ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2014

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, prin decizia nr. 54 din 18 ianuarie 2012, a respins recursurile declarate de reclamanta SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar Agenția de Reorganizare Judiciară IPURL București și de pârâta SC U.M. SA Ploiești împotriva deciziei nr. 30 din 15 martie 20111 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Împotriva deciziei nr. 54 din 18 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a formulat cerere de revizuire SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E.

SPRL Brașov, întemeiată pe art. 322 pct. 5 și pct. 2 C. proc. civ. Prin cererea de revizuire formulată de SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E. SPRL Brașov întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înregistrată la 23 aprilie 2013, revizuenta a arătat că la termenul de judecată din recurs de la 18 ianuarie 2012, administratorul judiciar Agenția de Reorganizare Judiciare IPURL București a precizat că între părți s-a încheiat o tranzacție prin care părțile au convenit să stingă orice pretenții derivând din obligația de plată a sumei de 2.790.859,85 RON, dar cum prin decizia nr. 759 din 21 decembrie 2012 Curtea de Apel București a desființat pentru motive de nelegalitate hotărârea de numire a practicianului în insolvență Agenția de Reorganizare Judiciară IPURL București, soluția care se impune în cauză este de anulare a tuturor actelor de administrare a SC G.M.T.

SRL, ca fiind întocmite de o persoană fără calitate de reprezentant. Prin motivarea cererii de revizuire formulată de SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E. SPRL Brașov la 27 aprilie 2012, a susținut următoarele: - Revizuenta a arătat în esență că instanța de recurs a omis să se pronunța asupra principalului motiv de recurs, astfel că în raport de obiectul contractului vânzătoarea SC U.M. SA nu a respectat obiectul comenzilor și termenele de livrare pentru mașinile contractate cu partenerii din Germania și Italia, fabricând alte piese pentru alte tipuri de mașini pentru care nu au existat comenzi ferme. Revizuenta a susținut că aceasta nu a suspendat contractul deși valoarea pieselor depășea suma de 60.000 euro, pentru că acolo unde au existat întârzieri în plata prețului, SC U.M.

SA a inclus în cadrul facturilor emise și penalități de întârziere de 3%, facturi care au fost plătite tocmai pentru a nu oferi acesteia posibilitatea suspendării contractului. În acest sens a arătat că instanța supremă în loc să verifice conținutul art. 1082 C. civ. invocat în motivele de recurs, în condițiile în care a demonstat și raportul de cauzalitate dintre contractul intern și contractul extern, a reținut greșit că acesta nu a fost invocat, neluându-se în considerare notificările prin care a solicitat livrarea pieselor necesare fabricării utilajelor pentru partenerii străini și nu a cerut SC U.M. SA să precizeze care sunt piesele neachitate de societatea sa, făcându-se confuzie între clauza penală și penalitățile de întârziere, astfel că nici acest aspect nu a fost analizat de instanța de recurs.

- Revizuenta a mai susținut că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei numai la plata pagubei suferite nu și a câștigului nerealizat, care nici nu a fost probat. Cererea de revizuire formulată în cauză urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Astfel, în lumina dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. este de reținut că revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1-pct.

9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Or, actul depus de revizuenta în susținerea cererii sale nu îndeplinește cerințele stabilite de dispozițiile art. 322 alin. (5) C. proc.

civ., neputând fi considerat ca înscris nou descoperit după darea hotărârii întrucât decizia nr. 759 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, la care se face referire este o hotărâre de schimbare a practicianului în insolvență dată în aplicarea Legii nr. 85/2006 care nu poate să schimbe soluția pronunțată de instanța de recurs, avându-se în vedere pe de o parte că administratorul judiciar Agenția de Reorganizare Judiciare IPURL București conform art. 161 alin. (1) din aceeași lege a făcut dovada calității de reprezentant al reclamantei SC G.M.T. SRL la data soluționării recursului, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte că recursul declarat în cauză a fost soluționat pe fond, astfel că susținerea acesteia nu poate fi primită.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanță. Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reprezintă o consecință a nesocotirii principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată.

Prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății. Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului. Or, în speță, argumentele revizuentei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv că în raport de obiectul contractului vânzătoarea SC U.M.

SA nu a respectat obiectul comenzilor și termenele de livrare pentru mașinile contractate cu partenerii din Germania și Italia, fabricând alte piese pentru alte tipuri de mașini pentru care nu au existat comenzi ferme, că aceasta nu a suspendat contractul deși valoarea pieselor depășea suma stabilită în contract, nu pot fi primite în raport de reținerea Înaltei Curți, în sensul că s-a făcut o interpretare corectă a clauzelor contractuale, atât în ceea ce privește sancțiunile ce intervin în situația nesuspendării contractului și acceptării lui în continuare, cât și asupra nedovedirii condițiilor cerute de dispozițiile art. 1082 C. civ.

Pe de altă parte, se observă că, în susținerea acestui motiv de revizuire, s-au invocat aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs, prin care pârâta nu a fost obligată și la plata daunelor rezultate din nelivrarea produselor finite către beneficiar, în sumă de 3.539.759,85 RON, în structura menționată. Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E. SPRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E. SPRL Brașov împotriva deciziei nr. 54 din 18 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.