ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2138/2015

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 1.520 din 5 iunie 2015 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat

de revizuenții A.D.G. și A.C.D. împotriva Sentinței nr. 38 din 27 februarie

2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin cererea

înregistrată la data de 24 iunie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții A.D.G. și

A.C.D. au solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 747 din 3 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr.

6504/3/2013 în Raport de încheierea din 4 aprilie 2013, pronunțată de

Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. 5180/4/2013.

Prin Sentința nr. 38

din 27 februarie 2015 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că cererea de revizuire formulată în condițiile art.

322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. vizează hotărâri definitive potrivnice, date

de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate. Această ipoteză presupune

existența unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziții care nu se pot

aduce la îndeplinire, iar în cauză nu se regăsesc condițiile de admisibilitate

prevăzute limitativ în dispozițiile citate, respectiv existența a două hotărâri

potrivnice și nesoluționarea excepției autorității de lucru judecat.

Împotriva Sentinței

nr. 38 din 27 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții A.D.G. și

A.C.D. au declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.

proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs revizuenții A.D.G. și A.C.D., reluând aspectele

privind interpretarea greșită a probatoriilor și încălcarea actelor normative

în materie.

Recursul a fost

apreciat ca inadmisibil, față de dispozițiile legale incidente, fiind declarat

împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, o asemenea

hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

La data de 29 iunie

2015 revizuenții A.D.G. și A.C.D. au formulat cerere de revizuire a Deciziei

nr. 1.520 din 5 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, indicând următoarele motive:

Rațiunea

reglementării revizuirii, prevăzută, în mod expres și limitativ, de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a

înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași

cauză și aceleași părți, justificarea acestui caz de revizuire constând în

imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, care conțin dispozitive ce

nu pot fi aduse la îndeplinire simultan. Astfel, se susține că prin Decizia nr.

1.593 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

în ședința publică de la data de 28 mai 2015, în Dosarul nr. 3978/2/2014,

calificând cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15 ianuarie 2015,

ca fiind recurs, s-a admis în principiu recursul declarat de revizuenții A.D.G.

și A.C.D. împotriva Sentinței civile nr. 111F din 16 octombrie 2014 a Curții de

Apel București, secția a IV civilă, și s-a fixat termen de judecată la data de

11 iunie 2015, complet C5 noul C. proc. civ., cu citarea părților în ședință

publică. Astfel, Decizia nr. 1.593 pronunțată de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, în ședința publică de la data de 28 mai 2015, în

Dosarul nr. 3978/2/2014, este încălcată de Decizia nr. 1.520 pronunțată de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 iunie

2015, prin care, în mod contrar, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat

de revizuenții A.D.G. și A.C.D. împotriva Sentinței nr. 38 din 27 februarie

2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Se susține că

instanța de recurs nu a observat faptul că dispozitivul Sentinței civile nr. 38

pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în ședința publică de la data de 27 februarie

2015, în Dosarul nr. 4155/2/2014, este inform redactat, atâta vreme cât,

"(...) dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres

și limitativ faptul că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice,

calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire

este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este

irevocabilă".

Se arată că prima

condiție legală de admisibilitate a revizuirii îndeplinită întrucât atât

Decizia nr. 1.593 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în ședința publică de la data de 28 mai 2015, în Dosarul nr.

3978/2/2014, cât și Decizia nr. 1.520 pronunțată de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în ședința publică de la data de 5 iunie

2015 sunt hotărâri date de instanța de recurs.

Se precizează că e

îndeplinită și a doua condiție, și anume aceea ca (...) hotărârile

judecătorești în cauză să fie potrivnice.." Astfel, (...) statuarea

irevocabilă a unei instanțe cu privire la o problemă litigioasă", precum

Decizia nr. 1.593 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în ședința publică de la data de 28 mai 2015, în Dosarul nr.

3978/2/2014, este contrazisă de Decizia nr. 1.520 pronunțată de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în ședința publică la data de 5

iunie 2015, prin care, în mod contrar, s-a respins ca inadmisibil recursul

declarat de revizuenții A.D.G. și A.C.D. împotriva Sentinței nr. 38 din 27

februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București. Se încalcă deci puterea

de lucru judecat ce rezultă, în mod vădit, neîndoielnic din prima hotărâre -

Decizia nr. 1.593 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în ședința publică de la data de 28 mai 2015. Și a treia

condiție privind tripla identitate de obiect, cauză și părți, având aceeași

calitate, prevăzută, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 1201 C.

civ., este îndeplinită întrucât ambele decizii sunt hotărâri date de instanțe

de recurs pronunțate în două dosare de recurs, având ca obiect încuviințare

executare silită și părțile sunt aceleași.

Se mai precizează că

cererea respectă și dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ. privind

termenul de introducere a cererii la instanță.

Verificând

admisibilitatea cererii de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 326

alin. (3) C. proc. civ., chestiune pusă în discuție din oficiu la termenul de

dezbateri din 9 octombrie 2015, Înalta Curte reține următoarele:

Față de modul de

formulare a motivelor cererii de revizuire și față de susținerea revizuenților

că la data de 28 mai 2015, instanța a admis în principiu recursul împotriva

Sentinței 111F din 16 octombrie 2015, pentru ca prin Decizia din 5 iunie 2015,

nr. 1520, să respingă recursul declarat împotriva Sentinței nr. 38 din 27

februarie 2015, rezultă că revizuenții invocă contrarietatea Deciziei civile

nr. 1.520 din 5 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu Încheierea

din 28 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 3978/2014, de admitere în principiu a recursului declarat de revizuenți

împotriva Sentinței civile nr. 111F din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel

București, recurs respins ulterior prin Decizia civilă nr. 1.593 din 11 iunie

2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Deși se susține de către

revizuenți contrarietatea Deciziei 1.520 din 5 iunie 2015 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție cu Decizia nr. 1.593 din 28 mai 2015 a aceleiași instanțe,

din actele dosarului rezultă că la data de 28 mai 2015 a fost pronunțată

încheierea de admitere în principiu a recursului, iar Decizia nr. 1.593 a fost

pronunțată la data de 11 iunie 2015, nu la data de 28 mai 2015.

Revizuirea, fiind o

cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de

strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în

cazurile și în condițiile prevăzute, în mod expres, de lege. Astfel,

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. statuează că se poate solicita revizuirea

a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade diferite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate. Acest motiv reglementat de lege permite revizuirea în cazul

în care s-ar ajunge la situația ca un proces să fie soluționat de două ori,

pronunțându-se hotărâri potrivnice. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl

constituie instituția autorității de lucru judecat și presupune îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții: să fie vorba de hotărâri potrivnice,

acestea să fie pronunțate în aceeași pricină, să fi existat tripla identitate

de elemente, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite.

Art. 326 alin. (3) C.

proc. civ. prevede că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

În cauză, se solicită

revizuirea Deciziei nr. 1.520 din 5 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care ar fi potrivnică Încheierii din 28 mai 2015 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție prin care s-a admis în principiu recursul declarat

împotriva Sentinței civile nr. 111F din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel

București și s-a fixat termen pentru judecarea recursului pe fondul acestuia,

invocându-se contrarietatea unei decizii de respingere a unui recurs ca

inadmisibil cu o încheiere de admitere în principiu a altui recurs.

Prin raportare la

dispozițiile legale ale art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a

fi incident art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece, pe de o parte, nu există

două hotărâri definitive potrivnice.

Pe de altă parte, nu

există identitate de obiect și cauză astfel încât să se poată invoca

autoritatea de lucru judecat. Și aceasta deoarece recursul soluționat prin

Decizia nr. 1.520/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este declarat

împotriva Sentinței civile nr. 38/2015 a Curții de Apel București, iar recursul

declarat împotriva Sentinței nr. 111F din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București,

a fost admis, în principiu, prin Încheierea din 28 mai 2015 (în complet de

filtru) a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Sentința civilă

nr. 38/2015 a Curții de Apel București s-a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuente împotriva Sentinței nr. 747 din 3 aprilie

2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, și a Încheierii

de ședință din 4 aprilie 2013 a Judecătoriei sector 4 București.

Prin Sentința civilă

nr. 111F din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București s-a respins cererea

de revizuire a Sentinței civile nr. 513 din 25 aprilie 2014 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă.

Drept urmare, nu sunt

îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 teza I C. proc. civ. în sensul că nu ne

aflăm în situația unor hotărâri definitive potrivnice în aceeași pricină și nu

este întrunită condiția identității impusă de art. 1201 C. proc. civ.,

referitoare la obiect și cauză.

Pe de altă parte,

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la analizarea altor

susțineri ale revizuenților care invocă faptul că dispozitivul Deciziei nr.

38/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție e inform redactat, fiind ținută

doar de motivele de admisibilitate a revizuirii și de faptele pe care cererea

de revizuire se întemeiază. A accepta contrariul ar reprezenta ca, într-o cale

extraordinară de atac, instanța să procedeze la examinarea unor aspecte ce nu

au fost analizate în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire se solicită, ceea ce

nu este posibil deoarece s-ar eluda gradele de jurisdicție anterioare căilor

extraordinare de atac.

Pentru aceste

considerente, se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată

de revizuenții A.D.G. și A.C.D. împotriva Deciziei nr. 1.520 din 5 iunie 2015 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.D.G. și A.C.D.

împotriva Deciziei nr. 1.520 din 5 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 9 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N