus modificarea Încheierii nr. x/2012 a Judecătoriei Buftea.

La 14 septembrie 2015,

revizuenta a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că înțelege să

invoce contrarietatea și în raport de Decizia nr. 923 din 26 mai 2015,

pronunțată în Dosarul nr. x/94/2012 al Tribunalului Ilfov, care este potrivnică

atât Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov în

același dosar, cât și Deciziei nr. 5523 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2012, în aceeași cauză

și între aceleași părți.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia

nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire a Deciziilor nr. 923/2015 și nr. 284/2012 pronunțate de Tribunalul

Ilfov, pretins contradictorii cu Decizia nr. 5523 din 27 noiembrie 2013

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 923 din 26 mai 2015

pronunțată de Tribunalul Ilfov întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., pretins contradictorie cu Decizia nr. 284/2012 a Tribunalului

Ilfov.

Curtea a statuat că

cele două hotărâri, pretins potrivnice, sunt pronunțate în unul și același Dosar

nr. x/94/2012, prin acestea soluționându-se două recursuri împotriva aceleiași

încheieri nr. x/2012.

Cum una din cerințele

de admisibilitate pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este

aceea ca hotărârile pronunțate să fie în dosare diferite, iar, în cauză, prin

cele două decizii s-au soluționat recursurile declarate de persoane diferite

împotriva aceleiași Încheieri nr. x/2012, calea de atac a revizuirii a fost

considerată inadmisibilă.

În ceea ce privește

cererea precizatoare formulată de petentă, prin care solicita revizuirea Deciziei

civile nr. 923/2015, considerată potrivnică față de Decizia nr. 284/2012 și Decizia

nr. 5523/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a invocat excepția

necompetenței materiale față de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

și, având în vedere că instanța mai mare în grad este Înalta Curte de Casație

și Justiție, a declinat competența în favoarea acesteia pentru soluționarea

acestei cereri de revizuire.

Împotriva Deciziei nr.

1179 din 9 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a declarat recurs revizuenta,

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare, a arătat

că instanța a interpretat greșit actul dedus judecații, schimbând înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Contrar susținerilor

orale și scrise, în dauna principiului disponibilității, instanța a

împărțit în două cererile formulate și a apreciat că este competentă să

soluționeze revizuirea privind Decizia nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului

Ilfov, potrivnică Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov și

a declinat competența soluționării cererii precizatoare la cererea de revizuire,

respectiv revizuirea hotărârilor anterior menționate în raport de Decizia potrivnică

nr. 5523/2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Susține că a formulat

o unică cerere de revizuire, în care a menționat cele trei hotărâri

judecătorești, respectiv nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov

considerată potrivnică Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului

Ilfov și Deciziei nr. 5523/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Curtea

de Apel a dispus în afara cadrului procesual stabilit de către revizuentă,

într-un mod ce atrage modificarea în tot a hotărârii acesteia. Deși au fost

formulate în termen legal, atât cererea de revizuire cât și cererea

precizatoare, primul termen în care părțile au fost legal citate, fiind cel din

09 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureștinu a înțeles care este

cauza dedusă revizuirii.

Curtea de Apel

București a înțeles greșit cauza dedusă judecății întrucât cererea de

revizuire se referea la faptul că Tribunalul Ilfov s-a pronunțat în mod

irevocabil în data de 10 aprilie 2012 asupra recursului formulat de către SC Y.

SRL, terț, împotriva încheierii nr x din 12 ianuarie 2012, prin care

recurenta a dobândit personalitate juridică.La data de 10 aprilie 2012, Decizia

civilă nr. 284/R din 10 aprilie 2012 a rămas irevocabilă și, potrivit art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., nu mai putea fi atacată cu recurs. La data de 12

aprilie 2012 au formulat un nou recurs la Încheierea nr. x/12 octombrie 2012 I.

și H., acesta din urma fiind, de altfel, și intervenient în interes personal la

primul recurs, așa cum este menționat și în Decizia civilă nr. 284/R din 10

aprilie 2012.

SC Y. SRL a depus

cerere de revizuire la Curtea de Apel București, invocând niște hotărâri

anterioare celei din data de 12 octombrie 2012, revizuire care a fost admisă

inițial de Curtea de Apel București și, ulterior, prin Decizia civilă nr. 5523

din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost

respinsă în mod irevocabil. Astfel, deși nu au avut nicio calitate (nefiind

membrii A.) și în acest caz nici nu aveau interesul formulării unui recurs,

fiind terți în raport de cererea formulată de petentă în vederea dobândirii

personalității juridice, celor doi recurenți li se recunoaște dreptul de

recurs, Tribunalului Ilfov pronunțând de Decizia civilă nr. 923 din 26 mai 2015

la 3 ani după obținerea personalității juridice de către petentă, în temeiul Deciziei

nr. 284/R din 10 aprilie 2012 a aceluiași tribunal Ilfov, cât și a Deciziei irevocabile

nr. 5523 din 27 noiembrie 2013, ce nu ar mai fi putut fi implicit atacată pe

calea unui nou recurs.

Hotărârea a fost dată

cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât cele

două decizii pronunțate în Dosarul nr. x/94/2012 de către Tribunalului Ilfov,

sunt potrivnice. Decizia nr. 923 din 26 mai 2015 este potrivnică Deciziei nr. 294/R

din 10 aprilie 2012 și, totodată, este potrivnică Deciziei nr. 5523 din 27

noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai mult, instanța de

revizuire, în considerentele hotărâriirecurate (Decizia nr. 1179 din 09

noiembrie 2015) reține că recurenții sunt persoane distincte, când, având în

vedere obiectul cererii de dobândire a personalității juridice din Dosarul nr. x/94/2012,

nu sunt părți în cauză, citerți.

Astfel, susține că o

decizie civilă pronunțată de o instanță de recurs este irevocabilă și are

caracter de lucru judecat, cu privire la dobândirea personalității juridice de

către recurentă, neputându-se infirma soluția irevocabilă dată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, la 2 ani distanță, printr-o nouă hotărâre a unei

instanțe inferioare în grad împotriva aceleiași încheieri nr. x/2012.

Susține că nu poate

fi posibil ca odată Tribunalului Ilfov, prin Decizia nr. 284/R din 10 aprilie 2001,

pronunțată în Dosar nr. x/94/2012 și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia

nr 5523 din 27 noiembrie 2013 să mențină dobândirea personalității juridice a recurentei,

în timp ce prin Decizia nr. 923/R din 26 mai 2015 a aceluiași Tribunal Ilfov să

se respingă cererea de dobândire a personalității juridice, după funcționarea

timp de 3 ani a A.

În ceea ce privește

invocarea excepției puterii de lucru judecat, Tribunalul Ilfov s-a pronunțat prin

Decizia civilă nr 923 din 26 mai 2015 pe cererea recurentului de constatare a

puterii de lucru judecat a unor alte decizii civile, ce au făcut obiectul Dosarului

nr. x/2/2012.Tribunalul Ilfov a invocat cu totul alte aspecte decât cele dezlegate

prin Decizia civilă nr. 5523/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

încălcând astfel principiul irevocabilității acesteia, caracterul de lucru

judecat și art. 6 din Carta Drepturilor Omului.

Înalta Curte la

termenul de judecată din data 17 martie 2016, învestită fiind cu soluționarea recursului,

a invocat din oficiu excepția inadmisibilității lui, pe care o găsește

incidentă speței, pentru următoarele considerente:

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile

legii.

În cauza de față se

rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse

recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Potrivit

dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii

este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar

dispozițiile alin. (2) prevăd că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri

potrivnicecalea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de

revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei hotărâre este

irevocabilă.

Din interpretarea art.

328 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a înțeles să suprime apelul,

astfel că și în cazul contrarietății de hotărâri sunt aplicabile dispozițiile art.

328 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind admisibil numai dacă a doua

hotărâre atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs. De altfel,

în sensul acestei interpretări este și exceptarea de la exercitarea căii de

atac a recursului a cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de

Casație și Justiție, ale cărei hotărâri sunt irevocabile.

Cum, potrivit art. 328

alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de

atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită și cum hotărârea pronunțată

în soluționarea revizuirii, Decizia nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

nu se încadrează între hotărârile menționate de art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin.

(2) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este

inadmisibil.

Cererea de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care s-a invocat

contrarietatea Deciziilor nr. 923/2015, nr. 284/2012 pronunțate de Tribunalul

Ilfov cu Decizia nr. 5523/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, nu a fost soluționată, întrucât Curtea de Apel București,

prin hotărârea atacată prin prezentul recurs, a declinat competența de

soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

aplicarea dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, cum prin

decizia atacată nu a fost soluționată cererea de revizuire în raport de Decizia

nr. 5523/2013 a Înaltei Curți, ci s-a dezlegat doar o chestiune de ordine

publică legată de competența materială, criticile formulate în recurs cu

privire la ignorarea autorității de lucru judecat sunt premature.

Totodată, dispozițiilor

art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au modificate prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevăd că dacă

instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de

atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui

organ cu activitate jurisdicțională, competent.

Or, cum împotriva hotărârii

de declinare nu se poate declara nicio cale de atac, prezentul recurs este

inadmisibil și pentru acest considerent.

Față de cele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recursul exercitat în

cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, față de

considerentele precedente, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și

îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1179 din 9 noiembrie

2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2016.