ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7411/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7411/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

la data de 29 decembrie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâții

Uniunea Națională a Practicienilor de Insolvență din România (denumită în continuare,

în cuprinsul prezentei decizii, „U.N.P.I.R.”) și Consiliul național de conducere

al U.N.P.I.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea în parte a

deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse" lit. b), emisă de

Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. cu privire la excluderea sa din profesie;

- modificarea deciziei

nr. 12 din 17 decembrie 2011, emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R.,

în sensul admiterii cererii sale de constatare a reînființării de drept a Cabinetului

individual de insolvență B.L. în urma desființării și radierii din tabloul U.N.P.I.R.

a „Cabinetelor asociate de practicieni în insolvență B.L. și D.D." și obligarea

pârâtului Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. să reînființeze Cabinetul

Individual de Insolvență B.L. și să dispună reînscrierea în tabloul U.N.P.I.R.;

Obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin

sentința nr. 857 din 8

februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis acțiunea reclamantei;

- a anulat, în parte,

decizia nr. 12 din 17 decembrie 2011 emisă de Consiliul național de conducere al

U.N.P.I.R., cu privire pct. 12 lit. b) referitor la constatarea stării de nedemnitate

a reclamantei și radierea acesteia din Tabloul U.N.P.I.R. însoțită de pierderea

calității reclamantei de practician în insolvență;

- a obligat pârâta să

înscrie Cabinetul individual de insolvență B.L. în Tabloul U.N.P.I.R., să elibereze

atestatul și toate documentele necesare funcționării cabinetului individual de insolvență;

- a obligat pârâta la

plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia contestată,

emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R., la pct. 12 lit. b), s-a

constatat survenirea stării de nedemnitate prevăzută de art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor de insolvență, aprobată prin

Legea nr. 254/2007, ca urmare a condamnării practicianului în insolvență B.L., prin

decizia penală nr. 342 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

împrejurare față de care, în aplicarea dispozițiilor art. 36 lit. d) și art. 53

lit. p) din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. c) și lit. e)

din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență,

s-a dispus radierea persoanelor respective din Tabloul U.N.P.I.R., însoțită de pierderea

calității de practician de insolvență.

Decizia contestată este

nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile Statutului privind organizarea

și exercitarea profesiei de practician de insolvență, aprobat prin Hotărârea

nr. 3 din 29 septembrie 2007 a Congresului U.N.P.I.R. (denumit în continuare, în

cuprinsul prezentei decizii, „Statutul profesiei”).

Raportat la dispozițiile

art. 92 pct. 13 și art. 101 alin. (1) din Statutul profesiei și ale art. 27 din

O.U.G. nr. 86/2006 (art. 25 în forma republicată), starea de nedemnitate constituie

abatere disciplinară, iar competența de a analiza această abatere și de a aplica

sancțiunea excluderii definitive din Uniune, însoțită de pierderea calității de

practician în insolvență, aparține Comisiei de disciplină constituită la nivelul

filialei din care face parte practicianul în insolvență.

Nici O.U.G nr. 86/2006

și nici Statutul profesiei nu reglementează o procedură referitoare la constatarea

cazurilor de nedemnitate, care intervin după dobândirea calității de practician

de insolvență și care să fie dată în competența Consiliului național de conducere

al U.N.P.I.R.

În cuprinsul deciziei

contestate se invocă drept temei legal dispozițiile art. 58 lit. p) din O.U.G.

nr. 86/2006, care prevăd competența Consiliului național de conducere al U.N.P.I.R.

de a îndeplini orice alte atribuții prevăzute de lege sau de Statut, dar fără a

indica textul din lege sau statut, care prevede aceste atribuții.

Singurele dispoziții care

reglementează procedura de constatare a stării de nedemnitate sunt cele prevăzute

de art. 101 alin. (1) raportat la art. 92 pct. 13 din Statutul profesiei, care prevăd

competența Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei din care face

parte practicianului în insolvență. Aceste dispoziții nu contravin prevederilor

O.U.G. nr. 86/2006, având în vedere că sancțiunile prevăzute de Statut sunt aceleași

cu cele prevăzute de O.U.G. pentru cazurile de nedemnitate, iar stabilirea competenței

de a analiza și de a aplica sancțiunile respective în favoarea Comisiei de disciplină

constituită la nivelul filialei, nu contravine dispozițiilor O.U.G. nr. 86/2006,

care nu prevăd o altă procedură sau competență de constatare a cazurilor de nedemnitate.

Î

mpotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel, au declarat recurs pârâții U.N.P.I.R. și Consiliul național de

conducere al U.N.P.I.R., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., formulând critici identice, în sensul celor expuse în continuare.

Raportat la dispozițiile

art. 25, art. 27 și art. 37 lit. d) din O.U.G. nr. 86/2006, starea de nedemnitate,

survenită ca urmare a pronunțării unei sentințe penale definitive de condamnare

și care determină încetarea calității de practician în insolvență, operează de drept,

fără a fi nevoie să fie constatată de o altă instanță, fie și o instanță disciplinară

a corpului profesional, astfel că nu este împiedicată sancționarea persoanei de

către organul competent, în speță, Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R.

Se susține că instanța

de fond în mod greșit a interpretat extensiv dispozițiile art. 92 pct. 13 din Statutul

profesiei și a reținut că starea de nedemnitate se constată de comisiile de disciplină:

în acest sens, se arată că, potrivit principiului ierarhiei actelor normative, dispozițiile

din Statut nu pot modifica sau adăuga la dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006

(art. 25 în forma republicată a O.U.G.), iar prevederile art. 92 pct. 13 din Statut

nu se regăsesc în cuprinsul art. 73 din O.U.G., astfel că starea de nedemnitate

nu constituie o abatere disciplinară.

În consecință, recurenții

susțin că excluderea din profesie în situația în care intervine o stare de nedemnitate

constatată prin hotărâre judecătorească revine Consiliului național de conducere

al U.N.P.I.R., conform art. 58 lit. d) și p) din O.U.G. nr. 86/2006 și art. 30

alin. (1) lit. c), d) și e) din Statutul profesiei.

Totodată, recurenții invocă

celeritatea adoptării măsurii în astfel de situații, având în vedere atribuțiile

ce revin practicianului în insolvență, în condițiile în care procedura disciplinară

se finalizează într-o perioadă mai îndelungată.

de intimata-reclamantă B.L.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului,

motivat de faptul că, la data de 3 februarie 2012, au fost eliberate actele de înființare

a cabinetului individual de insolvență, respectiv atestatul, certificatul de înregistrare

și celelalte acte necesare funcționării cabinetului. Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă

a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor invocate de recurentă și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

de drept relevante.

1.1. Cu referire la excepția

lipsei de interes în promovarea recursurilor, invocată de intimata-reclamantă prin

întâmpinare.

Înalta Curte constată

că intimata-reclamantă a depus la dosarul de recurs certificatul de înregistrare

nr. C1. a Cabinetului individual de insolvență B.L. și atestatele nr. A1. din

03 februarie 2012 cu valabilitate pentru anii 2012 și 2013.

Înalta Curte observă că

actele pentru înființarea Cabinetului individual de insolvență B.L. au fost emise

la data de 3 februarie 2012, ulterior sentinței civile nr. 322 din 18 ianuarie 2012

a Curții de Apel București (Dosarul nr.

11111/2/2011

), prin care a fost admisă cererea de suspendare

a executării, în ceea ce o privește pe reclamanta B.L., a deciziei nr. 12 din

17 decembrie 2011 - pct. 12

„Diverse” lit. b), emisă de Consiliul național de conducere

al U.N.P.I.R.

Totodată, Înalta Curte

observă că, prin sentința Curții de Apel din 8 februarie 2012, pronunțată în prezentul

dosar, a fost admisă acțiunea în anularea deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011

- pct. 12

„Diverse”

lit. b) emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R., în ceea ce o privește

pe reclamanta B.L.

În atare condiții, se

prezumă că actele pentru înființarea Cabinetului individual de insolvență B.L. au

fost emise în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru punerea în

executare a sentinței civile nr. 322 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București

(Dosarul nr.

11111/2/2011

), iar, ulterior sentinței

pronunțate de Curtea de Apel în prezentul dosar, au devenit incidente dispozițiile

art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: „În ipoteza admiterii

acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește

de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul

nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

În consecință, instanța

reține că recurenții-pârâți justifică un interes legitim în promovarea prezentului

recurs, fiind neîntemeiată excepția invocată de intimata-reclamantă.

1.2. Cu referire la recursurile

declarate.

Conform celor expuse anterior,

reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea,

în parte, a

deciziei

nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse” lit. b), prin care s-a constatat

survenirea în ceea ce o privește a stării de nedemnitate prevăzută de art. 27 din

O.U.G. nr. 86/2006, aprobată prin Legea nr. 254/2007, ca urmare a condamnării prin

decizia penală nr. 342 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

împrejurare față de care, s-a dispus radierea sa din Tabloul U.N.P.I.R., însoțită

de pierderea calității de practician de insolvență.

Decizia contestată a fost

emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. în aplicarea dispozițiilor

art. 36 lit. d) și art. 53 lit. p) din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 30

alin. (1) lit. c) și lit. e) din Statutul profesiei.

Raportat la cele reținute

de instanța de fond, prin prisma criticilor din recursurile declarate în cauză,

Înalta Curte va analiza sentința recurată sub aspectul emiterii deciziei contestate

cu respectarea normelor de competență prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 și ale Statutului

privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, aprobat

prin Hotărârea nr. 3/2007 a

Congresului

U.N.P.I.R.

Dispozițiile legale incidente, în vigoare la momentul emiterii

deciziei contestate (decembrie 2011), reținute de instanța de fond și invocate de

recurenții-pârâți sunt următoarele:

a) Dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 86/2006, republicată în

M. Of. al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011:

- art. 25 (art. 27 în forma anterioară republicării, text invocat

în decizia contestată):

„

Art. 25.

- (1)

Este nedemnă de a fi practician în insolvență:

a)

persoana condamnată prin

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pentru săvârșirea unei infracțiuni

intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice

infracțiune de corupție, precum și pentru infracțiunile prevăzute de Legea

nr. 31/1990

privind societățile comerciale,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, care determină incapacitatea

legală de a dobândi sau de a deține calitatea de fondator, administrator, membru

în consiliul de supraveghere, membru al directoratului ori director al unei societăți

comerciale, și de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările

și completările ulterioare;

b)

persoana căreia i s-a

aplicat pedeapsa complementară a interdicției de a exercita profesia de practician

în insolvență ori dreptul de a gestiona sau de a administra o persoană juridică,

prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

(2)

Existența nedemnității

împiedică accesul persoanei în cauză în profesie. Survenirea nedemnității determină

încetarea calității de practician în insolvență.

”

- art. 37 lit. d) [art. 36 lit. d) în forma anterioară republicării,

text invocat în decizia contestată]:

„

Art.37.

-

Calitatea de practician în insolvență încetează:

d)

în cazul survenirii unei cauze de nedemnitate;

”

- art. 58 lit. p) [art. 53 lit. p) în forma anterioară republicării,

text invocat în decizia contestată]:

„

Art.58.

-

Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. este format din 15 membri

titulari, din care un președinte, un prim-vicepreședinte, 2 vicepreședinți, 11 membri,

precum și 5 membri supleanți și are următoarele atribuții principale

:

p)

îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de

lege sau de Statut.

”

- art. 73:

„

Art. 73.

- Constituie

abateri disciplinare următoarele fapte:

a)

îndeplinirea de activități

specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare;

b)

divulgarea secretului

profesional, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege;

c)

nerespectarea obligației

de asigurare de răspundere profesională;

d)

neplata primei de asigurare;

e)

încălcarea principiilor

fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională;

f)

desfășurarea de activități

politice în cadrul U.N.P.I.R. și cu ocazia manifestărilor organizate de aceasta;

g)

neparticiparea fără motive

temeinice a membrilor Congresului U.N.P.I.R. la două congrese succesive la care

au fost convocați;

h)

neparticiparea fără motive

temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări generale

succesive la care au fost convocați;

i)

neplata cotizației și

a contribuției conform art. 44;

j)

declararea incorectă

a veniturilor obținute ca urmare a desfășurării activității de practician în insolvență

și, implicit, plata unei contribuții anuale pe tranșe de venituri neconforme cu

realitatea;

k)

necomunicarea în termen

de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise în Tabloul

U.N.P.I.R. și în Registrul formelor de organizare.

”

b) Dispoziții cuprinse în

Statutul privind organizarea

și exercitarea profesiei de practician în insolvență, aprobat prin Hotărârea

nr. 3/2007 a

Congresului U.N.P.I.R. (forma

republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 678 din 6 octombrie 2010, modificată

prin

Hotărârea

nr.

4/2011

,

publicată în M. Of., Partea I nr. 555 din 04 august 2011

):

- art. 30 alin. (1) lit. c) și lit. e):

„

Art.30.

-

(1)

În afară de atribuțiile prevăzute la art. 53 din O.U.G., Consiliul

național de conducere al Uniunii are următoarele atribuții:

c)

aprobă înscrierea/radierea practicienilor în insolvență, membri ai

Uniunii, în/din Tabloul U.N.P.I.R., precum și publicarea acestuia în M. Of. al României,

Partea I bis;

d) aprobă înscrierea/radierea cabinetelor individuale de insolvență,

a societăților civile profesionale, precum și a filialelor acestora în/din Registrul

formelor de organizare;

e)

aprobă înscrierea/radierea

în/din Tabloul U.N.P.I.R.;

”

- art. 92 pct. 13:

„

Art.92.

-

Constituie abateri următoarele

fapte:

13.

intrarea în una dintre

situațiile de nedemnitate prevăzute la art. 27 din O.U.G.

nr. 86/2006

”;

- art. 101 alin. (1):

„

Art.101.

-

(1)

Abaterile disciplinare săvârșite de membrii

unei filiale se analizează de către comisia de disciplină a acesteia, în primă instanță

și în complet de 3 membri, care aplică sancțiunile prevăzute la art. 69 alin. (1)

din O.U.G., potrivit limitelor stabilite la art. 93-100.

”

Din analiza dispozițiilor

citate, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanța de fond a reținut că

actul contestat a fost emis de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. cu

încălcarea competenței ce revine, conform art. 101 alin. (1) din Statut, Comisiei

de disciplină constituită la nivelul filialei din care face parte practicianului

în insolvență, neregularitate ce atrage sancțiunea nulității.

Susținerile recurenților

referitoare la neconcordanța între dispozițiile din O.U.G. nr. 86/2006 și cele ale

Statutului profesiei sub aspectul calificării stării de nedemnitate ca abatere disciplinară,

al competenței de constatare a acesteia și de aplicare a sancțiunilor nu pot fi

primite pentru considerentele ce urmează.

Statutul profesiei este

un act administrativ cu caracter normativ adoptat chiar de către recurenta-pârâtă

U.N.P.I.R., entitate căreia îi este conferită de lege competența de autoreglementare,

prin dispozițiile art. 48 și art. 55 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, conform

cărora:

„

Art.48.

-

(1) În exercițiul atribuțiilor sale legale, U.N.P.I.R. beneficiază

de competență de autoreglementare, putând emite, în condițiile legii, Statutul privind

organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, regulamente, codul

de etică al profesiei și procedura disciplinară.

(2)

Statutul de organizare și funcționare și Codul de etică profesională și disciplină

al U.N.P.I.R. se publică în M. Of. al României, Partea I, după aprobarea de către

Congresul U.N.P.I.R.

Art.55.

alin.

(1) Congresul U.N.P.I.R. are următoarele atribuții:

b)

adoptă Statutul U.N.P.I.R., precum și modificările și completările acestuia; adoptă

Codul de etică profesională și Regulamentul privind procedura disciplinară. Statutul

va fi publicat în M. Of. al României, Partea I

.”

În condițiile în care

U.N.P.I.R., în calitate de emitent al Statutului, nu a uzat nici de pârghiile legale

ce îi permiteau, în virtutea competenței de reglementare conferite de lege, să înlăture

invocata neconcordanță a prevederilor acestui act cu dispozițiile O.U.G. nr. 86/2006,

nici de căile de atac prevăzute de art. 1 alin. (6) ori art. 4 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte reține că neclaritatea reglementării privind sancțiunea drastică a

încetării calității de practician nu poate fi opusă intimatei-reclamante, prin invocarea

de către autoritatea publică pârâtă a propriei conduite, materializată în elaborarea

și aprobarea dispozițiilor din Statut care prevăd competența de constatare și sancționare

a abaterii disciplinare în discuție.

Relevantă este și împrejurarea

că, pe rolul Comisiilor de disciplină ale U.N.P.I.R., se află în curs o procedură

disciplinară ce o vizează pe intimata-reclamantă cu referire la aceleași situații

de fapt și de drept expuse în cauza prezentă (așa cum rezultă din înscrisurile depuse

în probațiune la dosarul de fond).

adoptate în recurs.

Față de toate considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate în cauză, nefiind identificate motive de reformare

a sentinței, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9

sau art. 304

1

C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de U.N.P.I.R. și Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor

în Insolvență împotriva sentinței civile nr. 857 din 8 februarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.