ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2018

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin încheierea din 5 decembrie 2016, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 515/19.03.1996 pronuntațe de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/1995, în sensul că adresa corectă de domiciliu este strada x în loc de strada x, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Merișani și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere mențiunile din cartea de identitate a reclamantului și sentința civilă nr. 315/19.03.1996 pronunțata de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/1995, din care rezultă că acesta nu a figurat ca parte în procesul finalizat prin hotărârea a carei îndreptare se solicită, nu a făcut dovada că este descendentul reclamanților de la acea dată (B. sau C.) și nici faptul că domiciliul corect al unuia dintre aceștia este cel indicat de reclamant, cu atât mai mult cu cât solicitarea de îndreptare a erorii este formulată în nume propriu.

Împotriva acestei încheieri reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal care, prin sentința nr. 164 din 28 septembrie 2017, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Pitești a avut în vedere că încheierea din 05.12.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, a fost atacată cu recurs, soluționat prin Decizia nr. 328/20.03.2017 a Curții de Apel Pitești, iar sentința nr. 1035/26.10.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2014 a rămas definitivă prin Decizia nr. 1113/28.06.2016 a Curții de Apel Pitești.

În motivarea cererii, revizuientul a reluat situația de fapt, solicitând, în esență, să se constate că sentința nr. 1035/26.10.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2014, se bucură de puterea lucrului judecat, potrivit art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., urmând să se anuleze încheierea pronunțată de Tribunalul Argeș la 5 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2016.

A susținut că statuarea instanței prin sentința nr. 1035/2015, conform căreia după defunctul B. a rămas moștenitor reclamantul, nu poate fi contrazisă de o hotărâre ulterioară, respectiv încheierea din 5 decembrie 2016 în dosarul nr. x/2016.

În opinia revizuentului, cererea de revizuire este admisibilă, arătând că ambele hotărâri sunt pronunțate asupra fondului și sunt potrivnice, de vreme ce prin încheierea din 05.12.2016 s-a reținut că reclamantul nu a fost parte în procesul finalizat prin hotărârea a cărei îndreptare se solicită, nefăcând dovada că este descendentul reclamanților de la acea dată, B. sau C..

Cu privire la tripla identitate de obiect, părți și cauză, revizuentul a arătat că, potrivit art. 1200 pct. 4 raportat la art. 1202 alin. (2) din C. civ., o hotărâre irevocabilă nu poate fi contrazisă de una ulterioară, în dosarul nr. x/2014 instanța a soluționat diferit excepția calității procesuale active a sa, prin urmare cele două hotărâri sunt contradictorii.

În concluzie, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., constată că este întemeiată.

Revizuentul a învestit instanța cu revizuirea încheierii din 5 decembrie 2016, pronuntață de Tribunalul Argeș, secția civilă, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 515/19.03.1996 pronuntațe de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/1995.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad".

Potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituționale rezultă că legiuitorul are dreptul și libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate pot exercita căile ordinare și extraordinare de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, revizuentul invocă existența unei contrarietăți, în sensul 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între încheierea din 5 decembrie 2016, pronuntață de Tribunalul Argeș, și sentința nr. 1035 din 26 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Conform dispozițiilor art. 510 din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

(2) În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței."

Pe de altă parte, potrivit art. 96 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Curțile de apel judecă:

Conform dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

În speță, așa cum rezultă din cererea de revizuire, cu privire la care nu a survenit vreo modificare, se constată că pretinsa contrarietate invocată vizează două hotărâri ale Tribunalul Argeș și nu deciziile pronunțate de Curtea de Apel Pitești, în calea de atac formulată împotriva acestor hotărâri.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 510 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Merișani și Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculesti.

Declină competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.