ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 827/2015

HOTĂRÂRE

25.02.2015

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 827/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 827/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2013 pe rolul Curții de Apel București, revizuentul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) teza I pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, modificarea în parte a sentinței civile nr. 1531din 05 iunie 2007 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2//2006.

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 959 din 15 mai 2003, despre care revizuentul a pretins că îndeplinește condițiile unui înscris nou, în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatul B., reprezentat prin D., în temeiul disp. art. 326 alin. (2) C. proc. civ., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire fie ca inadmisibilă, fie ca tardiv formulată.

Prin sentința civilă nr. 3950 din 18 noiembrie 2013,

Cur

tea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1531 din 05 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2006 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B. și C. Argeș și a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

- Prin sentința civilă nr. 1531 din 05 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2006 a fost admisă în parte acțiunea formulată de către revizuentul din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâții B. și respectiv C. Argeș, fiind obligată pârâta C. Argeș să comunice reclamantului modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor formulate de către acesta în temeiul Legii nr. 247/2005, fiind respinse cererile privind acordarea daunelor morale și materiale, iar acțiunea îndreptată împotriva pârâtului B. a fost respinsă ca neîntemeiată.

- Împotriva acestei sentințe revizuentul din prezenta cauză a formulat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 2663 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul acestuia, în sensul modificării în parte a sentinței recurate, respectiv a fost admisă acțiunea și în privința cererii vizând acordarea daunelor morale, fiind obligată pârâta C. Argeș să îi plătească revizuentului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Totodată prin aceeași decizie a fost respins capătul de cerere privind daunele materiale.

Împotriva acestei din urmă decizii revizuentul a formulat cerere de revizuire, soluționată prin Decizia civilă nr. 6612 din 09 octombrie 2013 prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca nefondată.

Din analiza motivelor de revizuire invocate în acest din urmă cadru procesual menționat, Curtea constată că revizuentul a invocat împrejurarea că a descoperit potrivit disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865 un înscris nou, constând în Hotărârea nr. 959 din 15 mai 2003 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, care dacă ar fi fost avut în vedere la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1531/2007 ar fi determinat o altă soluție în sensul solicitat de către acesta prin recursul declarat împotriva acestei sentințe.

Prin decizia de soluționare a cererii de revizuire, instanța a constatat că cererea astfel formulată este nefondată având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865, respectiv calitatea înscrisurilor noi astfel descoperite de a schimba soluția instanței în măsura în care ar fi fost cunoscute la data soluționării recursului.

Astfel în cauză instanța de recurs a constatat că înscrisul nou invocat nu atestă o altă situație de fapt decât aceea reținută anterior în cadrul primei sentințe și ulterior în faza recursului exercitat de către revizuent, constatându-se că în cadrul acțiunii de fond a fost admisă cererea privind acordarea daunelor morale, fiind respinsă exclusiv cererea privind daunele materiale.

Din analiza cererii de revizuire și a motivelor invocate în sprijinul acesteia în prezentul cadru procesual, Curtea de apel a constatat că revizuentul solicită instanței revizuirea sentinței civile nr. 1531/2007 urmare a descoperirii aceluiași înscris invocat anterior în revizuirea formulată împotriva deciziei din recurs, solicitând ca urmare a admiterii cererii de revizuire și acordarea daunelor materiale solicitate în contradictoriu cu pârâții-intimați.

Coroborând toate aceste considerente, Curtea de apel a constatat că prezentul demers procesual al revizuentului vizează modificarea soluției adoptată de instanța de recurs prin care a fost menținută sentința împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire sub aspectul respingerii daunelor materiale solicitate în contradictoriu cu intimații-pârâți, soluție menținută atât în recurs, prin analiza considerentelor expuse de către recurentul-reclamant, cât și în cererea de revizuire declarată împotriva deciziei de soluționare a recursului, având ca obiectiv final exercitarea unui recurs la recurs, calea de atac neprevăzută de lege, fiind inadmisibilă exercitarea acestei cereri de revizuire prin care se tinde la reanalizarea considerentelor de fapt și de drept ale instanței de recurs care a soluționat ulterior și cererea de revizuire în privința aceluiași înscris nou invocat, cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat și a securității circuitului civil, calea de atac nefiind recunoscută nici de disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel cum a fost aplicat în cadrul jurisprudenței instanței europene în materia drepturilor fundamentale ale omului, considerente care coroborate conduc la admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de revizuire astfel formulată ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că este contrară Deciziei nr. 6612 din 9 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca nefondată, și nu ca inadmisibilă cum s-a procedat prin hotărârea a cărei revizuire o solicită în prezenta cauză.

Analizând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte constată că

este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii este ca aceasta să se îndrepte împotriva unei hotărâri care se circumscrie uneia dintre categoriile de hotărâri judecătorești, enumerate limitativ în norma juridică citată mai sus.

În speța de față, prin sentința civilă nr. 3590 din 18 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a soluționat o cerere de revizuire, respingând-o ca inadmisibilă, hotărâre susceptibilă de a fi atacată cu recurs, astfel cum s-a menționat și în dispozitivul acesteia.

În această situație, este evident că hotărârea pronunțată de instanța care a soluționat o cerere de revizuire nu poate fi încadrată în ipoteza textului art. 322 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vorba despre o hotărâre rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau de o hotărâre dată de o instanță de recurs prin care s-a evocat fondul.

Având în vedere argumentele expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea temeiniciei motivului de revizuire invocat de revizuent.