ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.03.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2015

HOTĂRÂRE
10.03.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

recursului, constată următoarele:

Prin decizia

civilă nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția

I

civilă, a respins cererea de revizuire formulată de

revizuentul C.I. împotriva deciziei civile nr. 2986 din 17 decembrie 2013 a

Tribunalului Argeș.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de revizuire a reținut că prin cererea de

revizuire, revizuentul C.l.l. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C.L.F.F.

Vulturești, C.J.F.F. Argeș, N.C. și P.C. Vulturești – P.L.E., revizuirea

deciziei civile nr. 2986 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș

în dosarul nr. 2999/205/2012.

În motivarea

cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuentul a arătat, în esență, că decizia civilă nr. 2986 din 17

decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș este contradictorie sentinței

civile nr. 1164 din 26 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr.

966/205/2008.

S-a constatat

că excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata C.L.F.F.

Vulturești este fondată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate prevăzute de lege, neexistând tripla identitate de părți, obiect

și cauză între cele două dosare în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești

ce se susține a fi potrivnice.

În acest sens,

s-a reținut că, în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2986 din 17

decembrie 2013 a Tribunalului Argeș, la fond, s-a invocat excepția autorității

de lucru judecat a sentinței civile nr. 1164 din 26 mai 2008, pronunțată de

Judecătoria Câmpulung excepție ce a fost analizată de instanță și respinsă ca

nefondată, reținându-se că obiectul celor două cauze este diferit.

Prin aceeași

sentință civilă nr. 913 din 23 aprilie 2013, prin care s-a respins excepția

autorității de lucru judecat, s-a respins și acțiunea reclamantului ca

nefondată, iar prin decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013, prin care

s-a menținut soluția dată excepției autorității de lucru judecat, s-a respins

ca nefondat și recursul reclamantului C.l.l. împotriva sentinței civile nr. 913

din 23 aprilie 2013.

Față de aceste

considerente, constatând neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a

respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva

deciziei civile nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția

I

civilă, a declarat recurs revizuentul

C.I.

Prin memoriul

depus la dosarul cauzei, recurentul-revizuent a arătat că cererea de revizuire

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.,

admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri fiind condiționată

de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea

proces sau, daca o atare excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se

pronunța asupra ei, condiție îndeplinită în cauză în opinia sa.

Astfel, a

arătat recurentul că prin decizia civilă a cărei revizuire a solicitat-o s-a

dispus, printre altele, anularea procesului-verbal nr. 17 din 25 octombrie 2007,

iar prin sentința civilă în raport de care a formulat cererea de revizuire,

respectiv sentința civilă nr. 1164 din 26 mai 2008, s-a dispus obligarea

pârâtei la punerea sa în posesie asupra terenurilor cu vegetație forestieră

provenind de la autorul V.I. și asupra cărora s-a dispus reconstituirea

dreptului de proprietate conform sentinței civile nr. 887 din 14 aprilie 2008.

În baza acestei

hotărâri, definitive și irevocabile, a fost emis procesul-verbal de punere în

posesie nr. 17 din 25 octombrie 2008, pentru suprafața de 1,16 ha teren cu

vegetație forestieră, or, prin decizia civilă a cărei revizuire s-a solicitat,

s-a dispus tocmai anularea acestui proces-verbal de punere în posesie.

Apreciază

recurentul că cererea de revizuire este admisibilă, fiind întrunite cumulativ

condițiile existenței unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, tripla

identitate de obiect, părți și cauză, încălcându-se autoritatea de lucru

judecat a primei hotărâri.

A mai arătat

recurentul că în aceeași perioadă, a mai fost un litigiu în care s-a pronunțat

sentința civilă nr. 887 din 14 aprilie 2008, dosar în care a arătat că a fost

pus în posesie cu suprafața de 1,16 ha pădure conform procesului-verbal anulat

prin hotărârea revizuită dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate

pentru o diferență de suprafață de 3,75 ha, reținându-se că pentru cele 1,16

ha, dreptul de proprietate a fost reconstituit anterior.

Prin cererea

precizatoare înregistrată, la data de 2 martie 2015, recurentul a invocat ca

motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând

decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate și temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil

examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată

este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită

această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C.

proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că

recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință,

ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea

legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează lipsa temeiului legal al

hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii.

În cauză,

niciuna din cele două ipoteze nu poate fi reținută, soluția atacată fiind

temeinică și legală.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o

constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de

lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar

având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În atare

situație și executarea hotărârilor ar fi imposibilă ca urmare a faptului că

fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea

din situația creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât

prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului

judecat.

În speță, se

constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a examinat

condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, reținând că nu există tripla

identitate de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri pretins

contradictorii, având în vedere că prin decizia civilă nr. 2986 din 17

decembrie 2013, s-a examinat excepția autorității de lucru judecat a sentinței

civile nr. 1164 din 26 mai 2008, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat

în sensul respingerii reținându-se că obiectul celor două litigii este diferit.

Așa fiind, de

vreme ce în cel de-al doilea litigiu s-a pus în discuție excepția autorității

de lucru judecat, soluționată în sensul respingerii ca nefondată, reevaluarea

acestei autorități din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

echivalează cu o rejudecare a recursului și transformarea revizuirii în cale de

reformare ceea ce apare ca inadmisibil în sistemul de drept actual.

Așa fiind, se

constată că, instanța de revizuire a făcut o corectă aplicare a legii, în cauză

neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la

adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I

civilă, să fie respins, ca nefondat.

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de recurentul - revizuent C.I. împotriva deciziei civile nr. 130/2014

din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 martie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2327/2015
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 8 decembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș cererea de revizuire a Deciziei nr. 2390 din 30 septembrie 1998 a Tribunalului Argeș, formulată de pârâții I.G.
ÎCCJ 2013-04-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 915/2015
Asupra recursului de față, constată următoarele; Prin cererea formulată la data de 14 iulie 2014. așa cum a fost precizată la data de 5 noiembrie 2014, revizuentul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimații intimații Comisia locală de
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #123221)
ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. În speță, se constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a examinat condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, reținând că nu există tripla
ÎCCJ 2014-10-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2828/2014
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1459/1/2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul C.C. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 125 din 5 martie 2014 a
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #134016)
ă nr. 2545/2014 din 7 noiembrie, prin care, urmare a admiterii excepției de necompetență materială a tribunalului, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în fav
Sursă