ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1365/2013

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, I.C. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1613 din 04 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, susținând că acesta contravine deciziei civile nr. 30406/ R din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a menținut decizia civilă nr. 319 din 15 martie 2010 a Tribunalului București. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 2194 din 5 decembrie 2012, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu motivarea că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad, care, în speță, este Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel investită cu soluționarea cauzei, la termenul din 13 martie 2013, a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea cererii de revizuire în raport de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și de hotărârile pretins a fi contrare.

Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed. Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. 6948/4/2008, reclamantul I.C. a chemat în judecată pe pârâta I.G.M., solicitând stabilirea calității de moștenitor, stabilirea masei succesorale și partajul bunurilor rămase de pe urma defuncților părinți I.M., decedat la data de 22 iunie 2000, și I.H., decedată la data de 07 noiembrie 2007, constând într-un apartament situat în București, str. Caporal Gheorghe Ion, bunurile mobile aflate în el și acțiuni mobiliare.

Prin sentința civilă nr. 4638 din 29 iunie 2009, Judecătoria Sectorului 4 București a admis în parte acțiunea; a constatat compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctului I.M.; a constatat deschisă succesiunea defunctei I.H., decedată la data de 07 noiembrie 2007; a constatat calitatea de moștenitori a părților, în calitate de descendenți, cu câte o cotă succesorală de 1/2 fiecare; a constatat compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctei și a sistat starea de indiviziune a părților prin atribuirea câte unui lot din bunurile succesorale; a obligat reclamantul la plata unei sulte de 168.475,55 lei către pârâtă; a obligat pârâta la plata sumei de 655 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei hotărâri ambele părți au declarat apel. Prin decizia civilă nr. 319 din 15 martie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă; a admis apelul declarat de reclamant; a desființat, în parte, sentința civilă apelată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea capătului cerere privind ieșirea din indiviziune, menținând în rest hotărârea atacată. Împotriva deciziei din apel, ambele părți au declarat recurs. Prin decizia civilă nr. 3406/ R din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă și a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamant.

Cauza a fost reînregistrată la data de 21 ianuarie 2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București. In rejudecare, prin cererea formulată la termenul din 14 martie 2011, pârâta a arătat că, având în vedere că obiectul dosarului este succesiune, iar reclamantul a omis aceasta, înțelege să formuleze cerere expresă de introducere în masa partajabilă a imobilului din șos. Berceni (domiciliul reclamantului), finanțat de către părinți, I.M. și I.H.

Prin încheierea din data de 07 iunie 2011, Judecătoria Sectorului 4 București a admis în parte cererea de ieșire din indiviziune; a dispus vânzarea silită a imobilului situat în: București, str. Caporal Gheorghe Ion, sector 4 de către un executor ce va fi desemnat din lista executorilor autorizați pe raza Municipiului București; a respins cererea reclamantului privind dispunerea cu privire la vânzarea silită a bunurilor mobile deja partajate și atribuite definitiv în deplină proprietate părților; a constatat valoarea lot I ca fiind de 347.351,6 lei în loc de 347.350,8 lei; a luat act că se vor recalcula sultele datorate de fiecare parte după consemnarea prețului de către executor în urma vânzării silite a imobilului; a stabilit termen pentru continuarea judecării cauzei când părțile își vor putea exprima în mod definitiv, opțiunea pentru vânzarea prin bună învoială, în mod ferm.

Împotriva acestei încheieri, la data de 05 septembrie 2011, pârâta I.G.M. a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. 4430/3/2012. Prin decizia civilă nr. 211/ A din 01 martie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Împotriva acestei decizii, la data de 15 martie 2012 a declarat recurs pârâta I.G.M. Prin decizia nr.1613 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul declarat de pârâta Ionescu Gabriela Măria împotriva deciziei civile nr. 211/ A din data de 01 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 4430/3/2012, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul, a desființat încheierea apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La data de 19 octombrie 2012, I.C. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1613 din 04 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, susținând că este potrivnică deciziei civile nr. 30406/ R din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, iar în fața instanței Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, inițial investită cu soluționarea cauzei, a precizat, la termenul din 5 decembrie 2012, că temeiul de drept al cererii de revizuire este art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc.

civ. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză. Revizuientul pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii - decizia nr. 1613 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie (prin care s-a admis recursul declarat de pârâta I.G.M.

împotriva deciziei civile nr. 211/ A din data de 01 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și s-a modificat decizia în sensul că s-a admis apelul, s-a desființat încheierea apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe) este potrivnică cu decizia nr. 3406/ R din 8 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă și s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 319 din 15 martie 2010 a Tribunalului București, secția a V a civilă). Din redarea lucrărilor cauzei se constată că hotărârile pretins a fi potrivnice au fost pronunțate în același dosar, în cicluri procesuale diferite și nu în dosare diferite, chiar dacă există identitate de părți și obiect.

Or, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Așa fiind, Înalta Curte, pentru temeiurile arătate, constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, astfel că o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.C. împotriva deciziei nr. 1613 din 04 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2013.