ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7411/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 29 decembrie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Practicienilor de Insolvență din România (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „U.N.P.I.R.”) și Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - anularea în parte a deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse" lit. b), emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R.

cu privire la excluderea sa din profesie; - modificarea deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011, emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R., în sensul admiterii cererii sale de constatare a reînființării de drept a Cabinetului individual de insolvență B.L. în urma desființării și radierii din tabloul U.N.P.I.R. a „Cabinetelor asociate de practicieni în insolvență B.L. și D.D." și obligarea pârâtului Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. să reînființeze Cabinetul Individual de Insolvență B.L. și să dispună reînscrierea în tabloul U.N.P.I.R.; Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 857 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a admis acțiunea reclamantei; - a anulat, în parte, decizia nr. 12 din 17 decembrie 2011 emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R., cu privire pct. 12 lit. b) referitor la constatarea stării de nedemnitate a reclamantei și radierea acesteia din Tabloul U.N.P.I.R. însoțită de pierderea calității reclamantei de practician în insolvență; - a obligat pârâta să înscrie Cabinetul individual de insolvență B.L. în Tabloul U.N.P.I.R., să elibereze atestatul și toate documentele necesare funcționării cabinetului individual de insolvență; - a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia contestată, emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R., la pct. 12 lit. b), s-a constatat survenirea stării de nedemnitate prevăzută de art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor de insolvență, aprobată prin Legea nr. 254/2007, ca urmare a condamnării practicianului în insolvență B.L., prin decizia penală nr. 342 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurare față de care, în aplicarea dispozițiilor art. 36 lit. d) și art. 53 lit. p) din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. c) și lit. e) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, s-a dispus radierea persoanelor respective din Tabloul U.N.P.I.R., însoțită de pierderea calității de practician de insolvență.

Decizia contestată este nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician de insolvență, aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 29 septembrie 2007 a Congresului U.N.P.I.R. (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Statutul profesiei”). Raportat la dispozițiile art. 92 pct. 13 și art. 101 alin. (1) din Statutul profesiei și ale art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006 (art. 25 în forma republicată), starea de nedemnitate constituie abatere disciplinară, iar competența de a analiza această abatere și de a aplica sancțiunea excluderii definitive din Uniune, însoțită de pierderea calității de practician în insolvență, aparține Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei din care face parte practicianul în insolvență.

Nici O.U.G nr. 86/2006 și nici Statutul profesiei nu reglementează o procedură referitoare la constatarea cazurilor de nedemnitate, care intervin după dobândirea calității de practician de insolvență și care să fie dată în competența Consiliului național de conducere al U.N.P.I.R. În cuprinsul deciziei contestate se invocă drept temei legal dispozițiile art. 58 lit. p) din O.U.G. nr. 86/2006, care prevăd competența Consiliului național de conducere al U.N.P.I.R. de a îndeplini orice alte atribuții prevăzute de lege sau de Statut, dar fără a indica textul din lege sau statut, care prevede aceste atribuții. Singurele dispoziții care reglementează procedura de constatare a stării de nedemnitate sunt cele prevăzute de art. 101 alin. (1) raportat la art. 92 pct. 13 din Statutul profesiei, care prevăd competența Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei din care face parte practicianului în insolvență.

Aceste dispoziții nu contravin prevederilor O.U.G. nr. 86/2006, având în vedere că sancțiunile prevăzute de Statut sunt aceleași cu cele prevăzute de O.U.G. pentru cazurile de nedemnitate, iar stabilirea competenței de a analiza și de a aplica sancțiunile respective în favoarea Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei, nu contravine dispozițiilor O.U.G. nr. 86/2006, care nu prevăd o altă procedură sau competență de constatare a cazurilor de nedemnitate. 3. Calea de atac exercitată Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel, au declarat recurs pârâții U.N.P.I.R. și Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., formulând critici identice, în sensul celor expuse în continuare.

Raportat la dispozițiile art. 25, art. 27 și art. 37 lit. d) din O.U.G. nr. 86/2006, starea de nedemnitate, survenită ca urmare a pronunțării unei sentințe penale definitive de condamnare și care determină încetarea calității de practician în insolvență, operează de drept, fără a fi nevoie să fie constatată de o altă instanță, fie și o instanță disciplinară a corpului profesional, astfel că nu este împiedicată sancționarea persoanei de către organul competent, în speță, Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. Se susține că instanța de fond în mod greșit a interpretat extensiv dispozițiile art. 92 pct. 13 din Statutul profesiei și a reținut că starea de nedemnitate se constată de comisiile de disciplină: în acest sens, se arată că, potrivit principiului ierarhiei actelor normative, dispozițiile din Statut nu pot modifica sau adăuga la dispozițiile art. 27 din O.U.G.

nr. 86/2006 (art. 25 în forma republicată a O.U.G.), iar prevederile art. 92 pct. 13 din Statut nu se regăsesc în cuprinsul art. 73 din O.U.G., astfel că starea de nedemnitate nu constituie o abatere disciplinară. În consecință, recurenții susțin că excluderea din profesie în situația în care intervine o stare de nedemnitate constatată prin hotărâre judecătorească revine Consiliului național de conducere al U.N.P.I.R., conform art. 58 lit. d) și p) din O.U.G. nr. 86/2006 și art. 30 alin. (1) lit. c), d) și e) din Statutul profesiei. Totodată, recurenții invocă celeritatea adoptării măsurii în astfel de situații, având în vedere atribuțiile ce revin practicianului în insolvență, în condițiile în care procedura disciplinară se finalizează într-o perioadă mai îndelungată.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă B.L. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de faptul că, la data de 3 februarie 2012, au fost eliberate actele de înființare a cabinetului individual de insolvență, respectiv atestatul, certificatul de înregistrare și celelalte acte necesare funcționării cabinetului. Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurentă și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

1. Argumente de fapt și de drept relevante. 1.1. Cu referire la excepția lipsei de interes în promovarea recursurilor, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare. Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a depus la dosarul de recurs certificatul de înregistrare nr. C1. a Cabinetului individual de insolvență B.L. și atestatele nr. A1. din 03 februarie 2012 cu valabilitate pentru anii 2012 și 2013. Înalta Curte observă că actele pentru înființarea Cabinetului individual de insolvență B.L. au fost emise la data de 3 februarie 2012, ulterior sentinței civile nr. 322 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București (Dosarul nr. 11111/2/2011 ), prin care a fost admisă cererea de suspendare a executării, în ceea ce o privește pe reclamanta B.L., a deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse” lit. b), emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R.

Totodată, Înalta Curte observă că, prin sentința Curții de Apel din 8 februarie 2012, pronunțată în prezentul dosar, a fost admisă acțiunea în anularea deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse” lit. b) emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R., în ceea ce o privește pe reclamanta B.L. În atare condiții, se prezumă că actele pentru înființarea Cabinetului individual de insolvență B.L.

au fost emise în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 322 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București (Dosarul nr. 11111/2/2011 ), iar, ulterior sentinței pronunțate de Curtea de Apel în prezentul dosar, au devenit incidente dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: „În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”. În consecință, instanța reține că recurenții-pârâți justifică un interes legitim în promovarea prezentului recurs, fiind neîntemeiată excepția invocată de intimata-reclamantă.

1.2. Cu referire la recursurile declarate. Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea, în parte, a deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse” lit. b), prin care s-a constatat survenirea în ceea ce o privește a stării de nedemnitate prevăzută de art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006, aprobată prin Legea nr. 254/2007, ca urmare a condamnării prin decizia penală nr. 342 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurare față de care, s-a dispus radierea sa din Tabloul U.N.P.I.R., însoțită de pierderea calității de practician de insolvență. Decizia contestată a fost emisă de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R.

în aplicarea dispozițiilor art. 36 lit. d) și art. 53 lit. p) din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. c) și lit. e) din Statutul profesiei. Raportat la cele reținute de instanța de fond, prin prisma criticilor din recursurile declarate în cauză, Înalta Curte va analiza sentința recurată sub aspectul emiterii deciziei contestate cu respectarea normelor de competență prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 și ale Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, aprobat prin Hotărârea nr. 3/2007 a Congresului U.N.P.I.R. Dispozițiile legale incidente, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate (decembrie 2011), reținute de instanța de fond și invocate de recurenții-pârâți sunt următoarele: a) Dispozițiile cuprinse în O.U.G.

nr. 86/2006, republicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011: - art. 25 (art. 27 în forma anterioară republicării, text invocat în decizia contestată): „ Art. 25. - (1) Este nedemnă de a fi practician în insolvență: a) persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice infracțiune de corupție, precum și pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care determină incapacitatea legală de a dobândi sau de a deține calitatea de fondator, administrator, membru în consiliul de supraveghere, membru al directoratului ori director al unei societăți comerciale, și de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare; b) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa complementară a interdicției de a exercita profesia de practician în insolvență ori dreptul de a gestiona sau de a administra o persoană juridică, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

(2) Existența nedemnității împiedică accesul persoanei în cauză în profesie. Survenirea nedemnității determină încetarea calității de practician în insolvență. ” - art. 37 lit. d) [art. 36 lit. d) în forma anterioară republicării, text invocat în decizia contestată]: „ Art.37. - Calitatea de practician în insolvență încetează: d) în cazul survenirii unei cauze de nedemnitate; ” - art. 58 lit. p) [art. 53 lit. p) în forma anterioară republicării, text invocat în decizia contestată]: „ Art.58. - Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. este format din 15 membri titulari, din care un președinte, un prim-vicepreședinte, 2 vicepreședinți, 11 membri, precum și 5 membri supleanți și are următoarele atribuții principale : p) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau de Statut.

” - art. 73: „ Art. 73. - Constituie abateri disciplinare următoarele fapte: a) îndeplinirea de activități specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare; b) divulgarea secretului profesional, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege; c) nerespectarea obligației de asigurare de răspundere profesională; d) neplata primei de asigurare; e) încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională; f) desfășurarea de activități politice în cadrul U.N.P.I.R. și cu ocazia manifestărilor organizate de aceasta; g) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului U.N.P.I.R.

la două congrese succesive la care au fost convocați; h) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări generale succesive la care au fost convocați; i) neplata cotizației și a contribuției conform art. 44; j) declararea incorectă a veniturilor obținute ca urmare a desfășurării activității de practician în insolvență și, implicit, plata unei contribuții anuale pe tranșe de venituri neconforme cu realitatea; k) necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise în Tabloul U.N.P.I.R. și în Registrul formelor de organizare. ” b) Dispoziții cuprinse în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, aprobat prin Hotărârea nr. 3/2007 a Congresului U.N.P.I.R.

(forma republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 678 din 6 octombrie 2010, modificată prin Hotărârea nr. 4/2011 , publicată în M. Of., Partea I nr. 555 din 04 august 2011 ): - art. 30 alin. (1) lit. c) și lit. e): „ Art.30. - (1) În afară de atribuțiile prevăzute la art. 53 din O.U.G., Consiliul național de conducere al Uniunii are următoarele atribuții: c) aprobă înscrierea/radierea practicienilor în insolvență, membri ai Uniunii, în/din Tabloul U.N.P.I.R., precum și publicarea acestuia în M. Of. al României, Partea I bis; d) aprobă înscrierea/radierea cabinetelor individuale de insolvență, a societăților civile profesionale, precum și a filialelor acestora în/din Registrul formelor de organizare; e) aprobă înscrierea/radierea în/din Tabloul U.N.P.I.R.; ” - art. 92 pct. 13: „ Art.92.

- Constituie abateri următoarele fapte: 13. intrarea în una dintre situațiile de nedemnitate prevăzute la art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006 ”; - art. 101 alin. (1): „ Art.101. - (1) Abaterile disciplinare săvârșite de membrii unei filiale se analizează de către comisia de disciplină a acesteia, în primă instanță și în complet de 3 membri, care aplică sancțiunile prevăzute la art. 69 alin. (1) din O.U.G., potrivit limitelor stabilite la art. 93-100. ” Din analiza dispozițiilor citate, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanța de fond a reținut că actul contestat a fost emis de Consiliul național de conducere al U.N.P.I.R. cu încălcarea competenței ce revine, conform art. 101 alin. (1) din Statut, Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei din care face parte practicianului în insolvență, neregularitate ce atrage sancțiunea nulității.

Susținerile recurenților referitoare la neconcordanța între dispozițiile din O.U.G. nr. 86/2006 și cele ale Statutului profesiei sub aspectul calificării stării de nedemnitate ca abatere disciplinară, al competenței de constatare a acesteia și de aplicare a sancțiunilor nu pot fi primite pentru considerentele ce urmează. Statutul profesiei este un act administrativ cu caracter normativ adoptat chiar de către recurenta-pârâtă U.N.P.I.R., entitate căreia îi este conferită de lege competența de autoreglementare, prin dispozițiile art. 48 și art. 55 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, conform cărora: „ Art.48. - (1) În exercițiul atribuțiilor sale legale, U.N.P.I.R. beneficiază de competență de autoreglementare, putând emite, în condițiile legii, Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, regulamente, codul de etică al profesiei și procedura disciplinară.

(2) Statutul de organizare și funcționare și Codul de etică profesională și disciplină al U.N.P.I.R. se publică în M. Of. al României, Partea I, după aprobarea de către Congresul U.N.P.I.R. Art.55. alin. (1) Congresul U.N.P.I.R. are următoarele atribuții: b) adoptă Statutul U.N.P.I.R., precum și modificările și completările acestuia; adoptă Codul de etică profesională și Regulamentul privind procedura disciplinară. Statutul va fi publicat în M. Of. al României, Partea I .” În condițiile în care U.N.P.I.R., în calitate de emitent al Statutului, nu a uzat nici de pârghiile legale ce îi permiteau, în virtutea competenței de reglementare conferite de lege, să înlăture invocata neconcordanță a prevederilor acestui act cu dispozițiile O.U.G.

nr. 86/2006, nici de căile de atac prevăzute de art. 1 alin. (6) ori art. 4 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că neclaritatea reglementării privind sancțiunea drastică a încetării calității de practician nu poate fi opusă intimatei-reclamante, prin invocarea de către autoritatea publică pârâtă a propriei conduite, materializată în elaborarea și aprobarea dispozițiilor din Statut care prevăd competența de constatare și sancționare a abaterii disciplinare în discuție. Relevantă este și împrejurarea că, pe rolul Comisiilor de disciplină ale U.N.P.I.R., se află în curs o procedură disciplinară ce o vizează pe intimata-reclamantă cu referire la aceleași situații de fapt și de drept expuse în cauza prezentă (așa cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul de fond).

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de U.N.P.I.R. și Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență împotriva sentinței civile nr. 857 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.