ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2017

Decizia nr. 1052/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1853/A, pronunțată la data de 14 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/3/2016, a respins excepțiile invocate de către intimata-contestatoare A. SRL - prin lichidator judiciar; a admis apelul declarat de către apelantul-administrator judiciar B. SPRL - lichidator judiciar al SC C. SA București, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. SRL - prin lichidator judiciar și SC C. SA - prin administrator special D., împotriva sentinței civile nr. 3884 din 01 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, și a schimbat sentința apelată în sensul că: a respins contestația formulată de către contestatoarea A. SRL - prin lichidator judiciar.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, în termen, contestatoarea SC A. SRL București - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E., solicitând admiterea cererii de revizuire și să se dispună în consecință anularea deciziei nr. 1853/2016.

În cererea de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile pct. 8 al art. 509 alin. (1) noul C. proc. civ., revizuenta a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză, și a invocat, în esență, următoarele motive:

Decizia civilă nr. 1853/A din 14 noiembrie 2016 este contradictorie: în primul rând - cu sentința nr. 9251 din 18 noiembrie 2015, rămasă definitivă prin neapelare, pronunțată de secția a VII-a a Tribunalului București în Dosarul nr. x/3/2015; cu încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013 de secția a VII-a a Tribunalului București, rămasă, de asemenea, definitivă prin neapelare; cu decizia nr. 1218 din 08 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/3/2013, definitivă, de asemenea.

Prin decizia nr. 1853/A/2016, instanța a soluționat o contestație formulată de un creditor cu privire la înscrierea sa în tabelul creditorilor, același lucru fiind soluționat anterior, definitiv, prin sentința nr. 9251. Autoritate de lucru judecat în materie, s-a arătat, are și încheierea din 18 noiembrie 2015 prin care s-a admis cererea de plată, fiind, practic, soluții complementare date de instanță aceleiași chestiuni supuse judecății. Aceste două hotărâri ale Tribunalului, anterioare deciziei atacate, se bazează pe autoritatea de lucru judecat de care beneficiază decizia nr. 1218/2014, autoritate reținută ca atare în cadrul acestor hotărâri.

Așa fiind, a susținut revizuenta, deși este o situație atipică, în realitate, decizia nr. 1853/A/2015 este contradictorie tuturor celor 3 hotărâri definitive pronunțate și în cauză, deoarece aceste 3 hotărâri au dezlegat în esență aceeași chestiune de drept: dacă dreptul revizuentei asupra sumei de 353.310,29 lei este un drept de proprietate sau de creanță și dacă, pentru ocrotirea acestuia, este îndreptățită să primească de la debitoare banii direct, sau este ținută de participarea la o procedură colectivă și concursuală și de ordinea de preferință statuată de această procedură, pentru a-i fi restituite bunurile fungibile.

Prin hotărârea a cărei revizuire o solicită, susține revizuenta, instanța s-a bazat pe o interpretare proprie a caracterului „fungibil” al sumei proprietatea sa, apreciind că se poate vorbi de acest caracter doar dacă sunt în prezența unui transfer al dreptului de proprietate.

Însă, a arătat, situația care a fost tranșată definitiv a fost aceea că este proprietara sumei de 353.310,29 lei, iar debitoarea trebuie să îi restituie acest lucru, revizuenta neavând niciodată calitatea de creditor pentru această sumă, sumă care trebuie să-i fie restituită, deoarece nu a intrat niciodată în patrimoniul debitoarei, restituirea neinfluențând în nici un fel activul și pasivul debitoarei și/sau drepturile celorlalți creditori.

De asemenea, a mai arătat revizuenta, prin decizia nr. 1218/2014 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 08 decembrie 2014 s-a dispus restituirea bunurilor mobile fungibile aflate în detenția debitoarei SC C. SA, caracterul de bun, și nu de creanță, fiind mai presus de orice apreciere ulterioară a instanței.

Revizuenta a mai arătat că, prin sentința civilă nr. 9251 din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 de Tribunalul București, s-a admis contestația la tabelul creditorilor debitoarei SC C. SA și a obligat-o pe aceasta să plătească creditoarei SC A. SRL suma de 353.310,29 lei.

Deci, pe aceleași considerente, referitor la aceeași situație juridică, sunt soluții diferite, hotărârile fiind contradictorii: decizia nr. 1853/2016 respinge contestația și dispune înscrierea în tabel ca și creditori, contrar sentinței nr. 9251/2015, care admite contestația și constată că revizuenta nu avea de ce să fie înscrisă în tabelul creditorilor, preluând considerentele deciziei nr. 1218/2014 și apreciindu-le ca având autoritate de lucru judecat.

A mai arătat revizuenta că, prin considerentele sentinței nr. 9251 s-a tranșat definitiv chestiunea înscrierii în tabelul creditorilor, precum și natura juridică a sumei de 353.310,29 lei. Mai mult, aceste raționamente sunt în deplină concordanță cu legea, mai exact, dispozițiile art. 1488 C. civ. și art. 1640 C. civ.

Argumentele din decizia nr. 1853 suspusă revizuirii arată că, deși este vorba de o obligație de a da o sumă de bani, aceasta nu poate fi executată în natură, ci prin echivalent, lucru ce contravine argumentelor primei instanțe, textelor de lege incidente în materie precum și principiilor de drept cu privire la bunurile fungibile și proprietatea acestora de a fi înlocuite unele prin altele.

Revizuenta SC A. SRL București - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E. a mai susținut că decizia nr. 1853/A, atacată, vine în contradicție și cu încheierea din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2013 având ca obiect cerere de plată a sumei de 353.310,29 lei, cerere complementară contestației la tabel, prin această încheiere reținându-se că, având în vedere că prin decizia instanței de recurs s-a statuat în mod irevocabil faptul că suma de 353.310,29 lei reprezintă un bun aflat în proprietatea creditorului, bunul nu poate fi reținut de debitoare și supus dispozițiilor Legii nr. 85/2006 cu privire la înscrierea la masa credală și distribuirea în mod colectiv alături de alți creditori.

Ca atare, a susținut revizuenta, instanța a tranșat în mod definitiv aceste chestiuni de drept, atât autoritatea de lucru judecat, ca excepție, cât și chestiunile litigioase legate de obligația debitoarei SC C. SA de a le înapoia suma de bani deținută, și, în totală contradicție cu aceste hotărâri definitive și obligatorii care consfințesc obligația debitoarei de restituire a sumei de bani, s-a pronunțat decizia civilă nr. 1853/A în Dosarul nr. x/3/2016 al Curții de Apel București.

În concluzie, revizuenta a arătat că, în speță, aceste condiții prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. sunt pe deplin îndeplinite, întrucât hotărârile pronunțate cu privire la obligația de restituire a sumei de 353.310,29 lei sunt definitive, fiind pronunțate de instanța de același grad sau de grade diferite și conțin soluții contradictorii.

Astfel, prin hotărârile ulterioare, respectiv, decizia nr. 1853/A din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel București s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri, respectiv, sentința nr. 9251 din 18 noiembrie 2015 a Tribunalului București, încheierea din 18 noiembrie 2015 a Tribunalului București, respectiv, decizia nr. 1218 din 8 decembrie 2014 a Curții de Apel București, impunându-se revizuirea și anularea hotărârii pronunțate ulterior.

Legal citată, intimata SC C. SA București - prin lichidator judiciar B. SPRL - Filiala București nu a formulat întâmpinare în revizuire.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale mai sus arătate - art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, în considerarea argumentelor ce succed:

Revizuenta a solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 1853/A din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție, în primul rând, cu sentința civilă nr. 9251/18.11.2015 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, și cu încheierea de ședință publică de la 18 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, respectiv, cu decizia nr. 1218 din 08 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/3/2013.

Pentru a fi incidentă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive sau considerente decisive ori decizorii care sunt contradictorii, condiție rezultată din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Drept urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere, să fi încălcat puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre - ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv, ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate.

Or, în speță, cauzele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice ca părți, obiect și cauză.

Astfel, sentința civilă nr. 9251 din 18 noiembrie 2015 a Tribunalului București, are ca obiect contestația formulată de creditoarea SC A. SRL București - revizuentă, s.n., împotriva măsurilor luate prin raportul de activitate nr. 5 din 14 ianuarie 2015 al administratorului judiciar care vizează restituirea garanțiilor de bună-execuție și înscrierea la masa credală cu suma solicitată, prin această sentință fiind obligată debitoarea SC C. SA - intimata, s.n. să restituie creditoarei garanția de bună-execuție în sumă de 353.310,29 lei, reprezentând bun aflat în proprietatea creditoarei.

Deopotrivă, prin decizia nr. 1218 din 08 decembrie 2014 a Curții de Apel București, privind pe apelanta-creditoare SC A. SRL București - prin administrator judiciar F. IPURL, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC C. SA București - prin lichidator judiciar B. SPRL - Filiala București, s-a admis apelul formulat de apelanta-creditoare, și a fost schimbată în tot încheierea apelată din 02 aprilie 2014 a Tribunalului București, în sensul că a admis cererea de restituire a bunurilor formulată de apelanta-creditoare, și, ca o consecință, a dispus restituirea bunurilor mobile fungibile aflate în detenția debitoarei, respectiv, garanțiile de bună-execuție constituite de apelantă în cuantum de 353.310,29 lei către SC A. SRL, Curtea găsind a fi aplicabilă teza a II-a a dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, iar prin încheierea din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013, a fost obligată debitoarea, prin administrator judiciar, să restituie creditoarei SC A. SRL garanția de bună execuție în sumă de 353.310,29 lei.

În schimb, ultima hotărâre, pretins potrivnică cu celelalte două, decizia civilă nr. 1853/A din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, privește contestația formulată de către SC A. SRL București - prin administrator judiciar împotriva înscrierii creanței de 353.310,29 lei în tabelul definitiv de creanțe, contestația întemeindu-se pe prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006 și afirmând „eroarea esențială”.

Rezultă că, nu este îndeplinită în cauză condiția triplei identități de vreme ce, în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare s-au judecat contestații întemeiate pe diverse temeiuri legale (cum ar fi, dispozițiile art. 90 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2006, art. 75 din Legea nr. 85/2006), formulate în cadrul unor proceduri diferite, la momente procesuale și cadru normativ total diferite.

Astfel fiind, între cauzele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare s-ar putea, cel mult, afirma că există similitudini, asemănări, însă nu și identitatea cerută în mod expres prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., care se referă la existența unor hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate - ceea ce nu este cazul în speță.

Or, precum s-a arătat, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. este acela de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat, iar nu de a schimba practica judiciară într-o anumită materie. Ca atare, nu poate fi reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, hotărârile despre care se susține că ar fi contrare nu au acest caracter, iar pe de altă parte, tripla identitate nu se regăsește în cauză, conform considerentelor anterior expuse.

De altfel, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pe motiv că s-a nesocotit puterea lucrului judecat a unei hotărâri definitive date într-un proces judecat anterior, este necesar ca instanța să nu fi cunoscut existența acelei hotărâri, sau, chiar dacă s-a invocat prima hotărâre, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

Or, în speță, este de observat că instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, în analizarea apelului, a reținut existența primei hotărâri pronunțate, decizia nr. 1218 din 08 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, chiar în redarea istoricului cauzei, și, respectiv, celelalte hotărâri anterioare, cât și ulterior, în redarea considerentelor sale pe larg dezvoltate în hotărâre, astfel că, nici această condiție nu este îndeplinită.

În realitate revizuenta, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., își manifestă nemulțumirea față de soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 1853/A din 14 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

În consecință, în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile prev. de textul legal sus-menționat pentru ca cererea de revizuire să fie admisă, întrucât, nu este vorba de hotărâri pronunțate în aceeași cauză, nefiind îndeplinită condiția autorității de lucru judecat pentru că nu au privit același obiect și aceeași cauză.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire de față nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., întrucât nu există identitate de obiect și cauză între hotărârile judecătorești definitive arătate, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL București - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E. împotriva deciziei civile nr. 1853/A din 14 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2017.