ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3170/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea formulata la data de 28.

07.2016 și înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. x/109/2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 Merișani și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculești, a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 515 din 19 martie 1996 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/1995, în sensul că adresa sa corectă de domiciliu este str. Valea Nucului, în loc. de str. Valea Lupului, București, sectorul 2.

Prin încheierea din data de 5 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosar nr. x/109/2016 s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant, avându-se în vedere mențiunile actului de identitate depus la dosarul cauzei, precum i ale sentinței civile nr. 315 din 19 martie 1996 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/1995, depusa în original, constatând că reclamantul nu a fost parte în procesul finalizat prin hotărârea a cărei îndreptare se solicită.

Împotriva încheierii din data de 05.12.2016 pronunțată de Tribunalul Argeș a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, cu casarea încheierii recurate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Comunală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculești, cu îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 515 din 19 martie 1996, în sensul corectării adresei de domiciliu a reclamantului B., care este str. Valea Nucului, ci nu str. Valea Lupului, București, sector 2.

Prin decizia nr. 328 din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 05.12.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/109/2016, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Merișani și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculești; s-a modificat încheierea din 05.12.2016, în sensul că s-a admis cererea și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 315 din 19 martie 1996 a Tribunalului Argeș, reținându-se ca domiciliu al reclamantului B. adresa din București, str. Valea Nucului, sector 2, în loc. de str. Valea Lupului.

Prin cererea formulată la data de 25.04.2017, petentul-reclamant A. a formulat cerere de completare a deciziei nr. 328 din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2016, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea cererii, petentul a solicitat repunerea acțiunii în termenul de recurs, iar pe fondul cauzei de natură funciară, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului A., precum și a altor excepții, casarea sentinței civile nr. 315 din 19 martie 1996 și rejudecarea pe fond a cauzei, cu consecința obligării comisiei locale de fond funciar la aducerea, deîndată, la îndeplinire, a prevederilor hotărârilor Comisiei județene de fond funciar Argeș.

Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 565 din 15 mai 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă cererea de completare a deciziei nr. 328 din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2016, formulată de reclamantul A., instanța reținând că solicitarea formulată de petent privitoare la substanța cauzei de fond funciar, constând în rejudecarea pe fond a acesteia, este inadmisibilă, cauza fiind deja soluționată pe fond în mod definitiv și neputând fi rejudecată prin intermediul unei cereri de completare a unei decizii pronunțate într-un recurs declarat împotriva unei încheierii ce a avut ca obiect îndreptare eroare materiale.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.06.2017, sub nr. x/1/2017, revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Merișani și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculești, a solicitat anularea deciziei nr. 565 din 15 mai 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2016.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că decizia nr. 565 din 15 mai 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2016 este potrivnică deciziei nr. 1184 din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2014, în sensul nesocotirii autorității de lucru judecat a celor statuate prin această hotărâre judecătorească, sub aspectul excepției inadmisibilității cererii de completare.

În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Revizuentul a invocat în susținerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Motivul de revizuire de la pct. 8, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri, precum și imposibilitatea executării.

Deși în actualul text nu se mai prevede condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți, acesta consacră vechea jurisprudență, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a doua hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ., potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Soluțiile jurisprudențiale generate sub imperiul vechii reglementări își păstrează valabilitatea în sensul că trebuie ca hotărârile potrivnice să întrunească cerința triplei identități, de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile trebuie pronunțate în dosare separate, și nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini.

Așadar, pentru a putea fi incidentă teza din art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, hotărârile să nu fi fost pronunțate în același dosar, ci în dosare diferite și în cea de-a doua cauză să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță.

Or, în prezenta speță, cauzele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice ca părți, obiect și cauză.

Astfel, Dosarul nr. x/109/2016 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată decizia nr. 565 din 15 mai 2017, a cărei revizuire se solicită, are ca obiect cererea privind îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 515 din 19 martie 1996 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/1995 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Merișani și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Băiculești.

În schimb, Dosarul nr. x/109/2014 al aceleiași instanțe în care s-a pronunțat decizia nr. 1184 din 06 septembrie 2016, față de care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat, are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Merișani, privind anularea somației nr. 861 din 21 februarie 2014 și a titlului executoriu nr. 2 din 21 februarie 2014 pentru suma de 1.471 lei.

În ambele dosare, revizuentul din prezenta cauză a formulat cereri de completare a deciziilor pronunțate în recurs, soluționate prin hotărârile judecătorești invocate ca fiind contradictorii, argumentat de faptul că prin decizia nr. 565 din 15 mai 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a deciziei nr. 328 din 20 martie 2017, iar prin decizia nr. 1184 din 06 septembrie 2016 pronunțată de aceiași instanță în Dosarul nr. x/109/2014, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare a deciziei nr. 1113 din 28 iunie 2016.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția identității cauzei și obiectului cererilor de chemare în judecată, întrucât trebuie avut în vedere fundamentul raportului juridic dedus judecății, care este diferit în aceste litigii.

De asemenea, dezlegarea dată în cele două litigii chestiunii litigioase privind cererile de completare nu intră în contradicție, cele două cereri de completare fiind bazate pe motive diferite și soluționate în baza unor norme procedurale distincte (art. 2812 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv art. 444 din noul C. proc. civ.).

Pe de altă parte, se constată că prin motivul de revizuire invocat, revizuentul tinde în realitate să obțină o rejudecare a cauzei, ceea ce este incompatibil cu caracterul de strictă interpretare și aplicare al revizuirii, ca și cale de atac de retractare.

Înalta Curte are în vedere la pronunțarea prezentei decizii și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, parag. 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat (…). O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, parag. 23-24, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 855/21.12.2010)".

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată nu îndeplinește condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 565 din 15 mai 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2016.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.