ÎCCJ, decizie (scj.ro #127713)

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiții și efecte

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : revizuire;

autoritate de lucru judecat

C. proc. civ. din 1865, art. 304 pct. 9, art. 322 pct. 7, art. 399 și urm.

Potrivit dispozițiilor art.  322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate.

Între pricina privind o contestație la executare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ. și cea având ca obiect plângerea împotriva unei hotărâri de validare emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar, formulată în baza prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, nu există identitate de obiect și de cauză pentru a fi incidentă ipoteza de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât este corectă soluția instanței, de respingere a căii de atac de retractare.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1848 din 22 septembrie 2015

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 20 decembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, Secția I civilă, revizuentul A.D. a solicitat anularea deciziei civile nr. 3487 din 17.11.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă în dosarul nr. xx89/280/2009 în contradictoriu cu intimații Prefectul Județului Argeș, Primarul Comunei Merișani, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș și Comisia Locală de Fond Funciar Merișani, susținând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din decizia civilă nr. 1305 din 13 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă în dosarul nr. xx114/280/2010.

Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 3/2012 din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești, Secția I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, prin sentința civilă nr. 7570 din 30.09.2010, Judecătoria Pitești a respins contestația la executare formulată de instituția Prefectului Județului Argeș, în contradictoriu cu intimatul A.D., iar prin decizia civilă nr. 1305 din 13.04.2011, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins recursul declarat de contestatoare împotriva sus-menționatei sentințe.

Totodată, s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 1885 din 28.02.2011, Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Argeș, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primarul Comunei Merișani și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș și a constatat nulitatea absolută a hotărârii nr. 449/2008 emisă de C.J.F.F. Argeș, prin care a fost invalidată hotărârea nr. 953/2003 emisă de aceeași comisie, anexa 23, poziția 695 și, pe cale de consecință, s-a menționat validarea pentru 20 ha teren, a obligat pârâta C.L.F.F. Merișani să îl pună efectiv în posesie pe reclamant pe suprafața de 5 ha teren și să întocmească documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate; a obligat pârâta Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș să elibereze reclamantului titlul de proprietate, a fost obligat pârâta C.L.F.F. Merișani să întocmească documentația privind acordarea de despăgubiri pentru diferența de 15 ha validate și a respins capătul de cerere privind acordarea de daune.

Prin decizia civilă nr. 3487 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis recursurile declarate de pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Merișani, Prefectul Județului Argeș, Primarul Comunei Merișani și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș și a modificat sentința, în sensul că a respins plângerea ca tardiv formulată, cu consecința respingerii și a celorlalte capete de cerere și a înlăturat obligația Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș la eliberarea titlului de proprietate.

A reținut curtea de apel că art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevede ca motiv de revizuire situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Totodată, a reținut că fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat, astfel că, pentru a putea fi admisibilă o asemenea cerere, se cere îndeplinirea mai multor condiții cumulative, printre care și aceea ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, respectiv să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Constatând că obiectul dosarului soluționat prin decizia civilă nr. 1305/13.04.2011 a Tribunalului Argeș, Secția civilă l-a constituit o contestație la executare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ., în timp ce obiectul dosarului nr. xx89/280/2009, soluționat prin decizia civilă nr. 3487/17.11.2011 l-a constituit plângerea împotriva unei hotărâri de validare emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar, formulată în baza prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, curtea de apel a apreciat că, în speță, atât obiectul, cât și cauza juridică diferă de la un dosar la altul, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, A.D. a formulat recurs, solicitând casarea ei, admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei civile nr. 3487/17.11.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. xx89/280/2009.

În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit curtea de apel s-a pronunțat asupra revizuirii prin decizie, iar nu prin sentință, dar și că în mod greșit i-a respins ca lipsită de obiect cererea de comunicare a întâmpinării, motivat de faptul că intimații nu au depus un astfel de act procedural, subliniind că astfel a omis să facă aplicarea dispozițiilor legale privind decăderea din dreptul de a mai propune probe și a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică, exonerând intimatele de obligația prevăzută în mod expres de art. 326 alin. (2) C. proc. civ.

A mai arătat recurentul că dacă ar fi dispus înaintarea dosarelor nr. xx114/280/2010 și xx89/280/2009 în care Tribunalul Argeș a pronunțat hotărârile potrivnice, instanța de fond ar fi constatat că Prefectul Județului Argeș  sfidează instanțele de judecată. Or, procedând astfel, nu au fost respectate principiile contradictorialității și disponibilității, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că judecătorul nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Totodată, a arătat că având în vedere, pe de-o parte cererea de înscriere în fals aflată la fila 61 a dosarului nr. xx89/280/2009, iar pe de altă parte Hotărârea Comisiei Județene Argeș pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Agricole și Forestiere nr. 449/16.01.2008, prin care a fost invalidată pe cale administrativă hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 959/15.03.2003, după 1.735 de zile, ca urmare a înțelegerii tacite a intimatelor autorități publice ale administrației centrale și locale, în fapt, prin soluția pronunțată, instanța de fond a încălcat competența Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în temeiul Legii nr. 78/2000, cercetează și sancționează faptele de corupție; a subliniat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că judecătorul nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În continuare, a arătat că dispozițiile dreptului uniunii europene, care se aplică prioritar, sunt cele cuprinse în art. 2 și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cele cuprinse în Carta drepturilor fundamentale, subliniind că prin decizia a cărei anulare a solicitat-o pe calea revizuirii se încalcă în mod vădit principiul priorității dreptului comunitar, atâta vreme cât orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către instanța care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil; a subliniat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că judecătorul nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În ceea ce privește cererea de revizuire, a susținut că în mod vădit neîntemeiat a fost respinsă ca inadmisibilă, atâta vreme cât erau îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia.

Astfel, a arătat că hotărârile indicate în cererea de revizuire sunt definitive și sunt vădit potrivnice, de vreme ce prin decizia civilă nr. 1305 din 13.04.2011 Tribunalul Argeș a respins ca nefondat recursul declarat de Prefectul Județului Argeș, iar prin decizia civilă nr. 3487 din 17 noiembrie 2011 Tribunalul Argeș a admis recursurile declarate de pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Merișani, Prefectul Județului Argeș, Primarul Comunei Merișani și Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar și a modificat sentința, în sensul că a respins plângerea ca tardiv formulată, cu consecința respingerii și a celorlalte capete de cerere și a înlăturat obligația Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș la eliberarea titlului de proprietate.

Totodată, a susținut că în cauză este îndeplinită și condiția triplei identități de obiect, cauză și părți, subliniind că obiectul cererilor adresate instanțelor judecătorești îl constituie recursul declarat de recurentul-pârât Prefectul Județului Argeș împotriva sentinței civile nr. 7570 din 30.09.2010 și sentinței civile nr. 1885 din 28.02.2011, pronunțate de Judecătoria Pitești, Secția civilă, cauza acestora o reprezintă nelegalitatea actelor administrativ jurisdicționale emise cu încălcarea legislației naționale și comunitare în materie de fond funciar, iar părți în proces sunt recurentul-pârât Prefectul Județului Argeș și intimatul-reclamant A.D.

În final, a arătat că este îndeplinită și condiția solicitării anulării ultimei hotărâri, în termen de o lună de la pronunțarea acesteia, întrucât s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 3487/17.11.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, iar cererea de revizuire a fost expediată cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, la 16.12.2011.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că, deși a invocat prevederile  art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul nu a procedat la o sistematizare adecvată a criticilor, prin circumstanțierea fiecăreia în parte vreunuia dintre motivele de recurs evocate.

De aceea, Înalta Curte va examina motivele de recurs invocate și, numai în măsura în care va regăsi în cuprinsul cererii de recurs critici care ar putea fi încadrate în acestea, le va dezvolta în prezenta decizie.

Potrivit art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dacă s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia sau când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit curtea de apel s-a pronunțat asupra revizuirii prin decizie, iar nu prin sentință, dar și că în mod greșit i-a respins ca lipsită de obiect cererea de comunicare a întâmpinării și nu a dispus înaintarea dosarelor nr. xx114/280/2010 și xx89/280/2009 în care Tribunalul Argeș a pronunțat hotărârile potrivnice, din care rezultă că Prefectul Județului Argeș sfidează instanțele de judecată, că, având în vedere cererea de înscriere în fals aflată la fila 61 a dosarului nr. xx89/280/2009, instanța de fond a încălcat competența Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în temeiul Legii nr. 78/2000 cercetează și sancționează faptele de corupție, că prin decizia a cărei anulare a solicitat-o se încalcă în mod vădit principiul priorității dreptului comunitar, atâta vreme cât orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către instanța care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil și că în mod vădit neîntemeiat cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, atâta vreme cât erau îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia.

Pornind de la considerațiile expuse mai sus, Înalta Curte va verifica afirmațiile recurentului, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ., subliniind așadar că ipotezele reglementate de art. 304 pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. nu vor mai fi examinate, referirile la acestea fiind făcute de către recurentă doar formal.

Astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. are în vedere încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; recurentul a afirmat că instanța de fond a încălcat competența Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar instanța supremă constată că această susținere este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competența soluționării cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din același Cod aparține instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, în speță Curtea de Apel Pitești.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. presupune încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același Cod; în concret, recurentul a susținut că în mod greșit curtea de apel s-a pronunțat asupra revizuirii prin decizie, iar nu prin sentință, dar și că în mod greșit i-a respins ca lipsită de obiect cererea de comunicare a întâmpinării și nu a dispus înaintarea dosarelor nr. xx114/280/2010 și xx89/280/2009 în care Tribunalul Argeș a pronunțat hotărârile potrivnice, din care rezultă că Prefectul Județului Argeș sfidează instanțele de judecată.

Raportat la aceste critici, trebuie specificat însă că, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea nu operează în mod automat, ci numai în măsura în care i s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod.

Vătămarea nu trebuie însă confundată cu interesul de a invoca nulitatea actului de procedură, cu folosul practic urmărit de partea ce invocă nulitatea actului de procedură, ci trebuie să îmbrace forma unui prejudiciu. Trebuie menționat de asemenea că vătămarea nu se reduce strict la un prejudiciu material, având o sferă mai largă care include orice prejudiciu în sens procesual, iar constatarea existenței acesteia este lăsată la aprecierea instanței.

Or, în cauză, nu se poate reține că revizuentului i s-a produs o vătămare prin faptul că instanța i-a respins ca lipsită de obiect cererea de comunicare a întâmpinării, motivat de faptul că nu s-a depus întâmpinare la dosar.

Nu pot fi reținute susținerile recurentului conform cărora, procedând astfel, instanța a omis să facă aplicarea dispozițiilor legale privind decăderea din dreptul de a mai propune probe și a mai invoca excepții, altele decât cele de ordine publică, de vreme ce analiza actelor dosarului nu relevă administrarea unor probe la solicitarea intimaților sau invocarea de către aceștia a unor excepții de ordine privată.

De asemenea, nu se poate reține că revizuentului i s-a produs o vătămare ca urmare a faptului că instanța nu a dispus înaintarea atât a dosarului nr. xx114/280/2010, cât și a dosarului nr. xx89/280/2009, în care Tribunalul Argeș a pronunțat hotărârile potrivnice, din care recurentul pretinde că rezultă sfidarea instanțelor de judecată de către Prefectul Județului Argeș.

Aceasta, întrucât, în speță, instanța de revizuire nu era îndreptățită să verifice care dintre cele două hotărâri este temeinică și legală ci dacă  a doua hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea puterii lucrului judecat. Or, atitudinea sfidătoare a părților nu are niciun fel de relevanță în ceea ce privește îndeplinirea triplei identități de părți, obiect și cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica vizând faptul că instanța s-a pronunțat prin decizie, iar nu prin sentință, de vreme ce s-a solicitat anularea unei decizii pronunțate în recurs.

Astfel, cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs se soluționează prin decizie, în complet format din trei judecători.

Separat de acest aspect, trebuie subliniat că nici în acest caz nu se poate vorbi de producerea unei vătămări care nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii atacate.

De aceea, Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.

Pe de altă parte, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. presupune fie lipsa de temei legal, fie încălcarea sau aplicarea greșită a legii; în concret, recurentul a afirmat că în mod vădit neîntemeiat cererea sa de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, atâta vreme cât erau îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia, reținându-se în mod eronat că în speță nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

În analiza acestor critici, Înalta Curte va porni de la prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate.

Așadar, rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți și ea vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și a anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire soluționată prin decizia atacată, revizuentul A.D. a susținut că decizia civilă nr. 3487/17.11.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. xx89/280/2009, este potrivnică, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deciziei civile nr.1305 din 13 aprilie 2011, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. xx114/280/2010.

Totodată, constată că, prin sentința civilă nr. 7570 din 30.09.2010, Judecătoria Pitești a respins contestația la executare formulată de Instituția Prefectului Județului Argeș, în contradictoriu cu intimatul A.D., vizând executarea silită a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, conform sentinței civile nr. 1531/05.06.2007, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. xx95/2/2006, iar prin decizia civilă nr. 1305 din 13.04.2011, Tribunalul Argeș a respins recursul declarat de contestatoare împotriva sus-menționatei sentințe.

Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 1885 din 28.02.2011, Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Argeș, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primarul Comunei Merișani și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș și a constatat nulitatea absolută a hotărârii nr. 449/2008 emisă de C.J.F.F. Argeș, prin care a fost invalidată hotărârea nr. 953/2003 emisă de aceeași comisie, anexa 23, poziția 695 și, pe cale de consecință, s-a menționat validarea pentru 20 ha teren, a obligat pârâta C.L.F.F. Merișani să îl pună efectiv în posesie pe reclamant pe suprafața de 5 ha teren și să întocmească documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate; a obligat pârâta C.J.F.F. Argeș să elibereze reclamantului titlul de proprietate, a fost obligată pârâta C.L.F.F. Merișani să întocmească documentația privind acordarea de despăgubiri pentru diferența de 15 ha validate și a respins capătul de cerere privind acordarea de daune.

Prin decizia civilă nr. 3487 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Argeș a admis recursurile declarate de pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Merișani, Prefectul Județului Argeș, Primarul Comunei Merișani și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș și a modificat sentința, în sensul că a respins plângerea ca tardiv formulată, cu consecința respingerii și a celorlalte capete de cerere și a înlăturat obligația Comisiei Județeane de Fond Funciar Argeș la eliberarea titlului de proprietate.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenția concretă a reclamantului, iar cauza acesteia o reprezintă situația de fapt calificată juridic, Înalta Curte impune părților concluzia că între pricina privind contestația la executare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ. și cea având ca obiect plângerea împotriva unei hotărâri de validare emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar, formulată în baza prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu există identitate de obiect și de cauză.

Astfel, instanța supremă constată că în mod corect curtea de apel a respins calea de atac de retractare, reținând că în cauză nu este incidentă ipoteza de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile recurentului vizând faptul că prin decizia civilă nr. 3487/17.11.2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, se încalcă în mod vădit principiul priorității dreptului comunitar, atâta vreme cât orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către instanța care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, se impune subliniat că acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, calea de atac privind hotărârea pronunțată în revizuire iar nu hotărârile pretins potrivnice.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, hotărârea atacată se dovedește a fi legală, motivele de recurs invocate nejustificând casarea sau modificarea sa, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.