ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4431/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4431/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1365 din 13 martie 2013 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de I.C. împotriva deciziei nr.
1613 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie.
Împotriva acestei
decizii I.C. a formulat contestație în anulare, cauza fiind înregistrată pe
rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 martie 2013.
În motivarea cererii contestatorul
a arătat că decizia contestată este rezultatul unei greșeli de introducere în masa
succesorală a unui imobil bun propriu, și nu proprietatea părinților.
Analizând excepția inadmisibilității
contestației în anulare Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 318 C. proc.
civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea
dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul
sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare”.
În cuprinsul cererii sale,
contestatorul
a susținut că instanța ar fi omis o greșeală în aprecierea probatoriilor, incluzând
în masa succesorală un imobil bun propriu al contestatorului, fapt ce fusese dovedit
cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând dacă această
critică constituie o greșeală materială, în accepțiunea art. 318 teza I C. proc.
civ., Înalta Curte observă că textul menționat se referă la erori materiale în legătură
cu aspecte formale ale judecării recursului și care au drept consecință pronunțarea
unei soluții greșite. Greșeala pe care o comite instanța trebuie să se realizeze
prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante
în pronunțarea soluției.
Art. 318 teza I C. proc.
civ. vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv
de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare
a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca instanței care a pronunțat
hotărârea să i se solicite, ca instanță de retractare, să reanalizeze modul în care
a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți.
În speță, contestatorul
invocă o greșeală de judecată, care decurge din împrejurarea că s-ar fi introdus
în masa succesorală un bun propriu, fapt ce fusese dovedit cu înscrisurile depuse
la dosar.
Prin urmare, nefiind întrunite
condițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă
ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă
contestația în anulare declarată de contestatorul I.C. împotriva deciziei civile
nr. 1365 din 13 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 octombrie 2013.