ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4431/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1365 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de I.C. împotriva deciziei nr. 1613 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii I.C. a formulat contestație în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 martie 2013. În motivarea cererii contestatorul a arătat că decizia contestată este rezultatul unei greșeli de introducere în masa succesorală a unui imobil bun propriu, și nu proprietatea părinților.

Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. În cuprinsul cererii sale, contestatorul a susținut că instanța ar fi omis o greșeală în aprecierea probatoriilor, incluzând în masa succesorală un imobil bun propriu al contestatorului, fapt ce fusese dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând dacă această critică constituie o greșeală materială, în accepțiunea art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte observă că textul menționat se referă la erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Greșeala pe care o comite instanța trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunțarea soluției. Art. 318 teza I C. proc. civ. vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca instanței care a pronunțat hotărârea să i se solicite, ca instanță de retractare, să reanalizeze modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți.

În speță, contestatorul invocă o greșeală de judecată, care decurge din împrejurarea că s-ar fi introdus în masa succesorală un bun propriu, fapt ce fusese dovedit cu înscrisurile depuse la dosar. Prin urmare, nefiind întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul I.C. împotriva deciziei civile nr. 1365 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.