ÎCCJ, decizie (scj.ro #133308)

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiții de admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : revizuire

autoritate de lucru judecat

contestație la executare

excepția tardivității

C. proc. civ. din 1865, art. 322 pct. 7, art. 401 alin. (1) lit. a) și b)

C. civ. din 1864, art. 1201

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Nu sunt îndeplinite condițiile care să conducă la admiterea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în cazul în care soluțiile pronunțate în cele două dosare - care vizează acte de executare diferite din același dosar de executare - sunt de respingere ca tardivă a contestației la executare într-un dosar și de respingere a excepției tardivității în celălalt dosar, pe fondul cauzei contestația la executare fiind respinsă ca nefondată.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1228 din 28 iunie 2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca urmare a declinării de la Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4101 din 12 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/300/2013.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susținând că hotărârea a cărei revizuire o solicită este ultima  pronunțată și este în contradicție cu sentința civilă nr. 19794 din 9 decembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul civil nr. x/300/2013, irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr. 1014/07.04.2014 a Tribunalului București.

Prin decizia civilă nr. 1165 din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata A.N.R.P.

În motivarea soluției pronunțate, Curtea de Apel București a reținut că, prin ambele hotărâri judecătorești considerate de revizuent a fi potrivnice, instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil asupra contestației formulate de A.N.R.P. împotriva executării silite demarate împotriva sa în dosarul nr. x/2012 al BEJ B., contestatoarea solicitând anularea procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 14 februarie 2013 și a executării silite înseși, precum și suspendarea executării silite.

În dosarul nr. x/300/2013, contestația s-a înregistrat la data de 13 iunie 2013 și a fost soluționată prin sentința nr. 19794 din 9 decembrie 2013, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1014 din 7 aprilie 2014. În cadrul acestui dosar, contestația a fost respinsă ca tardiv formulată, având în vedere că somația de executare a fost comunicată la data de 31 iulie 2012, iar  procesul-verbal din 12 februarie 2013 a fost comunicat la data de 27 februarie 2013. În cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată la mai mult de 4 luni de la data comunicării actului de executare contestat și la aproape un an și jumătate de la data la care a luat cunoștință de executarea silită demarată împotriva sa, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ.

Instanța a mai reținut că, în dosarul nr. x/300/2013, contestația s-a înregistrat la data de 11 martie 2013, fiind soluționată în sensul respingerii ca nefondată, constatându-se că prima instanță a reținut că onorariul de avocat în sumă de 10.000 lei nu este disproporționat.

De asemenea, și în cadrul acestui dosar a fost invocată excepția tardivității, dar aceasta a fost respinsă ca nefondată întrucât, în raport de data comunicării procesului-verbal și a somației întocmite la data de 14 februarie 2013, respectiv 27 februarie 2013, contestația formulată la data de 11 martie 2013 a respectat termenul de 15 zile impus de art. 401 C. proc. civ.

Recursul declarat de A.N.R.P. a fost admis prin decizia civilă nr. 4101/12.12.2014, a cărei revizuire a fost solicitată, iar hotărârea primei instanțe a fost modificată în parte, în sensul diminuării onorariului de avocat la suma de 1.000 lei,  cu consecința anulării tuturor actelor de executare întocmite ulterior datei de 11 februarie 2013 în ceea ce privește suma de 9.000 lei.

În raport cu considerentele reținute, Curtea de Apel București a apreciat că în cele două dosare nu poate fi vorba de contrarietate de hotărâri, întrucât soluțiile pronunțate în cauză au vizat analizarea unor chestiuni diferite, respectiv în cadrul dosarului nr. x/300/2013 s-a analizat excepția tardivității formulării contestației la executare, neexistând o analiză pe fondul cauzei, iar în dosarul nr. x/300/2013 s-a constatat că a fost respectat termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare, cadrul procesual permițând de această dată verificarea legalității și temeiniciei actelor de executare contestate și, în raport cu acestea, legalitatea executării silite ulterior datei de 11 februarie 2013.

Împotriva deciziei nr. 1165 din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei nr. 4101 din 12 decembrie 2014 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că soluția de respingere a cererii de revizuire este greșită, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, în opinia sa, obiectul analizei privind contrarietatea este reprezentat de dispozitivele celor două hotărâri potrivnice, și nu de considerentele acestora.

În consecință, a arătat recurentul-revizuent că în cele două dosare de contestație la executare există identitate de părți, obiect și cauză, iar soluțiile pronunțate în cadrul acestora sunt contradictorii, aspect care, în opinia sa, conduce la revizuirea ultimei soluții pronunțate.

Intimata A.N.R.P. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiului de drept invocat, Înalta Curte a constatat că recursul revizuentului A. este nefondat pentru următoarele considerente:

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța de recurs este ținută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., urmând a analiza recursul prin raportare la încălcarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 1201 C. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceleași calități procesuale.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Așa fiind, se constată că, în ceea privește solicitarea de anulare a deciziei nr. 4101 din 12 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/300/2013, pretins a fi potrivnică sentinței civile nr. 1974 din 9 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/300/2013, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1014 din 7 aprilie 2014 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă, în mod corect s-a apreciat de către instanța de revizuire a fi nefondată, având în vedere că soluțiile s-au raportat la chestiuni diferite.

Astfel, în dosarul nr. x/300/2013, contestația la executare a fost respinsă ca tardivă, constatându-se că a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ. În acest context, nu s-a mai impus analizarea pe fond a cauzei.

În dosarul nr. x/300/2013 excepția tardivității a fost respinsă, apreciindu-se că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea contestației la executare. În cadrul acestui dosar, fiind depășită analiza excepției invocate prin respingerea acesteia, instanța a procedat în continuare la verificarea legalității și temeiniciei actelor de executare contestate, iar în raport cu acestea s-a analizat legalitatea executării silite ulterior date de 11 februarie 2013.

În raport de cele reținute, se constată că în mod judicios instanța de revizuire a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, reținând că în speță nu poate fi vorba despre contrarietate de hotărâri, soluțiile date în cele două dosare fiind pronunțate pe aspecte diferite, respectiv pe excepția tardivității în dosarul nr. x/300/2013, motivarea fiind în același sens, iar în dosarul nr. x/300/2013 pe fondul contestației la executare, astfel încât Înalta Curte apreciază că soluția s-a fundamentat pe interpretarea și aplicarea corectă a legii.

În plus, critica recurentului potrivit căreia contrarietatea de hotărâri vizează dispozitivul acestora, și nu considerentele este nefondată deoarece considerentele unei hotărâri au rolul de a susține și motiva soluția adoptată de instanță în cauza respectivă. În speță, considerentele celor două hotărâri s-au raportat la soluțiile pronunțate în cele două dosare, respectiv de respingere ca tardivă a contestației la executare într-un dosar și de respingere a excepției tardivității în celălalt dosar, iar pe fondul cauzei s-a respins ca nefondată contestația la executare, astfel încât, în cauză se constată a nu fi îndeplinite condițiile care să conducă la admiterea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul A., menținând hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.