ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 34/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 54 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, au fost respinse recursurile declarate de reclamanta SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar IPURL București și de pârâta SC U.-M. SA Ploiești împotriva Deciziei nr. 30 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Împotriva Deciziei nr. 54 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a formulat contestație în anulare contestatoarea SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E.

SPRL Brașov, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a și art. 319 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei pronunțate în recurs și stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului. În criticile formulate contestatoarea a susținut în esență că, instanța a omis din greșeală să analizeze motivul de recurs, cu privire la situația prevăzută de art. 5.5 din contractul de vânzare-cumpărare din 14 februarie 2005, care nu era aplicabilă în cauză. Articolul menționat prevedea că, în cazul în care suma rezultată din anularea creditelor acordate și a restanțelor la plată ale cumpărătorului depășește 60.000 euro, vânzătorul are dreptul să oprească livrările până la plata de cumpărător a restanțelor și a majorărilor corespunzătoare acestora.

Că în raport de obiectul contractului din 14 februarie 2005, pârâta SC U. nu a respectat obiectul comenzilor și termenele de livrare pentru mașinile ce au făcut obiectul contractelor încheiate cu partenerii externi și a lansat în producție alte piese pentru mașini ce nu făceau obiectul unor comenzi ferme. Contestatoarea a precizat faptul că, instanța de recurs a făcut confuzie între penalități și clauza penală, că a aplicat greșit dispozițiile art. 1082 C. civ., în condițiile în care societatea sa a și demonstrat raportul de cauzalitate dintre contractul intern și cel extern și a depus notificările și intervențiile prin care s-a cerut livrarea pieselor necesare fabricării mașinilor pentru partenerii străini.

De asemenea instanța de recurs nu a analizat componența prejudiciului suferit de societatea sa, fapt ce a condus la pronunțarea unei soluții greșite, fără să aibă în vedere faptul că în materia răspunderii contractuale, prejudiciul nu este sinonim cu daunele, în condițiile în care paguba a fost pe deplin probată, atât sub aspectul cuantumului cât și al raportului de cauzalitate, avându-se în vedere și faptul că fiecare comandă, fiecare piesă livrată era însoțită de aviz, de factură, în care erau menționate toate caracteristicile de identificare ale acesteia, precum și legătura indisolubilă dintre contractul intern și contractul extern. Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea SC G.M.T.

SRL București prin administrator judiciar T.E. SPRL Brașov, împotriva Deciziei nr. 54 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, Înalta Curte urmează a o respinge ca nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Temeiul de drept al contestației în anulare formulată în cauză, îl constituie art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. În sensul textului de mai sus, greșeală materială înseamnă greșeală de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Art. 318 C. proc. civ., urmărește cu alte cuvinte, neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu s-a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs sub motivul că nu s-a stabilit corect situația de fapt. Analizând decizia atacată, se constată că instanța de recurs a examinat toate motivele de recurs invocate, încadrate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și 9 C. proc. civ. Cu privire la primul motiv al contestației în anulare, constând în neanalizarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este de observat că în decizia atacată s-a reținut că niciuna din ipotezele reglementate nu este confirmată în cauză, considerentele deciziei din apel răspunzând exigențelor art. 261 C. proc.

civ., or, sub acest aspect instanța de recurs a avut în vedere și criticile încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., axate pe interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, în sensul că în mod eronat nu a admis ambele capete de cerere, ci numai pe cel privind obligarea pârâtei la plata sumei de 748.900 RON, fără a se observa că erau îndeplinite cerințele legale pentru a fi acordate și daunele solicitate, în condițiile în care acestea nu erau stipulate în contract, respectiv suma de 3.539.759,85 RON. Nu poate fi reținută nici critica constând în neexaminarea motivului de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., avându-se în vedere că urmare interpretării corecte a clauzelor contractuale cu privire la sancțiunile aplicabile în situația nesuspendării contractului care a stat la baza raporturilor juridice dintre părți și derulării acestuia în continuare, nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre prejudiciu suferit de reclamantă prin semnarea contractelor externe și întârzierea produsă de pârâtă, reținându-se inopozabilitatea contractelor externe încheiate de reclamantă cu privire la pârâtă.

Analizând criticile prin care contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs, prin prisma textelor de lege invocate, făcând referire la art. 1082 C. civ., la clauzele contractului încheiat de părți, ignorându-se toate susținerile sale din dezvoltarea motivelor sale de recurs, contestatoarea a solicitat în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi corectate în această cale de atac, contestația în anulare fiind o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate. Însăși invocarea dispozițiilor art. 1082 C. civ., formează convingerea că prin această cale de atac contestatoarea tinde la rejudecarea în fond a recursului urmare unor greșeli de judecată, ceea ce este inadmisibil.

În consecință, întrucât motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E. SPRL Brașov împotriva Deciziei nr. 54 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013. Procesat de GGC - AA