ÎCCJ, decizie (scj.ro #123221)

Recurs promovat împotriva hotărârii de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiții și efecte

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : revizuire

putere de lucru judecat

C. proc. civ. din 1865, art. 304 pct. 9, art. 322 pct. 7

În cazul în care instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a examinat condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, reținând că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri pretins contradictorii, având în vedere că prin decizia pronunțată în cel de-al doilea litigiu s-a examinat excepția autorității de lucru judecat a primei hotărâri, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat în sensul respingerii reținându-se că obiectul celor două litigii este diferit, reevaluarea acestei autorități din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. echivalează cu o rejudecare a recursului și transformarea revizuirii în cale de reformare, ceea ce apare ca inadmisibil în sistemul de drept actual.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768 din 10 martie 2015

Prin decizia civilă nr. 130 din 2014 din 19 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, Secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei civile nr. 2986 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Argeș.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de revizuire a reținut că prin cererea de revizuire, revizuentul C.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Comisia locală de fond funciar V., Comisia județeană de fond funciar Argeș, N.C. și Primarul Comunei V. – P.L.E., revizuirea deciziei civile nr. 2986 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. xx99/205/2012.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a arătat, în esență, că decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș este contradictorie sentinței civile nr. 1164 din 26 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. xx6/205/2008.

S-a constatat că excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata Comisia Locală de fond funciar V. este fondată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, neexistând tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două dosare în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești ce se susține a fi potrivnice.

În acest sens, s-a reținut că, în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Argeș, la fond, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1164 din 26 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung excepție ce a fost analizată de instanță și respinsă ca nefondată, reținându-se că obiectul celor două cauze este diferit.

Prin aceeași sentință civilă nr. 913 din 23 aprilie 2013, prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a respins și acțiunea reclamantului ca nefondată, iar prin decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013, prin care s-a menținut soluția dată excepției autorității de lucru judecat, s-a respins ca nefondat și recursul reclamantului C.I.I. împotriva sentinței civile nr. 913 din 23 aprilie 2013.

Față de aceste considerente, constatând neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția I civilă, a declarat recurs revizuentul C.I.

Prin memoriul depus la dosarul cauzei recurentul-revizuent a arătat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri fiind condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, daca o atare excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei, condiție îndeplinită în cauză în opinia sa.

Astfel, a arătat recurentul că prin decizia civilă a cărei revizuire a solicitat-o s-a dispus, printre altele, anularea procesului-verbal nr. 17/25.10.2007, iar prin sentința civilă în raport de care a formulat cererea de revizuire, respectiv sentința civilă nr. 1164 din 26 mai 2008, s-a dispus obligarea pârâtei la punerea sa în posesie asupra terenurilor cu vegetație forestieră provenind de la autorul V.I. și asupra cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate conform sentinței civile nr. 887 din 14 aprilie 2008.

În baza acestei hotărâri, definitive și irevocabile, a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr.17/25.10.2008, pentru suprafața de 1,16 ha teren cu vegetație forestieră, or, prin decizia civilă a cărei revizuire s-a solicitat, s-a dispus tocmai anularea acestui proces-verbal de punere în posesie.

Apreciază recurentul că cererea de revizuire este admisibilă, fiind întrunite cumulativ condițiile existenței unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, tripla identitate de obiect, părți și cauză, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

A mai arătat recurentul că în aceeași perioadă, a mai fost un litigiu în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 887 din 14 aprilie 2008, dosar în care a arătat că a fost pus în posesie cu suprafața de 1,16 ha pădure conform procesului-verbal anulat prin hotărârea revizuită dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferență de suprafață de 3,75 ha, reținându-se că pentru cele 1,16 ha, dreptul de proprietate a fost reconstituit anterior.

Prin cererea precizatoare înregistrată la data de 2.03.2015, recurentul a invocat ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și, în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii.

În cauză, niciuna din cele două ipoteze nu poate fi reținută, soluția atacată fiind temeinică și legală.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În atare situație, și executarea hotărârilor ar fi imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, se constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a examinat condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, reținând că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri pretins contradictorii, având în vedere că prin decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013, s-a examinat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1164 din 26 mai 2008, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat în sensul respingerii reținându-se că obiectul celor două litigii este diferit.

Așa fiind, de vreme ce în cel de-al doilea litigiu s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, soluționată în sensul respingerii ca nefondată, reevaluarea acestei autorități din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. echivalează cu o rejudecare a recursului și transformarea revizuirii în cale de reformare ceea ce apare ca inadmisibil în sistemul de drept actual.

Așa fiind, se constată că instanța de revizuire a făcut o corectă aplicare a legii, în cauză neexistând motive de  nelegalitate, astfel încât decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva deciziei civile nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția I civilă să fie respins ca nefondat.