ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.04.2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2014

HOTĂRÂRE
10.04.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă, prin decizia nr. 54 din 18 ianuarie 2012, a

respins recursurile declarate de reclamanta SC G.M.T. SRL București prin

administrator judiciar Agenția de Reorganizare Judiciară IPURL București și de

pârâta SC U.M. SA Ploiești împotriva deciziei nr. 30 din 15 martie 20111 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Împotriva

deciziei nr. 54 din 18 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă, a formulat cerere de revizuire SC G.M.T. SRL București

prin administrator judiciar T.E. SPRL Brașov, întemeiată pe art. 322 pct. 5 și

pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea

de revizuire formulată de SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E.

SPRL Brașov întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înregistrată la 23

aprilie 2013, revizuenta a arătat că la termenul de judecată din recurs de la

18 ianuarie 2012, administratorul judiciar Agenția de Reorganizare Judiciare IPURL

București a precizat că între părți s-a încheiat o tranzacție prin care părțile

au convenit să stingă orice pretenții derivând din obligația de plată a sumei

de 2.790.859,85 RON, dar cum prin decizia nr. 759 din 21 decembrie 2012 Curtea

de Apel București a desființat pentru motive de nelegalitate hotărârea de

numire a practicianului în insolvență Agenția de Reorganizare Judiciară IPURL București,

soluția care se impune în cauză este de anulare a tuturor actelor de

administrare a SC G.M.T. SRL, ca fiind întocmite de o persoană fără calitate de

reprezentant.

Prin motivarea

cererii de revizuire formulată de SC G.M.T. SRL București prin administrator

judiciar T.E. SPRL Brașov la 27 aprilie 2012, a susținut următoarele:

- Revizuenta a

arătat în esență că instanța de recurs a omis să se pronunța asupra principalului

motiv de recurs, astfel că în raport de obiectul contractului vânzătoarea SC

U.M. SA nu a respectat obiectul comenzilor și termenele de livrare pentru mașinile

contractate cu partenerii din Germania și Italia, fabricând alte piese pentru alte

tipuri de mașini pentru care nu au existat comenzi ferme.

Revizuenta a susținut

că aceasta nu a suspendat contractul deși valoarea pieselor depășea suma de 60.000

euro, pentru că acolo unde au existat întârzieri în plata prețului, SC U.M. SA a

inclus în cadrul facturilor emise și penalități de întârziere de 3%, facturi care

au fost plătite tocmai pentru a nu oferi acesteia posibilitatea suspendării contractului.

În acest sens

a arătat că instanța supremă în loc să verifice conținutul art. 1082 C. civ. invocat

în motivele de recurs, în condițiile în care a demonstat și raportul de cauzalitate

dintre contractul intern și contractul extern, a reținut greșit că acesta nu a fost

invocat, neluându-se în considerare notificările prin care a solicitat livrarea

pieselor necesare fabricării utilajelor pentru partenerii străini și nu a cerut

SC U.M. SA să precizeze care sunt piesele neachitate de societatea sa, făcându-se

confuzie între clauza penală și penalitățile de întârziere, astfel că nici acest

aspect nu a fost analizat de instanța de recurs.

- Revizuenta a

mai susținut că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei numai la plata

pagubei suferite nu și a câștigului nerealizat, care nici nu a fost probat.

Cererea de revizuire

formulată în cauză urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Art. 322

alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei

cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate

de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Astfel, în lumina

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. este de reținut că revizuirea unei hotărâri

date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în

care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute

de art. 322 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei

cereri de revizuire.

Potrivit art.

322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs se

poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute

de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților.

Or, actul depus

de revizuenta în susținerea cererii sale nu îndeplinește cerințele stabilite de

dispozițiile art. 322 alin. (5) C. proc. civ., neputând fi considerat ca înscris

nou descoperit după darea hotărârii întrucât decizia nr. 759 din 21 decembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, la care se face referire este o hotărâre

de schimbare a practicianului în insolvență dată în aplicarea Legii nr. 85/2006

care nu poate să schimbe soluția pronunțată de instanța de recurs, avându-se în

vedere pe de o parte că administratorul judiciar Agenția de Reorganizare Judiciare

IPURL București conform art. 161 alin. (1) din aceeași lege a făcut dovada calității

de reprezentant al reclamantei SC G.M.T. SRL la data soluționării recursului, în

exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006,

iar pe de altă parte că recursul declarat în cauză a fost soluționat pe fond, astfel

că susținerea acesteia nu poate fi primită.

Motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța

s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea fiind

o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare,

nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă

repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care

au fost supuse dezbaterii de către instanță.

Motivul de revizuire

reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reprezintă o consecință a nesocotirii

principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește

limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția

concret formulată.

Prin sintagma

„lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului,

au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății. Ceea ce caracterizează

aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în

cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt

litigiului.

Or, în speță,

argumentele revizuentei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, respectiv că în raport de obiectul contractului vânzătoarea SC U.M. SA nu

a respectat obiectul comenzilor și termenele de livrare pentru mașinile contractate

cu partenerii din Germania și Italia, fabricând alte piese pentru alte tipuri de

mașini pentru care nu au existat comenzi ferme, că aceasta nu a suspendat contractul

deși valoarea pieselor depășea suma stabilită în contract, nu pot fi primite în

raport de reținerea Înaltei Curți, în sensul că s-a făcut o interpretare corectă

a clauzelor contractuale, atât în ceea ce privește sancțiunile ce intervin în situația

nesuspendării contractului și acceptării lui în continuare, cât și asupra nedovedirii

condițiilor cerute de dispozițiile art. 1082 C. civ.

Pe de altă parte,

se observă că, în susținerea acestui motiv de revizuire, s-au invocat aspecte de

fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac,

revizuenta exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța

de recurs, prin care pârâta nu a fost obligată și la plata daunelor rezultate din

nelivrarea produselor finite către beneficiar, în sumă de 3.539.759,85 RON, în structura

menționată.

Constatând că

nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art. 322 pct. 2 și

pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată

de revizuenta SC G.M.T. SRL București prin administrator judiciar T.E. SPRL Brașov.

Respinge cererea

de revizuire formulată de revizuenta SC G.M.T. SRL București prin administrator

judiciar T.E. SPRL Brașov împotriva deciziei nr. 54 din 18 ianuarie 2012, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2014
anterioară, a obligat reclamanta pârâtă la plata către pârâții reclamanți a prețului în cuantum de 2.694.399,06 lei, a respins cererea pârâtelor reclamante de obligare a reclamantei pârâte la plata dobânzii legale ca neîntemeiată, a respins
ÎCCJ 2014-03-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2014
Asupra cererii de revizuire de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 4851 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administra
ÎCCJ 2014-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2015
2012 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul pârâtei SC A.M.T.P.R. SA împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată și a obl
ÎCCJ 2013-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 414/2013
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 mai 2012 Curtea de Apel București - Secția a Vl-a Civilă a dispus, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendar
ÎCCJ 2013-05-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1947/2013
ând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât. Analizând motivele de recurs, Înalta
Sursă