ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1434/2016

Decizia nr. 1434/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 616 din data de 29 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009**, a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. Belgia împotriva Deciziei civile nr. 1052 din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare

pârâta B. (fostă A.)

,

solicitând admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 616 din 29 martie 2016 și rejudecarea recursului formulat.

Contestatoarea a arătat că A., în calitate de recurentă-pârâtă în Dosarul nr. x/3/2009** de pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost absorbită de societatea C., societate pe acțiuni de naționalitate belgiană.

Ulterior operațiunii de fuziune, în iulie 2015, C. și-a schimbat denumirea în B., entitatea absorbantă dobândind calitatea procesuală în prezentul dosar de la A. - entitate absorbită și implicit legitimitatea procesuală de a formula căile de atac în prezenta cauză.

Contestatoarea a făcut o scurtă prezentare a situației de fapt, arătând că prin sentința nr. 13067 din 14 decembrie 2010, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de SC D. SRL în contradictoriu cu A.

Prin Decizia nr. 245 din 02 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de A., a schimbat în tot hotărârea atacată și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de SC D. SRL

Împotriva acestei decizii, SC D. SRL a declarat recurs, recursul a fost admis prin Decizia nr. 526 din 08 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și, pe cale de consecință, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel București, Dosarul fiind înregistrat sub nr. x/3/2009*.

Prin Decizia civilă nr. 370 din 03 octombrie 2012, Curtea de Apel București a respins apelul, iar prin Decizia nr. 646 din 26 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de A. împotriva acestei decizii, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, sens în care a fost înregistrat Dosarul nr. x/3/2009** pe rolul Curții de Apel.

Prin Decizia nr. 1052 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de A.

Împotriva acestei hotărâri, A. a declarat recurs, iar prin decizia nr. 616 din data de 29 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, (care face obiectul prezentei contestații în anulare), instanța de judecată a invocat din oficiu excepția tardivității și a respins recursul ca tardiv introdus, reținând că decizia atacată a fost comunicată la data de 13 august 2015 iar recurenta-pârâtă A. ar fi declarat recurs la data de 01 septembrie 2015, la o zi după împlinirea termenului legal de recurs de 15 zile.

Susține contestatoarea că, astfel cum reiese și din documentele vizate de registratura Curții de Apel București și aflate la dosarul cauzei, A. a trimis în data de 31 august 2015 cererea de recurs împotriva Deciziei nr 1052 din 18 iunie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Prin urmare, data declarării recursului a fost 31 august 2015, în termenul legal, iar nu 01 septembrie 2015, data reținută de instanță fiind de fapt data la care cererea de recurs a ajuns la registratura Curții de Apel București (și nu data la care aceasta a fost trimisă).

Astfel cum rezultă și din avizul de însoțire a corespondenței încheiat între furnizorul de servicii poștale și reprezentantul convențional al contestatoarei, cererea de recurs formulată de A. a fost predată furnizorului de servicii poștale în data de 31 august 2015, prin urmare în termenul legal de 15 zile.

Greșeala materială care a condus la respingerea recursului a constat în luarea în considerare ca dată de depunere a cererii de recurs a datei la care a fost semnată "Confirmarea de primire destinatar" (1 septembrie 2015) și nu a datei la care recursul a fost trimis către instanță (31 august 2015).

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 104 și

art. 318 alin. (1) din V.C.P.C.

Intimata SC D. SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare, având în vedere data formulării, în raport de dispozițiile art. 319 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.

În ceea ce privește inadmisibilitatea contestației în anulare, intimata a arătat că data depunerii recursului trebuie să rezulte din însăși recipisa de predare a cererii la poștă sau din faptul înregistrării ei la instanța competentă.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă ca unică dată a plicului 01 septembrie 2015.

Chiar și în ipoteza în care plicul ar fi fost transmis către serviciul de curierat la data de 31 august 2015, raportat la dispozițiile art. 104 din V.C.P.C., care se interpretează restrictiv, recursul trebuia depus în termenul legal la oficiul poștal.

Contestatoarea avea posibilitatea înregistrării recursului la registratura instanței sau să îl depună la oficiul poștal cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform dispozițiilor art. 302, coroborat cu art. 104 din V.C.P.C.

Având în vedere că plicul a fost expediat prin intermediul unui serviciu de curierat, unica dată certă și opozabilă este data de 01 septembrie 2015, data devenită certă prin înregistrarea cererii de recurs la Curtea de Apel București.

Totodată, din înscrisurile atașate contestației în anulare nu rezultă că expeditorul este contestatoarea, ci E.

Contestația în anulare este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318 din V.C.P.C., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând sau admițând numai în parte recursul, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Se constată că prin decizia

nr. 616 din data de 29 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009**, a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei civile nr. 1052 din data de 18 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Instanța de recurs a reținut în motivare că

termenul de declarare a recursului, calculat potrivit art. 101 alin. (1) și 5 din V.C.P.C., s-a împlinit la data de 31august 2015, iar recurenta a declarat calea de atac la data de 01 septembrie 2015, după împlinirea termenului.

Înalta Curte constată că Decizia civilă nr. 1052 din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost comunicată apelantei

A. la data de 13 august 2015, așa cum reiese din dovada de comunicare aflată la fila nr. 35 din dosarul curții de apel.

Potrivit art. 301 din V.C.P.C., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) din același cod, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.”

Având în vedere că termenul de recurs se împlinea în cauză la data de 29 august 2015, zi nelucrătoare - sâmbăta - raportat la prevederile legale mai sus menționate, termenul de declarare a recursului s-a prelungit până la sfărșitul zilei de 31 august 2015 - luni.

La data de 31 august 2015,

A. a depus la serviciul de curierat recursul declarat împotriva

Deciziei civile nr. 1052 din data de 18 iunie 2015, așadar cu respectarea termenului legal.

Nu poate fi reținut argumentul intimatei în sensul că dispozițiile art. 104 din V.C.P.C. se interpretează restrictiv,

în sensul că recursul trebuia depus în termenul legal la oficiul poștal, nefiind îndeplinită cerința legală în condițiile în care acesta a fost transmis printr-o firmă de curierat.

Firma de curierat este un furnizor de servicii poștale, data depunerii corespondenței reieșind din avizul de însoțire a expediției.

În consecință, Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile art. 318

C. proc. civ.

, va

admite contestația în anulare formulată de contestatoarea

B. (fostă A.) și va anula Decizia nr. 616 din 29 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009**.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E

C

I

D

E

Admite contestația în anulare formulată de

contestatoarea

B. (fostă A.) î

mpotriva Deciziei nr. 616 din 29 martie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009**.

Anulează

Decizia nr. 616 din 29 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009**.

Fixează termen pentru judecarea recursului la data de 09 noiembrie 2016.

Dispune citarea părților pentru termenul din data de 09 noiembrie 2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2016.