ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2019

HOTĂRÂRE

28.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 20 martie 2017, sub nr. x/2017, revizuenta SC A. SRL a solicitat, în baza dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 3980 din 16 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2014, și a Deciziei civile nr. 750 din 23 februarie 2017, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014.

Prin Decizia nr. 55 din 10 ianuarie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3980 din 16 decembrie 2015, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. A disjuns cererea de revizuire formulată în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de aceeași revizuentă împotriva Deciziei nr. 3980 din 16 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2014, și a Deciziei civile nr. 750 din 23 februarie 2017 dată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, dispunând formarea unui nou dosar și reținând în pronunțare această cerere cu privire la excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.

Urmare disjungerii, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă sub nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 56 din 10 ianuarie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Curții de Apel Pitești competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 1 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 20 februarie 2018, pronunțată în dosarul mai sus menționat, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea secției I civile a acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel, secția I civilă, la data de 26 februarie 2018, sub nr. x/2018*.

Prin Decizia nr. 1458 din 4 mai 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 3980 din 16 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2014, respectiv împotriva Deciziei civile nr. 750 din 23 februarie 2017, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș.

În considerente, instanța a reținut că revizuenta solicită retractarea celei dintâi soluții pronunțate, în considerarea contrarietății față de cea din urmă, în condițiile în care, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută pentru hotărârile definitive potrivnice ce încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Așadar, nu solicită schimbarea celei de-a doua hotărâri definitive, ci pe cea dintâi, însă, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., într-o asemenea situație, instanța nu ar putea decât să o anuleze pe cea din urmă. Prin prisma acestor dispoziții, cererea de anulare a celei dintâi hotărâri pronunțate, în calea extraordinară de atac, este inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, revizuenta SC A. SRL a formulat recurs la data de 3 iulie 2018.

Fără a indica unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a formulat critici care nu vizează nelegalitatea soluției de inadmisibilitate.

Astfel, după expunerea pe larg a situației de fapt referitoare la modalitatea în care a fost sancționată contravențional de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, a litigiilor care au avut ca obiect anularea proceselor-verbale de contravenție și a hotărârilor prin care acestea au fost soluționate, a învederat că Deciziei civile nr. 3980 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Argeș, secția civilă, nu i se opune numai Sentința civilă nr. 394 din 23 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, definitivă prin Decizia civilă nr. 750 din 23 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, ci și Decizia civilă nr. 59 din 14 ianuarie 2016 a Curții de Apel Pitești, pronunțată ulterior Sentinței civile nr. 361 din 23 februarie 2015 a Tribunalului Argeș.

De asemenea, a menționat că, prin două procese-verbale de constatare a contravenției, a fost sancționată pentru aceeași presupusă faptă contravențională. A arătat că procesul-verbal de control stabilește fapta încălcată și sancțiunea aplicabilă acesteia, actul de creanță fiind procesul-verbal de control, procesele-verbale de constatare a sancțiunii fiind accesorii.

Recurenta-revizuentă a susținut că, și în situația în care s-ar accepta statuările Curții de Apel Pitești prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2016, la care s-a raportat Tribunalul Argeș prin Decizia nr. 750 din 23 februarie 2017, împrejurarea conform căreia un proces-verbal de control face corp comun cu un proces-verbal de constatare a sancțiunii, prin anularea uneia dintre părțile acestuia, nu se poate păstra o sentință care vizează doar sancțiunea.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 iulie 2018, sub nr. x/2018*, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 11.

Prin rezoluția completului din data de 3 august 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare, prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 3 septembrie 2018, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în cauză s-a reținut că, deși Decizia nr. 1458 din 4 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, este admisibil în principiu, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., criticile formulate de recurenta-revizuentă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 6 noiembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a luat act de conținutul raportului și a dispus comunicarea acestuia părților pentru a formula, în scris, puncte de vedere, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 16 noiembrie 2018.

La data de 19 noiembrie 2018, recurenta-revizuentă a depus un punct de vedere la raport prin care a combătut aspectele reținute în cuprinsul acestuia, referitoare la faptul că motivele invocate nu vizează aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate.

Astfel, a arătat că obiectul recursului îl reprezintă soluția dată cererii de revizuire de Curtea de Apel Pitești, care a apreciat că este inadmisibilă calea extraordinară de atac, în cauză fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul nu și-a exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

Prin rezoluția din 13 decembrie 2018, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 februarie 2019, conform prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de recurent.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă ori la considerentele pe care se fundamentează, nu a menționat care sunt nomele legale încălcate și nu a combătut în vreun fel raționamentul instanței prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Astfel, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-revizuentă, ulterior expunerii pe larg a situației de fapt referitoare la modalitatea în care a fost sancționată contravențional de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, a litigiilor care au avut ca obiect anularea proceselor-verbale de contravenție și a hotărârilor prin care acestea au fost soluționate, a susținut că Deciziei civile nr. 3980 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Argeș, secția civilă, nu i se opune numai Sentința civilă nr. 394 din 23 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, definitivă prin Decizia civilă nr. 750 din 23 februarie 2017 a Tribunalului Argeș, secția civilă, ci și Decizia civilă nr. 59 din 14 ianuarie 2016 a Curții de Apel Pitești, pronunțată ulterior Sentinței civile nr. 361 din 23 februarie 2015 a Tribunalului Argeș.

De asemenea, a menționat că, prin două procese-verbale de constatare a contravenției, a fost sancționată pentru aceeași presupusă faptă contravențională, iar procesul-verbal de control stabilește fapta încălcată și sancțiunea aplicabilă acesteia, actul de creanță fiind procesul-verbal de control, procesele-verbale de constatare a sancțiunii fiind accesorii.

Recurenta-revizuentă a susținut, totodată, că, și în situația în care ar fi acceptate statuările Curții de Apel Pitești prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2016, la care s-a raportat Tribunalul Argeș prin Decizia nr. 750 din 23 februarie 2017, rezultă că, împrejurarea conform căreia un proces-verbal de control face corp comun cu un proces-verbal de constatare a sancțiunii, atunci, prin anularea uneia dintre părțile acestuia, nu poate fi păstrată o sentință care vizează doar sancțiunea.

Față de motivele de recurs invocate, se constată că recurenta-revizuentă nu contestă modalitatea în care Curtea de Apel Pitești a aplicat dispozițiile legale cu privire la soluționarea cererii de revizuire, ci aspectele reținute de Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2016, la care s-a raportat și Tribunalul Argeș în Decizia nr. 750 din 23 februarie 2017.

Înalta Curte reține că aspectele deduse judecății prin cererea de recurs vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei recurate, iar nu ale nelegalității acesteia, care presupun verificări de fond ale cauzei, referitoare la legalitatea sancționării recurentei-revizuente, a emiterii proceselor-verbale de constatare a contravenției și a sancțiunii aplicate.

Cum aceste apărări nu fac trimitere concretă la aplicarea normelor de drept material în litigiul pendinte, se constată că nu pot face obiectul cenzurii de către instanța de recurs, susținerile mai sus redate nefiind de natură să conducă la casarea deciziei instanței de revizuire.

În acest context, Înalta Curte constată că recurenta-revizuentă a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici de nelegalitate, care vizează greșita aplicare a legii de către instanța anterioară.

Or, motivele invocate de recurenta-revizuentă nu pot fi supuse cenzurii în prezenta cale de atac, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că se poate cere casarea unor hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Faptul că prin punctul de vedere la raport recurenta-revizuentă a indicat incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu este suficient, în lipsa unor motive de recurs, care, dezvoltate corespunzător, ar putea fi încadrate în normele de drept invocate.

Pe de altă parte, art. 487 alin. (1) C. proc. civ. condiționează motivarea recursului prin însăși cererea de recurs sau printr-un memoriu separat (art. 486 alin. (1) lit. d) din cod), în termenul prevăzut de art. 485 din acest act normativ, respectiv 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, iar nu la un moment procesual ulterior.

Pe de altă parte, modalitatea în care recurenta-revizuentă a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din același act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1458 din 4 mai 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.