ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra
recursului, constată următoarele:
Prin decizia
civilă nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția
I
civilă, a respins cererea de revizuire formulată de
revizuentul C.I. împotriva deciziei civile nr. 2986 din 17 decembrie 2013 a
Tribunalului Argeș.
În argumentarea
soluției pronunțate, instanța de revizuire a reținut că prin cererea de
revizuire, revizuentul C.l.l. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C.L.F.F.
Vulturești, C.J.F.F. Argeș, N.C. și P.C. Vulturești – P.L.E., revizuirea
deciziei civile nr. 2986 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș
în dosarul nr. 2999/205/2012.
În motivarea
cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., revizuentul a arătat, în esență, că decizia civilă nr. 2986 din 17
decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș este contradictorie sentinței
civile nr. 1164 din 26 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr.
966/205/2008.
S-a constatat
că excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata C.L.F.F.
Vulturești este fondată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de
admisibilitate prevăzute de lege, neexistând tripla identitate de părți, obiect
și cauză între cele două dosare în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești
ce se susține a fi potrivnice.
În acest sens,
s-a reținut că, în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2986 din 17
decembrie 2013 a Tribunalului Argeș, la fond, s-a invocat excepția autorității
de lucru judecat a sentinței civile nr. 1164 din 26 mai 2008, pronunțată de
Judecătoria Câmpulung excepție ce a fost analizată de instanță și respinsă ca
nefondată, reținându-se că obiectul celor două cauze este diferit.
Prin aceeași
sentință civilă nr. 913 din 23 aprilie 2013, prin care s-a respins excepția
autorității de lucru judecat, s-a respins și acțiunea reclamantului ca
nefondată, iar prin decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013, prin care
s-a menținut soluția dată excepției autorității de lucru judecat, s-a respins
ca nefondat și recursul reclamantului C.l.l. împotriva sentinței civile nr. 913
din 23 aprilie 2013.
Față de aceste
considerente, constatând neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii
de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a
respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva
deciziei civile nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel
Pitești, secția
I
civilă, a declarat recurs revizuentul
C.I.
Prin memoriul
depus la dosarul cauzei, recurentul-revizuent a arătat că cererea de revizuire
a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.,
admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri fiind condiționată
de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea
proces sau, daca o atare excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se
pronunța asupra ei, condiție îndeplinită în cauză în opinia sa.
Astfel, a
arătat recurentul că prin decizia civilă a cărei revizuire a solicitat-o s-a
dispus, printre altele, anularea procesului-verbal nr. 17 din 25 octombrie 2007,
iar prin sentința civilă în raport de care a formulat cererea de revizuire,
respectiv sentința civilă nr. 1164 din 26 mai 2008, s-a dispus obligarea
pârâtei la punerea sa în posesie asupra terenurilor cu vegetație forestieră
provenind de la autorul V.I. și asupra cărora s-a dispus reconstituirea
dreptului de proprietate conform sentinței civile nr. 887 din 14 aprilie 2008.
În baza acestei
hotărâri, definitive și irevocabile, a fost emis procesul-verbal de punere în
posesie nr. 17 din 25 octombrie 2008, pentru suprafața de 1,16 ha teren cu
vegetație forestieră, or, prin decizia civilă a cărei revizuire s-a solicitat,
s-a dispus tocmai anularea acestui proces-verbal de punere în posesie.
Apreciază
recurentul că cererea de revizuire este admisibilă, fiind întrunite cumulativ
condițiile existenței unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, tripla
identitate de obiect, părți și cauză, încălcându-se autoritatea de lucru
judecat a primei hotărâri.
A mai arătat
recurentul că în aceeași perioadă, a mai fost un litigiu în care s-a pronunțat
sentința civilă nr. 887 din 14 aprilie 2008, dosar în care a arătat că a fost
pus în posesie cu suprafața de 1,16 ha pădure conform procesului-verbal anulat
prin hotărârea revizuită dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate
pentru o diferență de suprafață de 3,75 ha, reținându-se că pentru cele 1,16
ha, dreptul de proprietate a fost reconstituit anterior.
Prin cererea
precizatoare înregistrată, la data de 2 martie 2015, recurentul a invocat ca
motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând
decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de
legalitate și temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul
este nefondat pentru următoarele considerente:
Prealabil
examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată
este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită
această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302
1
și 304 C.
proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că
recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință,
ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea
legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează lipsa temeiului legal al
hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii.
În cauză,
niciuna din cele două ipoteze nu poate fi reținută, soluția atacată fiind
temeinică și legală.
Rațiunea
reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o
constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de
lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar
având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
În atare
situație și executarea hotărârilor ar fi imposibilă ca urmare a faptului că
fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea
din situația creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât
prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului
judecat.
În speță, se
constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a examinat
condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, reținând că nu există tripla
identitate de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri pretins
contradictorii, având în vedere că prin decizia civilă nr. 2986 din 17
decembrie 2013, s-a examinat excepția autorității de lucru judecat a sentinței
civile nr. 1164 din 26 mai 2008, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat
în sensul respingerii reținându-se că obiectul celor două litigii este diferit.
Așa fiind, de
vreme ce în cel de-al doilea litigiu s-a pus în discuție excepția autorității
de lucru judecat, soluționată în sensul respingerii ca nefondată, reevaluarea
acestei autorități din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
echivalează cu o rejudecare a recursului și transformarea revizuirii în cale de
reformare ceea ce apare ca inadmisibil în sistemul de drept actual.
Așa fiind, se
constată că, instanța de revizuire a făcut o corectă aplicare a legii, în cauză
neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la
adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva deciziei civile nr.
130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția
I
civilă, să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat,
recursul declarat de recurentul - revizuent C.I. împotriva deciziei civile nr. 130/2014
din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția
I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 10 martie 2015.