ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5303/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 28.10.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Instanță Superioară de Disciplină, Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filială București - Comisia Locală de Disciplină București și B. - C., a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 26/09.10.2020 pronunțată de Instanță Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din Romania și împotriva Hotărârii nr. 38/22.01.2020 pronunțată de Comisia Locală de Disciplină București în Dosar nr. x/2019, prin care a fost respinsă plângerea formulată de reclamantă împotriva dnei practician în insolvență B. din cadrul C..

Prin sentința civilă nr. 725 din 5 mai 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională Practicienilor în Insolvență din România-Instanță Superioară de Disciplină, Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România-Filiala București-Comisia Locală de Disciplină București și B.- C., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamanta A. S.A. solicitând desființarea sentinței, admiterea contestației în urma rejudecării cu consecința desființării Deciziei nr. 26/09.10.2020 pronunțate de Instanța Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România și Hotărârii nr. 38/2020 și admiterea plângerii față de dna practician în insolvență B. din cadrul C.., urmând a dispune sancțiunea prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. d), respectiv excluderea definitivă din UNPIR, însoțită de pierderea calității de practician în insolvență, față de gravitatea abaterilor ce urmează a fi reținute în sarcina acesteia.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală prin prisma respingerilor criticilor privind nemotivarea Deciziei nr. 26/09.10.2020 și Hotărârii nr. 38/22.01.2020, precum și față de greșita interpretare a dispozițiilor art. 28 alin. (4) și alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006, cu privire la caracterul litigios al creanțelor reciproce dintre D. S.A. și E. S.R.L.

A considerat recurenta - reclamantă că, atât Instanța Locală de Disciplină București, cât și Instanța Superioară de Disciplină, au realizat un studiu superficial al plângerii, neanalizând aspectele sesizate sub toate laturile și pronunțând o hotărâre care nu reflectă realitatea și complexitatea actelor desfășurate de practicianul în insolvență.

Astfel, în considerentele hotărârii contestate lipsesc cu desăvârșire elementele ce au format opinia membrilor comisiei în sensul că intimata nu a săvârșit vreo abatere disciplinară, comisia nearătând în niciun mod elementele ce au determinat respingerea apărărilor subscrisei și îmbrățișarea argumentelor intimatei.

Sub acest aspect, s-a arătat că hotărârea, în ansamblul ei, este lovită de nulitate absolută, lipsind considerentele în sensul dat de C. proc. civ., ca și parte integrantă a unei hotărâri.

Deși hotărârile reiau în ansamblu argumentele intimatei, în cuprinsul acestora se rețin aspecte care nu corespund nici realități și nici normelor legale, cum ar fi împrejurarea că acele creanțe nu sunt contestate, în condițiile în care împotriva Tabelului preliminar al creanțelor născute în averea debitoarei E. S.R.L. recurenta - reclamantă a formulat contestație, fiind constituit Dosarul nr. x/2019 nesoluționat până la data formulării cererii de recurs.

În atare condiții, există o prezumție de rea-credință din partea administratorului judiciar, acesta fiind într-o vădită stare de incompatibilitate, fiind administrator judiciar al creditorului D. S.A. și al debitoarei E. S.R.L.

In plus, s-a arătat că prin încheierea din 24.12.2019 pronunțată în cadrul Dosarului nr. x/2019, respectiv prin încheierea din data de 05.11.2019, practicianul în insolvență a fost înlocuit de judecătorii sindici, care au constatat starea de conflict de interese în care se găsea administratorul judiciar.

Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al considerentelor deciziei creează obligativitatea acestor argumente și în fața Comisiei Locale de Disciplină, abaterea disciplinară fiind deja stabilită în mod definitiv, rolul comisiei nefiind decât acela de a aplica sancțiunea.

S-a arătat că, în raport de dispozițiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar nu putea analiza aceste creanțe pe fond, fiind împlinit termenul prevăzut de dispozițiile art. 2517 C. civ.

De asemenea, și în ceea ce privește motivarea Deciziei nr. 26/09.10.2020 pronunțată de Instanța Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, s-a arătat că aceasta este deficitară, bazându-se pe un singur argument, ce nu corespunde realității, respectiv că acele creanțe nu au caracter litigios, deși, așa cum s-a arătat, împotriva Tabelului preliminar al creanțelor născute în averea debitoarei E. S.R.L., recurenta - reclamantă a formulat contestație.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că creanțele reciproce D. S.A. și E. S.R.L. au un vădit caracter litigios.

Administratorul judiciar dna. B., practician în insolvență, a formulat și semnat în prezenta cauză declarație de creanță pentru creditoarea D. S.A. în calitate de administrator judiciar al acestei societăți, declarație de creanță pe care tot dna. B., practician în insolvență coordonator al C.. a analizat-o. în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei E. S.R.L.

În atare condiții, administratorul judiciar nu putea analiza declarația de creanță pe care tot acesta a formulat-o, într-un mod obiectiv, care să asigure o egalitate de tratament pentru toți creditorii ce au formulat declarații de creanță.

În plus, creanța avea un prezumtiv caracter litigios determinat de împlinirea termenului de prescripție (creanța era formată din pretinse împrumuturi acordate începând cu anul 2013) aspect ce nu a fost analizat de administratorul judiciar.

4.1. Intimata-pârâtă B.- practician în insolvență în cadrul C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând, respingerea recursului ca nefondat.

În motivare arată că recursul este nul deoarece hotărârile instanțelor de disciplină nu pot face obiectul căii de atac al recursului. În cazul în care recurenta înțelegea să critice lipsa motivării hotărârii Curții de Apel București aceasta trebuia să-si fundamenteze criticile pe cuprinsul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat, a arătat că în mod corect instanța de fond a constatat că este incidentă excepția prevăzută de art. 28 alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006, constatând că nu au caracter litigios creanțele invocate, având în vedere, pe de o parte, că pentru avea acest caracter o creanță trebuie contestată de o parte a raportului juridic, iar nu de un terț, iar, pe de altă parte că deși creanța este contestată de un terț, aceasta s-a realizat ulterior întocmirii tabelului preliminar.

În plus, a arătat intimata - pârâtă că inexistența incompatibilității față de deținerea calității de administrator judiciar simultan pentru debitor și creditor, a fost stabilită de judecătorul - sindic în dosarul nr. x/2019.

4.2. Intimata-pârâtă Instanța Superioara de Disciplina din cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolventa din România a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că recurenta nu formulează critici de nelegalitate ale sentinței ci reia susținerile din acțiunea adresată curții de apel.

A arătat pârâtul, raportat la criticile din recurs, că ipoteza contestării creanțelor din perspectiva art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 are în vedere o situație litigioasa care să fie existentă la momentul efectuării declarației de creanță.

În ceea ce privește critica potrivit căreia pârâtul nu ar fi dat eficiență efectului pozitiv al încheierii judecătorului sindic, s-a arătat că acea hotărâre a avut în vedere doar înlocuirea practicianului, iar nu constatarea unei situații de incompatibilitate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, la data de 03.10.2019, prin cererea înregistrată cu nr. x Instanța Locală de Disciplină a U.N.P.I.R a fost învestită cu soluționarea plângerii disciplinare formulată de A. S.A împotriva practicianului în insolvență B. - C..

Prin plângerea formulată, A. a solicitat să se efectueze cercetări disciplinare față de practicianul în insolvență B. - C. și să se dispună aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. d) din O.U.G nr. 86/2006, respectiv excluderea definitivă din U.N.P.I.R, însoțită de pierderea calității de practician în insolvență pentru încălcarea dispozițiilor art. 28 alin. (4) și art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G nr. 86/2006. În esență, în cuprinsul plângerii, A. a susținut că există o prezumție de rea-credință din partea administratorului judiciar B., aflându-se într-o stare de incompatibilitate, fiind administrator judiciar al creditorului D. S.A. și a debitoarei E. S.R.L.

Prin Hotărârea nr. 38 din data de 22.01.2020, Instanța Locală de Disciplină București a respins ca neîntemeiată contestația formulată, constatând faptul că, din probele administrate, nu a rezultat că practicianul în insolvență ar fi săvârșit o abatere disciplinară prevăzută de Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.

Împotriva Hotărârii nr. 38/22.01.2020 pronunțată de I.L.D. București, A. a formulat contestație. Astfel, prin Decizia nr. 26 din data de 09.10.2020, Instanța Superioară de Disciplină a hotărât că se impune respingerea contestației ca neîntemeiate.

Reclamanta, A. S.A, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Instanță Superioară de Disciplină, Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filială București - Comisia Locală de Disciplină București și B. - C., prin care a contestat Decizia nr. 26/09.10.2020 pronunțată de Instanță Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din Romania și Hotărârea nr. 38/22.01.2020 pronunțată de Comisia Locală de Disciplină București în Dosar nr. x/2019.

Sub un prim set de critici recurenta - reclamantă a invocat nelegalitatea soluției primei instanțe raportat la respingerea motivelor de nulitate a hotărârilor instanțelor de disciplină sub aspectul nemotivării acestora.

Înalta Curte constată că fundamentarea în fapt și în drept a actelor administrative, emise în temeiul atribuțiilor legale conferite organelor învestite cu atribuții de constatare și sancționare a abaterilor disciplinare săvârșite de membrii Uniunii Practicienilor în Insolvență, este o componentă esențială în aprecierea legalității acestora, în absența motivării posibilitatea atacării în justiție fiind iluzorie de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură, motivarea conferind actului administrativ transparență, fiind esențială și sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate.

Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, iar aprecierea asupra acesteia se realizează în concret, în raport de natura și obiectul actului administrativ.

Exercitarea competențelor autorității implică însă o marjă de apreciere din partea acesteia și se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea o are în vedere pentru luarea unei decizii obiective. Or din această perspectivă, atât Decizia nr. 26/09.10.2020 cât și Hotărârea nr. 38/22.01.2020 sunt amplu motivate, în cuprinsul acestora fiind expuse criticile formulate, situația de fapt, încadrarea în drept precum și raționamentul logico - juridic exprimat în examinarea argumentelor relevante ale părților.

Constată Înalta Curte, contrar susținerilor recurentei - reclamante, că nu se poate vorbi despre absența elementelor de fapt și de drept care să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, sau de o imposibilitate a exercitării controlului de legalitate, observându-se că de fapt toate criticile subsumate acestui motiv vizează reținerea de către instanțele de disciplină a unor argumente contrare celor susținute de contestatoare, considerate de parte ca fiind necorespunzătoare realității, în fapt fiind vizat raționamentul expus în cuprinsul hotărârilor iar nu aspecte privind nulitatea acestora pentru nemotivare.

Din perspectiva încălcării de către instanța de fond a normelor de drept material, prin motivele de recurs se critică sentința în raport de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 28 din O.U.G nr. 86/2006, raportat la situația de fapt reținută.

Recurenta -reclamantă a arătat că administratorul judiciar dna B., practician în insolvență coordonator al C.. a formulat și semnat declarație de creanță pentru creditoarea D. S.A., în calitate de administrator judiciar al acestei societăți, declarație de creanță pe care tot dna B., practician în insolvență coordonator al C.. a analizat-o, în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei E. S.R.L.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență:

"Practicianul în insolvență nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor și al creditorului acestuia".

La art. 29 din același act normativ se prevede că:

"În cadrul procedurii insolvenței, practicianul este obligat să se abțină, sub sancțiunea suspendării din profesie, dacă:a) se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt acestea definite în Statut și în Codul de etică profesională";

Totodată, astfel cum au reținut instanțele de disciplină și instanța de fond, alin. (5) al art. 28 prevede o situație de excepție în sensul că: (5) Interdicția prevăzută la alin. (4) nu se aplică în cazul în care creanța care determină starea de incompatibilitate are caracter nelitigios, calitatea de administrator judiciar sau lichidator judiciar este îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia sau două filiale diferite sau în cazul procedurilor de insolvență a grupului de societăți".

Constată Înalta Curte că prin încheierea de ședință din data de 07.06.2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în Dosar nr. x/2019, a fost admisă cererea debitoarei E. S.R.L. și a fost deschisă procedura generală a insolvenței, fiind desemnat administrator judiciar C. prin practician în insolvență B..

Prin încheierea de ședință din data de 10.06.2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în Dosar nr. x/2019, a fost admisă cererea debitoarei D. S.A. și a fost deschisă procedura generală a insolvenței, fiind desemnat administrator judiciar C. prin practician în insolvență B..

La data de 23.08.2019, a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 15798/23.08.2019 Tabelul preliminar al creanțelor născute în averea debitoarei E. S.R.L., tabel în care figurează și societatea D. S.A. - prin administrator judiciar provizoriu C.. - în calitate de creditoare.

Împotriva Tabelului preliminar al creanțelor născute în averea debitoarei E. S.R.L., reclamanta a formulat contestație cu privire la creanța D. S.A., fiind constituit Dosarul nr. x/2019,

De asemenea, atât în Dosarul nr. x/2019, cât și în Dosarul nr. x/2019, reclamanta a formulat sesizări privind starea de incompatibilitate a practicianului de insolvență. Prin încheierea din 24.12.2019 pronunțată în cadrul Dosarului nr. x/2019, respectiv prin încheierea din data de 05.11.2019, practicianul în insolvență a fost înlocuit.

Situația premisă prevăzută la alin. (4) al art. 28 din Ordonanța de urgență nr. 86/2006 nu este contestată, interdicția prevăzută de art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 fiind reglementată de legiuitor în scopul înlăturării unui prezumat conflict de interese în care s-ar afla practicianul în insolvență numit într-o anumită procedură, în care îndeplinește calitatea de administrator judiciar sau lichidator atât pentru debitorul aflat în procedură, cât și pentru creditorul acestuia participant în aceeași procedură de insolvență.

Cu toate acestea, însă, așa cum a rețiut corect și prima instnață, în cauză este incidentă excepția prevăzută la alin. (5) având în vedere pe de o parte, că în cele două societăți calitatea de administrator judiciar sau lichidator este îndeplinită de o SPRL, iar pe de altă parte, că nu se poate reține caracterul litigios al creanței care determină starea de incompatibilitate.

Esențial pentru calificarea creanței drept litigioasă este, fie existența unui litigiu pe rol având acest obiect, fie contestarea creanței, condiții care trebuie să existe la momentul analizării și înscrierii creanței la masa credală. Or, la acel moment, creanța era recunoscută de cele două societăți debitoare, care făceau parte din același grup de societăți.

Este adevărat că, acea creanță a fost contestată de recurenta - reclamantă în dosarul nr. x/2019, însă această împrejurare a apărut ulterior, ca urmare a publicării tabelului preliminar, fiind evident că nu putea fi avută în vedere de intimata - pârâtă la momentul analizării și înregistrării, pentru a putea aprecia asupra existenței vreunui motiv de incompatibilitate.

De altfel, urmare a acestei contestații, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar dna B..

Referitor la reținerea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat susținută, atât de recurenta - reclamantă, raportat la încheierea din data de 5.11.2019 pronunțată de judecătorul - sindic în dosarul nr. x/2019, cât și de intimata - pârâtă B., raportat la încheierea din data de 24.12.2019 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte subliniază faptul că răspunderea pentru abaterile disciplinare săvârșite de practicienii în insolvență are un regim juridic propriu, iar plângerile formulate de petenți pentru pretinse abateri disciplinare sunt examinate și soluționate în acest cadru specific al procedurii disciplinare.

Judecătorul sindic a fost învestit cu cererea privind înlocuirea administratorului judiciar, în timp de instanțele de disciplină din cadrul UNPIR au fost sesizate să verifice dacă practicianul în insolvență a respectat normele statutare și principiile profesiei prin raportare la activitățile întreprinse în cadrul insolvenței debitoarelor.

Este vorba astfel de două proceduri complementare, reglementate separat de legislația specială și care pot fi exercitate în paralel, concomitent, fără a se exclude una pe cealaltă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - pârâtă Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, Înalta Curte reține față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata -pârâtă B..

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 725 din 5 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 4500 de RON către Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.