ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 445/2015

Decizia nr. 445/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2013 pe rolul Curții de Apel București, revizuientul A. în contradictoriu cu pârâții B. (...) și C. Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) Teza I pct. 5 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, modificarea în parte a sentinței civilă nr. 1531 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în ședința publică de la 05 iunie 2007, în Dosarul nr. x/2//2006.

Prin sentința civilă nr. 3590 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1531 din 05 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2006 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B. și Prefectura județului Argeș și a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că revizuientul solicită instanței revizuirea sentinței civile nr. 1531/2007 urmare a descoperirii aceluiași înscris invocat anterior în revizuirea formulată împotriva deciziei din recurs, solicitând ca urmare a admiterii cererii de revizuire și acordarea daunelor materiale solicitate în contradictoriu cu pârâții-intimați.

Coroborând toate aceste considerente, Curtea a constatat că prezentul demers procesual al revizuentului vizează modificarea soluției adoptată de instanța de recurs prin care a fost menținută sentința împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire sub aspectul respingerii daunelor materiale solicitate în contradictoriu cu intimații-pârâți, soluție menținută atât în recurs, prin analiza considerentelor expuse de către recurentul-reclamant, cât și în cererea de revizuire declarată împotriva deciziei de soluționare a recursului, având ca obiectiv final exercitarea unui recurs la recurs, calea de atac neprevăzută de lege, fiind inadmisibilă exercitarea acestei cereri de revizuire prin care se tinde la reanalizarea considerentelor de fapt și de drept ale instanței de recurs care a soluționat ulterior și cererea de revizuire în privința aceluiași înscris nou invocat, cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat și a securității circuitului civil, calea de atac nefiind recunoscută nici de disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel cum a fost aplicat în cadrul jurisprudenței instanței europene în materia drepturilor fundamentale ale omului, considerente care coroborate conduc la admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de revizuire astfel formulată ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, revizuentul A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, revizuentul A. expune pe larg istoricul cauzei, descrie demersurile efectuate și litigiile desfășurate în vederea valorificării drepturilor sale și redă dispozițiile legale pe care le apreciază ca fiind incidente pricinii.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Curtea de apel a reținut în mod just - în opinia Înaltei Curți - inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de reclamant.

Astfel, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituționale rezultă că legiuitorul are dreptul și libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate pot exercita căile ordinare și extraordinare de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

Înalta Curte constată că revizuentul a formulat critici care pot fi subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., conform căruia:

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

(…);

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că sfera de aplicabilitate a revizuirii pentru motivul invocat de petent este foarte limitată, admisibilitatea fiind condiționată de anumite aspecte care trebuie să se regăsească cumulativ.

Astfel, pentru a fi admisibilă revizuirea, partea interesată trebuie să prezinte un înscris nou care nu a fost administrat ca probă în procesul în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se solicită. Înscrisul trebuie să aibă forță probantă prin el însuși, să fi existat la data pronunțării hotărârii, însă să nu fi fost depus, fiind reținut de partea potrivnică sau datorită unei împrejurări mai presus de voința părților.

De asemenea, înscrisurile descoperite și invocate în revizuire trebuie să aibă un caracter determinant, adică să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată.

Motivele invocate de petent în susținerea cererii nu se referă la situația de excepție care face posibilă revizuirea unei hotărâri, întrucât documentele despre care se face vorbire nu pot fi considerate înscrisuri noi, care să conțină date ce nu au fost avute în vedere de către instanțele de fond și de recurs.

Astfel, se constată că, prin sentința civilă nr. 1531 din 05 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2/2006, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către revizuentul din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâții B. și respectiv C. Argeș, fiind obligată pârâta C. Argeș să comunice reclamantului modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor formulate de către acesta în temeiul Legii nr. 247/2005, fiind respinse cererile privind acordarea daunelor morale și materiale, iar acțiunea îndreptată împotriva pârâtului B. a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe revizuentul A. a formulat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 2663 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul acestuia, în sensul modificării în parte a sentinței recurate, respectiv a fost admisă acțiunea și în privința cererii vizând acordarea daunelor morale, fiind obligată pârâta C. Argeș să îi plătească revizuentului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Totodată, prin aceeași decizie a fost respins și capătul de cerere privind daunele morale.

Împotriva acestei din urmă decizii revizuientul a formulat cerere de revizuire, soluționată prin Decizia civilă nr. 6612 din 09 octombrie 2013 prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca nefondată.

Din analiza motivelor de revizuire invocate în acest din urmă cadru procesual menționat, Curtea de apel a constatat că revizuentul a invocat împrejurarea că a descoperit potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. un înscris nou, constând în Hotărârea nr. 959 din 15 mai 2003 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, care, dacă ar fi fost avut în vedere la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1531/2007, ar fi determinat o altă soluție în sensul solicitat de către acesta prin recursul declarat împotriva acestei sentințe.

Prin decizia de soluționare a cererii de revizuire, instanța de recurs a constatat că cererea astfel formulată este nefondată având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv calitatea înscrisurilor noi astfel descoperite de a schimba soluția instanței în măsura în care ar fi fost cunoscute la data soluționării recursului.

Întrucât recurentul-revizuent A. a solicitat, în fața Curții de apel,

revizuirea sentinței civile nr. 1531/2007 urmare a descoperirii aceluiași înscris invocat anterior în revizuirea formulată împotriva deciziei din recurs, solicitând ca urmare a admiterii cererii de revizuire și acordarea daunelor materiale solicitate în contradictoriu cu pârâții-intimați,

rezultă cu evidență că recursul formulat este nefondat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de revizuentul A.

,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 3590 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.