ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2072/2019

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.12.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și a solicitat anularea adresei nr. x/12.11.2015 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la admiterea cererii de admitere în profesie.

Prin Sentința nr. 1336 din 20 aprilie 2016, Curtea de Apel București - secția

Împotriva Sentinței civile nr. 1336 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, demersul reclamantei fiind inadmisibil, față de dispozițiile exprese ale art. 69 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006, din care rezultă fără echivoc faptul că doar deciziile Consiliului național de conducere al UNPIR date în soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de admitere/respingere a cererilor de înscriere în profesie pot face obiect al unei acțiuni în anulare înregistrate pe rolul Curții de Apel București, iar nu și deciziile de admitere/respingere a cererilor de intrare în profesie; reclamanta putea sesiza Curtea de Apel București doar cu o cerere de anulare a deciziei prin care Consiliul național de conducere al UNPIR ar fi soluționat contestația, sau cu o cerere având ca obiect obligarea autorității la soluționarea contestației; în speță, însă, Consiliul național de conducere al UNPIR nu a comunicat reclamantei o decizie privind modul de soluționare a contestației nr. x/18.12.2015 formulate împotriva soluției de respingere a cererii de intrare în profesie.

Soluția instanței de fond cu privire la anularea adresei nr. x/12.11.2015 și obligarea sa la emiterea deciziei de primire în profesia de practician în insolvență este nelegală; măsura respingerii cererii reclamantei de primire în profesie, motivat de scopul UNPIR de apărare a onoarei și prestigiului profesiei, este în mod cert una corectă și în concordanță cu principiile și normele care reglementează profesia de practician în insolvență, având în vedere Codul de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolventă din România din 29.09.2007, republicat în 15.01.2015, care stabilește că unul dintre principiile fundamentale care reglementează activitatea practicianului în insolventă este integritatea morală (art. 3 și art. 7).

De altfel, împrejurarea că buna reputație, respectiv integritatea morală și demnitatea persoanei, sunt esențiale pentru dobândirea și menținerea calității de practician în insolvență, rezultă din ansamblul O.U.G. nr. 86/2006 și al Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolventă din 29.09.2007. Art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006 include printre cazurile de incompatibilitate "ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei sau bunele moravuri", art. 72 din Statului profesiei de practician în insolvență prevede că una dintre atribuțiile Consiliului național de conducere este aceea de "a face toate investigațiile necesare privind moralitatea și demnitatea solicitantului".

Soluția de respingere a cererii de primire în profesie a reclamantei este justificată în contextul în care, la data adoptării acesteia, împotriva reclamantei fusese deja pronunțată, în Dosar nr. x/2014, Hotărârea nr. 17/02.02.2015, prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-, lit. b) și c) din C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

Existența unei hotărâri de condamnare a reclamantei pentru infracțiuni săvârșite în legătură cu funcția în temeiul căreia solicită accesul în profesia de practician în insolventă (judecător sindic) și în conivență cu alți practicieni în insolventă constituie în mod cert un motiv mai mult decât justificat pentru a refuza accesul reclamantei în profesia de practician în insolventă. Din moment ce în Rechizitoriul nr. x întocmit de Direcția Națională Anticorupție (confirmat printr-o hotărâre de condamnare) se reține săvârșirea de către reclamantă - judecător sindic - a unor fapte de natură penală în conivență cu practicieni în insolventă, în mod cert accesul acesteia tocmai în profesia de practician în insolventă ar afecta grav demnitatea acestei profesii și încrederea publică în activitatea UNPIR.

Trimiterile reclamantei la dispozițiile art. 25 sunt eronate, întrucât în urma soluționării cererii nu s-a constatat nedemnitatea acesteia, ci accesul în profesie i-a fost respins în urma verificărilor efectuate de Consiliul național de conducere al UNPIR, s-a constatat că, în realitate, conduita reclamantei, anterioară depunerii cererii, nu respectă criteriile și principiile de moralitate pe care se fundamentează profesia de practician în insolvență. Obligația de a respecta drepturile constituționale ale reclamantei nu poate fi realizată cu încălcarea drepturilor/atributelor sale reglementate expres și imperativ de lege, art. 2 alin. (1) din Statutul profesiei de practician în insolvență reglementează autonomia de decizie a UNPIR, în temeiul căreia, conform art. 6 alin. (2), UNPIR are dreptul să emită statute, regulamente, precum și codul de etică al profesiei.

A precizat că reclamanta a fost condamnată în mod definitiv prin Decizia penală nr. 234/27.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/2014,.

Recurenta a mai arătat că instanța de fond a ignorat în totalitate prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, din care rezultă fără putință de tăgadă că poate dobândi calitatea de practician în insolvență persoana care nu se regăsește în cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 25 alin. (1), iar alin. (2) al art. 25 stipulează în mod expres faptul că "Existența nedemnității împiedică accesul persoanei în cauză în profesie". Așadar, sunt aplicabile dispozițiile art. 25 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 86/2006, care impun verificarea persoanei care solicită primirea în profesie (privind cazurile de pedemnitate), iar în situația în care se regăsește într-o astfel de situație, Consiliul Național de Conducere este obligat să respingă o astfel de cerere.

Profesia de practician în insolvență este o profesie cu caracter juridic, susținerile instanței de fond și ale reclamantei în sensul că profesia de practician în insolvență nu este o profesie juridică și că UNPIR nu are legătură cu exercitarea vreunei funcții juridice sunt eronate. Astfel, una dintre condițiile pentru dobândirea calității de practician în insolvență este aceea de a deține o diplomă de studii în drept ori științe economice (art. 23); de altfel, însăși reclamanta a depus în susținerea cererii de admitere în profesie diploma nr. x emisă de Universitatea din București, care atestă absolvirea Facultății de Drept, specializarea drept economic administrativ; totodată, condiția esențială pentru a depune cerere de primire în profesie cu scutire de examen și de perioadă de stagiu (în temeiul art. 30 din O.U.G. nr. 86/2006) este aceea de a fi desfășurat în prealabil o profesie juridică, iar nu economică; reclamanta a depus cererea de admitere în profesie în temeiul art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, tocmai uzând de experiența de 39 de ani de activitate juridică și de peste 5 ani în funcția de judecător - sindic.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate că recursul este nul, deoarece nu întrunește condițiile prevăzute de art. 488 și 489 alin. (2) din C. proc. civ., actele normative la care face referire recurenta nu sunt aplicabile speței, nu reglementează condiții de accedere în profesie, ci cazuri de incompatibilitate în exercitarea profesiei, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, deoarece motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.

A arătat intimata că recurenta își invocă propria culpă, deoarece nici până la această dată nu i-a comunicat soluția la contestația formulată, astfel că invocarea dispozițiilor art. 69 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 nu are relevanță, recurenta recunoscând încălcarea dispozițiilor legale în materie, prin încălcarea termenelor în care era obligată sa răspundă. A respectat, însă, atât procedura prealabilă prevăzută de lege cât și termenele stabilite prin O.U.G. nr. 86/2006 și Legea nr. 554/2004.

Cu privire la măsura respingerii cererii de primire în profesie, motivat de scopul UNPIR de apărare a onoarei și prestigiului profesiei de practician în insolvență, actele normative invocate de recurentă nu se pot raporta la speța dedusă judecății. Față de art. 23 din O.U.G. nr. 86/2006, în mod corect instanța de fond a reținut că atât dreptul subiectiv de accedere în profesie, cât și condițiile de realizare a acestuia, sunt prevăzute printr-un act normativ de forța legii, enumerarea acestor condiții fiind una expresă și limitativă, ordonanța nepermițând stabilirea de condiții suplimentare prin acte normative cu caracter infralegal, cum ar fi Hotărârea Congresului UNPIR din România nr. 3/2007 prin care au fost aprobate Statutul profesiei și Codul de Etica.

În acest context, îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor de accedere în profesie a fost analizată de instanță prin raportare strictă și exclusivă la condițiile prevăzute de lege. Instanța a analizat dacă la momentul depunerii cererii de admitere în profesie, precum și în prezent, îndeplinea condiția prevăzută de art. 25 alin. (1), de a nu se afla în vreunul din cazurile de nedemnitate, să nu fie condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu fapte de corupție, să nu i se fi aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei de practician în insolventă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă. La data soluționării cauzei, hotărârea de condamnare nu era definitivă și nu se afla în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006.

Recurenta nu și-a întemeiat refuzul de primire în profesie pe cazul de nedemnitate prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. a), deoarece hotărârea de condamnare nu era definitivă. Pentru a respinge cererea, a apelat la prevederi infralegale, la art. 72 lit. b) din Statutul profesiei adoptat prin Hotărârea Congresului nr. 3/2007, potrivit căruia Consiliul Național de Conducere face toate investigațiile necesare privind moralitatea și demnitatea solicitantului în temeiul art. 25 din Ordonanță. Reține instanța de fond în mod corect și legal că acest text regulamentar nu a fost aplicat corect de recurentă. Astfel, verificările privind moralitatea și demnitatea trebuie să se realizeze în temeiul art. 25 din O.U.G., dar numai în măsura în care aceste aspecte de personalitate (imoralitate și nedemnitate) rezultă dintr-o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de practician în insolvență. În concluzie, legea nu conferă Consiliului Național UNPIR niciun drept de apreciere, dacă este candidatul demn sau nu să intre în profesie și nici să realizeze o evaluare globală a personalității sau activității anterioare a candidatului.

Cu referire la autonomia decizională, funcțională și autoreglementară a

Față de cele expuse, referirea recurentei la art. 26 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006 nu este aplicabilă speței, aceste dispoziții nereglementând condiții de accedere în profesie ci cazuri de incompatibilități în exercitarea profesiei. Funcția de practician în insolvență este una lucrativă, conform Statutului, și nu una juridică, cum încearcă să susțină recurenta. Prin Decizia 234/27.05.2016, Inalta Curte de Casație și Justiție i-a interzis doar exercitarea funcției de magistrat pe o perioada de 3 ani, ca pedeapsă complementară, nu i s-a interzis ocuparea altei funcții juridice, în afară de cea de magistrat.

Actele normative la care se face referire în motivele de recurs, art. 26 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, nu sunt aplicabile speței, dat fiind faptul că ele nu reglementează condiții de accedere în profesie, ci reglementează cazurile de incompatibilitate cu profesia, care afectează doar exercitarea efectivă a profesiei și nu accesul în profesie. În mod legal instanța de fond a reținut că situația de incompatibilitate prevăzută la art. 26 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006 nici nu era incidentă în cauză, deoarece prin termenul "ocupații" nu trebuie avută în vedere săvârșirea izolată a unei fapte penale, ci îndeletnicirea, meseria, activitatea pe care o prestează o persoană în vederea asigurării mijloacelor materiale de trai.

Apărările intimatei reclamante privind nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 488 și 489 alin. (2) din C. proc. civ., sunt neîntemeiate. Recurentul a invocat, prin cererea de recurs, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., și a expus argumente în susținerea acestuia, urmând a fi examinat în cadrul analizei ce urmează asupra legalității sentinței recurate.

Motivele de recurs privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile exprese ale art. 69 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, sunt nefondate, acestea nefiind aplicabile în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 69 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, "(1) Înscrierea în Tabloul UNPIR a practicienilor în insolvență se face la cererea persoanei interesate adresată filialei județene și a municipiului București și transmisă Consiliului național de conducere al UNPIR spre aprobare. La cerere vor fi anexate actele care să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 30. (2) Cererea va fi depusă în termen de cel mult 6 luni de la promovarea examenului de dobândire a calității de practician în insolvență. Nedepunerea cererii în acest termen duce la pierderea dreptului de înscriere în Tabloul UNPIR. (3) Contestația împotriva deciziei de respingere/admitere a cererii de înscriere în Tabloul UNPIR se depune în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării și se soluționează de Consiliul național de conducere al UNPIR. Deciziile Consiliului național de conducere al UNPIR sunt definitive și pot fi atacate la Curtea de Apel București. Dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.".

Reclamanta nu a formulat cererea de chemare în judecată împotriva respingerii cererii de înscriere în Tabloul UNPIR în temeiul dispozițiilor art. 69, raportat la dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 86/2006, ca urmare a promovării examenului de dobândire a calității de practician în insolvență, potrivit art. 30 alin. (1), care prevede că "Admiterea în profesie se face pe baza unui examen organizat de UNPIR, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Statutului.".

Reclamanta a solicitat anularea adresei nr. x/12.11.2015 comunicată de de pârâtă și obligarea acesteia la admiterea cererii de admitere în profesie.

Prin adresa nr. x/12.11.2015, UNPIR a comunicat reclamantei, ca urmare a analizei cererii de primire în profesie nr. x/15.09.2015, prin care solicita dobândirea calității de practician în insolvență cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, în condițiile art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, respingerea acesteia de către Consiliul național de conducere al UNPIR, pentru următoarele motive: are printre atributele soluționării de admitere în profesie și pe acela de a apăra onoarea și prestigiul profesiei sau al corpului practicienilor în insolvență și, pornind de la acest atribut, este de notorietate că în anul 2014 o serie de practicieni în insolvență și judecători sindici au făcut obiectul unor investigații ale organelor de cercetare penală, buna reputație fiind pusă sub semnul întrebării, investigațiile au fost finalizate cu un rechizitoriu și cu trimiterea în judecată, iar la acea dată acceptarea dosarului de înscriere în profesie este de natură a compromite și a aduce atingere prestigiului profesiei de practician în insolvență.

Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea adresei nr. x/12.11.2015 comunicată de pârâtă și obligarea acesteia la admiterea cererii de admitere în profesie, fiind aplicabile, raportat la obiectul cererii, dispozițiile art. 30 alin. (2), art. 31 și art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006.

Potrivit art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, "Pot fi primite în profesie, la cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, persoanele care au exercitat cel puțin 5 ani funcția de judecător-sindic, precum și persoanele care au exercitat timp de 10 ani funcția de avocat, judecător sau notar public. Înscrierea în Tabloul UNPIR se face în termen de cel mult un an de la eliberarea din funcția de magistrat sau notar public, cu condiția ca aceasta să nu îi fie imputabilă.".

Potrivit art. 32 alin. (1), "(1) Deciziile organelor de conducere ale UNPIR de respingere a cererilor formulate potrivit art. 30 alin. (2), (…) trebuie motivate corespunzător și pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.".

Or, în cauză, ca urmare a respingerii, de către Consiliul național de conducere al UNPIR, a cererii reclamantei prin care aceasta solicita dobândirea calității de practician în insolvență cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, în condițiile art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, potrivit art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006.

Motivele de recurs privind soluția instanței de fond de anulare a adresei nr.

A reținut instanța de fond incidența dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr.

În aceste condiții, instanța a reținut că, la acea dată, reclamanta se afla în situația de a fi condamnată în primă instanță, prin Sentința penală nr. 17/02.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. (1968) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/000, cu aplicarea art. 13 din C. pen. (1968), la o pedeapsă cu închisoare de 5 ani și 10 luni, interzicându-i-se și dreptul de a exercita orice profesie juridică pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, însă hotărârea de condamnare nu este definitivă, cauza fiind în apel, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel încât reclamanta nu se afla în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006.

A mai reținut instanța de fond că pârâta, deși a avut în vedere situația de fapt imputată reclamantei prin rechizitoriul de trimitere în judecată și prin hotărârea de condamnare a primei instanțe, nu și-a întemeiat refuzul de primire în profesie pe cazul de nedemnitate prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006, deoarece hotărârea de condamnare nu era definitivă, astfel că a apelat la prevederi infralegale, art. 72 lit. b) din Statutul profesiei de practician în insolvență, adoptat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România nr. 3/2007, potrivit căruia Consiliul național de conducere face toate investigațiile necesare privind moralitatea și demnitatea solicitantului, în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 86/2006. În acest sens, în mod corect s-a apreciat că verificările Consiliului privind moralitatea și demnitatea trebuie să se realizeze în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 86/2006.

Referitor la apărările pârâtului, în mod corect a reținut instanța de fond că autonomia decizională, funcțională și de autoreglementare a UNPIR, prevăzută de art. 2 din Statutul adoptat prin Hotărârea UNPIR nr. 3/2007, nu este una absolută, ci trebuie exercitată în limitele legii, potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 86/2006, că art. 3 și 7 din Codul de etică adoptat de UNPIR prin aceeași Hotărâre nr. 3/2007 conțin norme de conduită aplicabile practicienilor în insolvență, așadar după ce persoana în cauză a dobândit deja această calitate și a devenit membru al Uniunii, iar prevederile art. 26 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006 nu reglementează condiții de accedere în profesie, ci reglementează cazuri de incompatibilități în exercitarea profesiei.

Înalta Curte, învestită cu recursul formulat împotriva sentinței prin care a fost anulată adresa nr. x/12.11.2015 și a fost obligată pârâta la emiterea deciziei de primire a reclamantei în profesia de practician în insolvență, constată că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele menționate anterior, art. 30 alin. (2), art. 31 și art. 32 alin. (1), precum și dispozițiile art. 23 și 25 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență.

Potrivit art. 23, "Poate dobândi calitatea de practician în insolvență persoana care îndeplinește următoarele condiții: a) deține diplomă de studii de învățământ superior de lungă durată în drept ori științe economice și are o experiență în domeniul juridic sau economic de cel puțin 3 ani de la data obținerii diplomei de studii superioare; b) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 25 alin. (1); c) a promovat examenul de admitere în profesia de practician în insolvență, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de Statut.".

Cazurile de nedemnitate sunt prevăzute la art. 25 alin. (1), "(1) Este nedemnă de a fi practician în insolvență persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice infracțiune de corupție, precum și pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care determină incapacitatea legală de a dobândi sau deține calitatea de fondator, administrator, membru în consiliul de supraveghere, membru al directoratului ori director al unei societăți comerciale și de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare. Nedemnitatea se constată de Consiliul național de conducere al UNPIR, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.", iar potrivit art. 25 alin. (2), "(2) Existența nedemnității împiedică accesul persoanei în cauză în profesie. Survenirea nedemnității determină încetarea calității de practician în insolvență.".

Reclamanta a îndeplinit funcția de judecător în perioada 03.05.1996 -

Pârâta a comunicat reclamantei, prin adresa nr. x/12.11.2015, că a fost respinsă, de către Consiliul național de conducere al UNPIR, cererea de admitere în profesie cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, pentru motivele reținute anterior.

Potrivit art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, "Pot fi primite în profesie, la cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, persoanele care au exercitat cel puțin 5 ani funcția de judecător-sindic, precum și persoanele care au exercitat timp de 10 ani funcția de avocat, judecător sau notar public. Înscrierea în Tabloul UNPIR se face în termen de cel mult un an de la eliberarea din funcția de magistrat sau notar public, cu condiția ca aceasta să nu îi fie imputabilă.".

Potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 86/2006, "(1) Cererea de admitere în profesie formulată potrivit art. 30 alin. (2) se soluționează în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației complete, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și Statutului. (…) (3) În cazul în care solicitantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege sau dacă cererea formulată nu este însoțită de actele doveditoare, UNPIR comunică persoanei interesate refuzul de autorizare ori, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de prezenta ordonanță de urgență. Refuzul de autorizare se motivează în mod corespunzător.".

Raportat la art. 31 alin. (3), în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, adoptat de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România în temeiul art. 48 din O.U.G. nr. 86/2009 (potrivit căruia în exercițiul atribuțiilor sale legale, UNPIR beneficiază de competență de autoreglementare, putând emite, în condițiile legii, Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, regulamente, codul de etică al profesiei și procedura disciplinară), Secțiunea a 2-a - Accesul în profesie pe bază de cerere, art. 71 prevede că "Cererile persoanelor care solicită dobândirea calității de practician în insolvență cu scutire de examen și stagiu vor fi analizate de Consiliul național de conducere.", iar art. 72 prevede că "Consiliul național de conducere are următoarele atribuții: a) verifică cererea și documentele doveditoare; b) face toate investigațiile necesare privind moralitatea și demnitatea solicitantului, în temeiul art. 25 din O.U.G.; c) poate verifica cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență; d) emite decizia de admitere în profesie, refuzul de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.".

Dispozițiile legale menționate prevăd, așadar, că pot fi primite în profesie, la cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, persoanele care au exercitat cel puțin 5 ani funcția de judecător-sindic, precum și persoanele care au exercitat timp de 10 ani funcția de avocat, judecător sau notar public, cu înscrierea în Tabloul UNPIR în termen de cel mult un an de la eliberarea din funcția de magistrat sau notar public, cu condiția ca aceasta să nu îi fie imputabilă.

Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege se referă la cele reglementate pentru dobândirea calității de practician în insolvență de art. 23 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006, raportat la cele prevăzute de dispozițiile art. 30 alin. (2), de art. 23 alin. (1) lit. b), privind faptul că nu se găsește în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 25 alin. (1), fără a fi necesară condiția prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) privind promovarea examenului de admitere în profesia de practician în insolvență.

În cazul în care solicitantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege sau dacă cererea formulată nu este însoțită de actele doveditoare, potrivit art. 31 alin. (3) UNPIR comunică persoanei interesate refuzul de autorizare.

Din sintagma utilizată de legiuitor "pot fi primite în profesie, la cerere, (…)" rezultă că cel care îndeplinește condițiile expres prevăzute are un drept subiectiv de a fi primit în profesie, la cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, iar cel căruia îi revine atribuția de a primi în profesie, UNPIR, prin Consiliul național de conducere, are o obligație corelativă de a verifica îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege și de a comunica solicitantului, dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, refuzul de autorizare.

Refuzul de primire trebuie analizat raportat la dispozițiile legale care prevăd condițiile de primire în profesie cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, pentru a aprecia asupra caracterului justificat sau nejustificat al acestuia, având în vedere că instanța de contencios administrativ, învestită în temeiul dispozițiilor legale care reglementează contenciosul administrativ, efectuează un control de legalitate în controlul jurisdicțional exercitat asupra refuzului de primire în profesie.

În exercitarea acestui control de legalitate, trebuie avut în vedere că dreptul subiectiv conferit persoanelor pentru primirea în profesie, la cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, nu poate fi îngrădit de UNPIR, prin refuzul de autorizare, decât pentru motive temeinice, reglementate de lege, proporționale cu scopul urmărit în organizarea profesiei de practician în insolvență.

De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că, în aplicarea dispozițiilor legale care reglementează primirea în profesie, la cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, în limitele dreptului de apreciere, Consiliului național de conducere al UNPIR îi revine obligația de asigura un echilibru rezonabil între interesul public determinat de numirea în calitatea de practician în insolvență și drepturile și interesele legitime ale celui care solicită numirea în această calitate, dreptul de apreciere neputând fi exercitat de UNPIR prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor celui care formulează cererea de primire în profesie.

În temeiul dispozițiilor legale, a cadrului normativ care reglementează primirea în profesie cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, Consiliul național de conducere al UNPIR are atribuții de verificare a cererii și a documentelor doveditoare și de a face investigațiile necesare privind moralitatea și demnitatea solicitantului, în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 86/2006, care se referă la nedemnitatea de a fi practician în insolvență.

La momentul comunicării către reclamantă a respingerii cererii de primire în profesie cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, reclamanta era condamnată în primă instanță, prin Sentința penală nr. 17/02.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. (1968), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 din C. pen. (1968), la o pedeapsă cu închisoare de 5 ani și 10 luni, cu interzicerea dreptului de a exercita orice profesie juridică pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, cauza fiind la acel moment în apel, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, aceeași fiind situația și la momentul analizării de către instanța de fond.

În prezent, la data soluționării recursului, prin Decizia nr. 234 din data de 27.05.2016, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis apelul inculpatei A., reclamantă în prezenta cauză, împotriva Sentinței penale nr. 17/02.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală, pe care a desființat-o în parte, în sensul că a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. (1968), cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 din C. pen. (1968), de la 5 ani și 10 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat. În baza art. 71 din C. pen. (1968) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. (1968).

În condițiile în care raporturile juridice rezultate din formularea de către reclamantă a cererii de primire în profesia de practician în insolvență, la cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, nu au fost finalizate până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a reclamantei pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. (1968), cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 din C. pen. (1968), se impune ca instanța de recurs, a cărei decizie va finaliza aceste raporturi juridice și va definitiva situația care vizează primirea în profesie de practician în insolvență, având drept consecință dobândirea calității de practician în insolvență, să aibă în vedere realitatea juridică la momentul pronunțării deciziei sale, având în vedere că dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006 prevăd că poate dobândi calitatea de practician în insolvență persoana care nu se găsește în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 25 alin. (1), potrivit cărora "(1) Este nedemnă de a fi practician în insolvență persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice infracțiune de corupție,(...).".

Or, la această dată, reclamanta este condamnată definitiv pentru o infracțiune de corupție, de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. (1968), cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 din C. pen. (1968), la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat, fiind incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, care prevăd că existența nedemnității împiedică accesul persoanei în cauză în profesie.

Pentru aceste considerente, raportat la împrejurările reținute și dispozițiile legale incidente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 din C. proc. civ., cu incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată, în ceea ce privește admiterea acțiunii privind anularea adresa nr. x/12.11.2015 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să emită o decizie de admitere în profesia de practician în insolvență a reclamantei, și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, urmând a menține dispozițiile sentinței recurate prin care s-a luat act de renunțarea pârâtei la excepția prematurității acțiunii și s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.