ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 274/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2012, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Filiala Prahova, a solicitat anularea Deciziei din 2.09.2011 pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Comisiei Superioare de Disciplină, anularea Deciziei din 13.04. 2011 pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Comisiei de Disciplină a Filialei Prahova, prin care s-a admis sesizarea disciplinară și s-a dispus excluderea reclamantului din cadrul U.N.P.I.R., însoțită de pierderea calității de practician în insolvență, iar pe fond, respingerea sesizării disciplinare formulate împotriva acestuia de către Consiliul Național de Conducere al U.N.P.I.R., precum și recunoașterea dreptul de a putea solicita, fără a fi pasibil de vreo sancțiune din partea conducerii Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, punerea în executare silită a titlurilor constând în hotărâri judecătorești rămase irevocabile, prin care Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România fusese anterior obligată la plată, în calitate de ordonator principal de credite și administrator al fondului de lichidare constituit în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 modificată și completată, către societatea profesională pe care reclamantul o reprezintă în calitate de asociat coordonator, în cazul neachitării de către uniunea debitoare într-un termen rezonabil, a sumelor de bani reprezentând atât onorariul/remunerația cuvenită administratorului lichidatorului judiciar, cât și al nedecontării cheltuielilor cu procedura avansate din fondurile proprii pentru soluționarea dosarelor de faliment, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 6.659 din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei din 13.04.2011, ca neîntemeiată; s-a admis excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere și s-a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

A fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor În Insolvență din România și Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Filiala Prahova, ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 779 din 20 februarie 2013 pronunțată în același dosar, s-a respins cererea de completare a Sentinței civile nr. 6.659 din 21.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2/2012, formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestor sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului casarea sentințelor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea la aceeași instanță.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Prin încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2014 în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului constatându-se decesul recurentului - reclamant A.

Datorită faptului că, până la data de 6 ianuarie 2016, niciun moștenitor nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu s-a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an" iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 6.659 din 21 noiembrie 2012 și Sentinței nr. 779 din 20 februarie 2013 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2016.

Procesat de ED