ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 596/2016

Decizia nr. 596/2016 Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la 27 mai 2015, A., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 923din 26 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/94/2012, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., arătând că această hotărâre este potrivnică Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov în același Dosar nr. x/94/2012, în contradictoriu cu intimații SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z. În motivarea cererii, a arătat că există contrarietate între cele două hotărâri pronunțate în aceeași pricină, deoarece, pe de o parte, există o hotărâre prin care se anulează recursul formulat împotriva încheierii nr. x din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Buftea, hotărâre irevocabilă, iar, pe de altă parte, s-a pronunțat o hotărâre prin care se admite recursul și se dispune modificarea aceleiași încheieri nr. x din 12 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Buftea.

Prin încheierea nr. x din 12 ianuarie 2012, instanța a admis cererea petentei, a dispus acordarea personalității juridice în temeiul Legii nr. 230/2007 și înscrierea A. în Registrul general al asociațiilor de proprietari. La data de 5 martie 2012 a declarat recurs SC Y. SRL. Instanța învestită cu soluționarea acestui recurs, Tribunalul Ilfov, prin Decizia civilă nr. 284/R din 10 aprilie 2012 a anulat cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de H., ca netimbrată, și a anulat recursul formulat de SC Y. SRL, ca nemotivat în termen. Urmare a anulării recursului, încheierea a devenit irevocabilă, iar revizuenta adobândit irevocabil personalitate juridică. După pronunțarea acestei soluții, s-a formulat un nou recurs împotriva aceleiași încheieri de către H. și I., SC Y. SRL formulând cerere de intervenție accesorie în interesul recurenților.

Al doilea recurs, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov sub același nr. de Dosar nr. x/4/2012 și a fost admis, fiind pronunțată hotărârea contradictorie a cărei revizuire a fost solicitată. Prin această hotărâre s-a dispus modificarea Încheierii nr. x/2012 a Judecătoriei Buftea. La 14 septembrie 2015, revizuenta a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că înțelege să invoce contrarietatea și în raport de Decizia nr. 923 din 26 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/94/2012 al Tribunalului Ilfov, care este potrivnică atât Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov în același dosar, cât și Deciziei nr. 5523 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2012, în aceeași cauză și între aceleași părți.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziilor nr. 923/2015 și nr. 284/2012 pronunțate de Tribunalul Ilfov, pretins contradictorii cu Decizia nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 923 din 26 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pretins contradictorie cu Decizia nr. 284/2012 a Tribunalului Ilfov. Curtea a statuat că cele două hotărâri, pretins potrivnice, sunt pronunțate în unul și același Dosar nr. x/94/2012, prin acestea soluționându-se două recursuri împotriva aceleiași încheieri nr. x/2012.

Cum una din cerințele de admisibilitate pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea ca hotărârile pronunțate să fie în dosare diferite, iar, în cauză, prin cele două decizii s-au soluționat recursurile declarate de persoane diferite împotriva aceleiași Încheieri nr. x/2012, calea de atac a revizuirii a fost considerată inadmisibilă. În ceea ce privește cererea precizatoare formulată de petentă, prin care solicita revizuirea Deciziei civile nr. 923/2015, considerată potrivnică față de Decizia nr. 284/2012 și Decizia nr. 5523/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a invocat excepția necompetenței materiale față de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

și, având în vedere că instanța mai mare în grad este Înalta Curte de Casație și Justiție, a declinat competența în favoarea acesteia pentru soluționarea acestei cereri de revizuire. Împotriva Deciziei nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a declarat recurs revizuenta, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivare, a arătat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecații, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Contrar susținerilor orale și scrise, în dauna principiului disponibilității, instanța a împărțit în două cererile formulate și a apreciat că este competentă să soluționeze revizuirea privind Decizia nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov, potrivnică Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov și a declinat competența soluționării cererii precizatoare la cererea de revizuire, respectiv revizuirea hotărârilor anterior menționate în raport de Decizia potrivnică nr. 5523/2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție. Susține că a formulat o unică cerere de revizuire, în care a menționat cele trei hotărâri judecătorești, respectiv nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov considerată potrivnică Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov și Deciziei nr. 5523/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel a dispus în afara cadrului procesual stabilit de către revizuentă, într-un mod ce atrage modificarea în tot a hotărârii acesteia. Deși au fost formulate în termen legal, atât cererea de revizuire cât și cererea precizatoare, primul termen în care părțile au fost legal citate, fiind cel din 09 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureștinu a înțeles care este cauza dedusă revizuirii. Curtea de Apel București a înțeles greșit cauza dedusă judecății întrucât cererea de revizuire se referea la faptul că Tribunalul Ilfov s-a pronunțat în mod irevocabil în data de 10 aprilie 2012 asupra recursului formulat de către SC Y. SRL, terț, împotriva încheierii nr x din 12 ianuarie 2012, prin care recurenta a dobândit personalitate juridică.La data de 10 aprilie 2012, Decizia civilă nr. 284/R din 10 aprilie 2012 a rămas irevocabilă și, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., nu mai putea fi atacată cu recurs. La data de 12 aprilie 2012 au formulat un nou recurs la Încheierea nr. x/12 octombrie 2012 I. și H., acesta din urma fiind, de altfel, și intervenient în interes personal la primul recurs, așa cum este menționat și în Decizia civilă nr. 284/R din 10 aprilie 2012. SC Y. SRL a depus cerere de revizuire la Curtea de Apel București, invocând niște hotărâri anterioare celei din data de 12 octombrie 2012, revizuire care a fost admisă inițial de Curtea de Apel București și, ulterior, prin Decizia civilă nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respinsă în mod irevocabil.

Astfel, deși nu au avut nicio calitate (nefiind membrii A.) și în acest caz nici nu aveau interesul formulării unui recurs, fiind terți în raport de cererea formulată de petentă în vederea dobândirii personalității juridice, celor doi recurenți li se recunoaște dreptul de recurs, Tribunalului Ilfov pronunțând de Decizia civilă nr. 923 din 26 mai 2015 la 3 ani după obținerea personalității juridice de către petentă, în temeiul Deciziei nr. 284/R din 10 aprilie 2012 a aceluiași tribunal Ilfov, cât și a Deciziei irevocabile nr. 5523 din 27 noiembrie 2013, ce nu ar mai fi putut fi implicit atacată pe calea unui nou recurs. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), întrucât cele două decizii pronunțate în Dosarul nr. x/94/2012 de către Tribunalului Ilfov, sunt potrivnice. Decizia nr. 923 din 26 mai 2015 este potrivnică Deciziei nr. 294/R din 10 aprilie 2012 și, totodată, este potrivnică Deciziei nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai mult, instanța de revizuire, în considerentele hotărâriirecurate (Decizia nr. 1179 din 09 noiembrie 2015) reține că recurenții sunt persoane distincte, când, având în vedere obiectul cererii de dobândire a personalității juridice din Dosarul nr. x/94/2012, nu sunt părți în cauză, citerți.

Astfel, susține că o decizie civilă pronunțată de o instanță de recurs este irevocabilă și are caracter de lucru judecat, cu privire la dobândirea personalității juridice de către recurentă, neputându-se infirma soluția irevocabilă dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la 2 ani distanță, printr-o nouă hotărâre a unei instanțe inferioare în grad împotriva aceleiași încheieri nr. x/2012.

Susține că nu poate fi posibil ca odată Tribunalului Ilfov, prin Decizia nr. 284/R din 10 aprilie 2001, pronunțată în Dosar nr. x/94/2012 și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr 5523 din 27 noiembrie 2013 să mențină dobândirea personalității juridice a recurentei, în timp ce prin Decizia nr. 923/R din 26 mai 2015 a aceluiași Tribunal Ilfov să se respingă cererea de dobândire a personalității juridice, după funcționarea timp de 3 ani a A. În ceea ce privește invocarea excepției puterii de lucru judecat, Tribunalul Ilfov s-a pronunțat prin Decizia civilă nr 923 din 26 mai 2015 pe cererea recurentului de constatare a puterii de lucru judecat a unor alte decizii civile, ce au făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2012.Tribunalul Ilfov a invocat cu totul alte aspecte decât cele dezlegate prin Decizia civilă nr. 5523/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, încălcând astfel principiul irevocabilității acesteia, caracterul de lucru judecat și art. 6 din Carta Drepturilor Omului.

Înalta Curte la termenul de judecată din data 17 martie 2016, învestită fiind cu soluționarea recursului, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității lui, pe care o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar dispozițiile alin. (2) prevăd că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnicecalea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei hotărâre este irevocabilă. Din interpretarea art. 328 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a înțeles să suprime apelul, astfel că și în cazul contrarietății de hotărâri sunt aplicabile dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., recursul fiind admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs. De altfel, în sensul acestei interpretări este și exceptarea de la exercitarea căii de atac a recursului a cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, ale cărei hotărâri sunt irevocabile. Cum, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită și cum hotărârea pronunțată în soluționarea revizuirii, Decizia nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu se încadrează între hotărârile menționate de art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil. Cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care s-a invocat contrarietatea Deciziilor nr. 923/2015, nr. 284/2012 pronunțate de Tribunalul Ilfov cu Decizia nr. 5523/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu a fost soluționată, întrucât Curtea de Apel București, prin hotărârea atacată prin prezentul recurs, a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, cum prin decizia atacată nu a fost soluționată cererea de revizuire în raport de Decizia nr. 5523/2013 a Înaltei Curți, ci s-a dezlegat doar o chestiune de ordine publică legată de competența materială, criticile formulate în recurs cu privire la ignorarea autorității de lucru judecat sunt premature. Totodată, dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevăd că dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională, competent.

Or, cum împotriva hotărârii de declinare nu se poate declara nicio cale de atac, prezentul recurs este inadmisibil și pentru acest considerent. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, față de considerentele precedente, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2016.