ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2558/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 198 din 5 februarie 2018, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 865/12.06.2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii întocmai a condiției prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. b din Decretul Lege nr. 118/1990, în sensul existenței unei stări de privare de libertate în locuri de deținere a reclamantului, astfel încât nu poate beneficia de dreptul prevăzut de art. 4 alin. (1) din acest act normativ.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul A., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal care, prin decizia civilă nr. 557 din 9 martie 2018, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, revizuienta a reluat situația de fapt, arătând, în esență, că există două hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad, încălcându-se principiul autorității de lucru judecat.

Astfel, a susținut că decizia contestată încalcă autoritatea de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 1565/15.11.2016, prin care s-a stabilit fără tăgadă că este beneficiar al dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Decretul -Lege nr. 118/1990 și solicită să fie menținută.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a Deciziei nr. 198 din 5 februarie 2018 a Curții de Apel Pitești.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu motivarea că ultima hotărâre nu a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat și ca atare, nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cazul de revizuire menționat vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În astfel de situații, executarea hotărârilor potrivnice nu este posibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, neputându-se soluționa această situație decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul puterii de lucru judecat.

În practica judiciară s-a reținut că instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conține soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În speță, revizuentul invocă existența unei contrarietăți, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunțate în același litigiu, în cicluri procesuale diferite.

Astfel, un prim ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia nr. nr. 1565/15.11.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș împotriva sentinței civile nr. 699/08.07.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu reclamantul A., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Se constată astfel că primul ciclu procesual a fost finalizat printr-o decizie de trimitere a cauzei spre rejudecare, și nu printr-o soluție definitivă pronunțată pe fondul recursului.

În rejudecare, în aceeași pricină, după casare cu trimitere, al doilea ciclu procesual a fost soluționat de Curtea de Apel Pitești, prin Decizia 198 din 5 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, a cărei revizuire se solicită, în sensul respingerii recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 865/12.06.2017, ca nefondat.

Așa fiind, se constată că nu există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, cele două decizii cu privire la care se invocă contrarietatea sunt pronunțate în același dosar, fiind vorba despre același litigiu, soluționat în cicluri procesuale diferite.

Prin urmare, revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunțate în același proces, indiferent dacă, după casarea unei hotărâri, rejudecându-se fondul, se revine asupra soluției inițiale pronunțate.

În cadrul aceluiași proces nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 198 din 5 februarie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.