ÎCCJ, decizie (scj.ro #130121)

Hotărâri pronunțate în procedura necontencioasă. Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă. Inadmisibilitate.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea.

Index alfabetic :

contrarietate de hotărâri

-procedură necontencioasă

-autoritate de lucru judecat

C.proc.civ. din 1865, art. 166, art. 322 pct. 7, art. 337

C.civ. din 1864, art. 1201

Cerințele legale prevăzute de art. 322 pct.7 C.proc.civ. relativ la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, nu sunt îndeplinite în ipoteza în care pretinsa contrarietate se invocă în privința unor hotărâri pronunțate în procedura necontencioasă, întrucât specificul acestor hotărâri, consacrat in terminis prin dispozițiile art. 337 C.proc.civ., este acela de a nu beneficia de puterea lucrului judecat. Prin urmare, nerezolvând un diferend, o situație contradictorie, nu sunt întrunite condițiile art.1201 C.civ. și ale art.166 C.proc.civ. pentru a se putea pune în discuție puterea lucrului judecat a acestora.

Secția I civilă, decizia nr. 1010 din 11 mai 2016

Prin cererea înregistrată la data de 28.03.2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă (înregistrată inițial la data de 27.05.2015 la Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie iar pe rolul instanței supreme prin declinare de competență), revizuenta Asociația de proprietari B. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.proc.civ., anularea deciziei nr. 923 din 26.05.2015 a Tribunalului Ilfov, Secția civilă, ca fiind contradictorie cu decizia nr. 284/R din 10.04.2012 a aceleiași instanțe.

În motivare, revizuenta a arătat că prin cererea înregistrată la data de 05.01.2012 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/94/2012 aceasta a solicitat acordarea personalității juridice.

Prin încheierea nr. 171 din 12.01.2012, Judecătoria Buftea a admis cererea și a dispus acordarea personalității juridice în temeiul Legii nr. 230/2007 și înscrierea B. în Registrul Asociațiilor de proprietari.

Prin decizia nr. 284/R din 10.04.2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov, a fost anulat recursul formulat de SC C. SRL împotriva încheierii mai sus arătate, hotărârea de acordare a personalității juridice devenind astfel irevocabilă.

Ulterior, a fost promovat un nou recurs împotriva aceleiași încheieri, înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov sub același număr de dosar, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 923/R din 26.05.2015, încheierea recurată fiind modificată în sensul respingerii cererii de acordare a personalității juridice.

În atare situație există două hotărâri contradictorii potrivit art. 322 pct. 7 C.proc.civ., impunându-se anularea ultimei hotărâri, adică a deciziei nr. 923/R/2015.

Prin precizările formulate la data de 14.09.2015 revizuenta a arătat că decizia nr. 923 din

26.05.2015 a Tribunalului Ilfov este contradictorie și cu decizia nr. 5523 din 27.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, prin care cererea de dobândire a personalității juridice formulată de către B. a rămas irevocabilă.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată  următoarele :

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări  de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.

Potrivit art. 322 pct. 7 C.proc.civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat”.

În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie

analizată în raport de dispozițiile art.1201 C.civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți , făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Înalta Curte apreciază că cerințele legale prevăzute de art. 322 pct.7 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite în cauză,

în primul rând

, întrucât cele două decizii pretins contradictorii au fost pronunțate în soluționarea unor proceduri judiciare necontencioase, sau, mai precis, în soluționarea unor diferite căi de atac exercitate împotriva uneia și aceleiași încheieri emisă într-o procedură necontencioasă, respectiv încheierea nr. 171 din 12.01.2012 a Judecătoriei Buftea, prin care s-a acordat personalitate juridică Asociației de Proprietari.

Astfel, decizia civilă nr.923 din 26.05.2015 a Tribunalului Ilfov a soluționat recursul terțelor persoane interesate, exercitat în condițiile art. 336 C.proc.civ., împotriva încheierii nr. 171 din 12.01.2012 a Judecătoriei Buftea ce autorizase înființarea Asociației de proprietari, în timp ce decizia civilă nr. 5523 din 27.11.20113 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a soluționat în recurs calea extraordinară de atac a revizuirii exercitată de S.C. C. SRL împotriva aceleiași încheieri nr.171/2012 a Judecătoriei Buftea.

În mod particular, decizia civilă nr. 5523/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă constituie ea însăși o hotărâre care, reținând caracteristica hotărârilor pronunțate în cadrul procedurilor necontencioase, de a fi lipsite de puterea lucrului judecat (apărare care a fost susținută în acea cauză, cu titlu de principiu, chiar de actuala revizuentă) respinge pentru acest motiv, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 C.proc.civ. prin care se tindea la anularea încheierii nr.171 din 12.01.2012 a Judecătoriei Buftea.

Învestită actual cu soluționarea unei noi cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 C.proc.civ., inițiată de această dată de către B., ca parte ce tinde la menținerea încheierii nr. 171/2012 a Judecătoriei Buftea (a cărei soluție a fost schimbată în calea de atac a recursului, prin decizia civilă nr.923/2015 a Tribunalului Ilfov), Înalta Curte reține, întocmai ca și instanța precedentă, că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă  pentru cazul reglementat de dispozițiile art. 322 pct.7 C.proc.civ., în ipoteza în care pretinsa contrarietate se invocă în privința unor hotărâri pronunțate în procedura necontencioasă. Specificul acestor hotărâri, consacrat

in terminis

prin dispozițiile art. 337 C.proc.civ., de a nu beneficia de puterea lucrului judecat, rezidă în aceea că, nerezolvând un diferend, o situație contradictorie, nu sunt întrunite condițiile art.1201 C.civ. și ale art.166 C.proc.civ. pentru a se putea pune în discuție puterea lucrului judecat a acestora.

Or, tocmai sacrificarea/nesocotirea acestui atribut al hotărârilor judecătorești  - inexistent în cazul deciziilor supuse analizei în cauza de față – se urmărește a fi protejat și restabilit pe calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art.322 pct.7 C.proc.civ.

Împrejurarea că cele două decizii pretins contrare au fost pronunțate în soluționarea unor diferite căi de atac exercitate împotriva încheierii nr.171/2012 a Judecătoriei Buftea, nu răpește acestora caracteristica mai sus evocată întrucât nici judecata recursului la încheiere și nici cea a revizuirii exercitate împotriva acesteia nu au fost de natură să modifice natura necontencioasă a procedurii.

Așa cum prevede expres art. 335 C.proc.civ., caracterul contencios al cererii, dedus din însuși cuprinsul acesteia sau din obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin atrage respingerea cererii, iar nicidecum transformarea procedurii într-una de drept comun. Or, sub acest aspect, Înalta Curte reține că judecata în recurs realizată în cuprinsul deciziei civile nr. 923 din 26.05.2015 a Tribunalului Ilfov a condus la respingerea cererii Asociației de proprietari, de autorizare a înființării sale, pentru motive legate de aprecierea asupra neîntrunirii condițiilor legale necesare în acest scop și care făcuseră (ori ar fi trebuit să facă) și obiectul verificării primei instanțe cu ocazia pronunțării încheierii nr.171 din 12.01.2012, iar nu pentru motivul dobândirii caracterului contencios al procedurii în raport de obiecțiile terților care au intervenit în cursul procedurii (în etapa recursului).

Cât privește  decizia nr. 5523 din 27.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum s-a arătat, aceasta a respins ca inadmisibilă o cale extraordinară de atac, cea a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, îndreptată împotriva încheierii nr.171 din 12.01.2012 a Judecătoriei Buftea care reprezintă o hotărâre dată într-o procedură necontencioasă.

Astfel fiind, și întrucât hotărârile pronunțate în litigiile anterioare, la care s-a făcut referire prin cererea completatoare a revizuentei nu se bucură de puterea lucrului judecat, nu este posibilă supunerea lor analizei specifice date de procedura revizuirii pentru contrarietate de hotărâri,

reglementată prin dispozițiile art.322 pct.7 C.proc.civ.

Înalta Curte apreciază că cerințele acestui text de lege nu sunt întrunite,

în al doilea rând,

dat fiind și obiectul diferit al celor două judecăți finalizate cu pronunțarea deciziilor pretins contradictorii.

Se observă, sub acest aspect, că prin decizia nr. 5523/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă sunt analizate, în cadrul recursului formulat împotriva deciziei nr. 2218/2012, condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 284/R/2012 și a încheierii nr. 171/2012 de către SC C. SRL.

Astfel, dacă prin decizia nr. 2218/2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis cererea de revizuire formulată de SC C. SRL împotriva deciziei nr. 284/R/2012 și a încheierii nr. 1717/2012, fiind anulată această din urmă încheiere, prin decizia nr. 5523/2013 pronunțată de Înalta Curte în același dosar a fost admis recursul Asociației de Proprietari împotriva deciziei nr. 2218/2012, modificată decizia și respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Rezultă că în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 5523/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție obiectul dedus judecății l-au constituit analiza condițiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii.

Prin decizia nr. 923/R/2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă a fost soluționat recursul declarat de recurenții D. și E. împotriva încheierii nr. 171/2012 a Judecătoriei Buftea, cauza având ca obiect acordare personalitate juridică.

Or, art. 1201 C.civ. impune ca judecata să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și să se desfășoare între aceleași părți, condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii al căror obiect și finalitate să fie identice, astfel cum prevede textul legal.

Aceasta întrucât în litigiul finalizat prin decizia nr. 5523/2016 a Înaltei Curți s-a statuat asupra condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire, iar în litigiul finalizat prin decizia nr. 923/R/2015 a Tribunalului Ilfov s-a statuat asupra condițiilor de acordare a personalității juridice a unei asociații de proprietari în temeiul legii speciale.

Prin urmare, pentru motivele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art.322 pct.7 C.proc.civ., Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.