ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1618/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 02 aprilie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, a solicitat anularea deciziei atacate prin care s-a dispus menținerea Hotărârii Instanței Locale de Disciplină București nr. 3/26.09.2017, schimbarea în tot a deciziei atacate, cu consecința exonerării practicianului în insolvență de la sancțiunea aplicată, respectiv aceea a suspendării calității pe o perioadă de 3 luni.

Prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2020, instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în temeiul art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, a B. S.A. Paris - Sucursala România și a Instanței Superioare de Disciplină.

Prin sentința civilă nr. 1360 din 08 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, B. S.A. Paris - Sucursala România și Instanța Superioară de Disciplină, a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 4/30.03.2018, emisă de Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR, ca neîntemeiată și a anulat Decizia nr. 4/30.03.2018, emisă de Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR și Hotărârea nr. 3/26.09.2017, emisă de Instanța Locală de Disciplină București a UNPIR.

Împotriva sentinței civile nr. 1360 din 08 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs comun pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și Instanța Superioară de Disciplină, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, recurentele-pârâte au arătat, în esență, următoarele:

- hotărârile instanței disciplinare sunt motivate, contrar reținerilor instanței de fond, și, în plus acestea conțin și alte argumente care au condus la sancționarea practicianului în insolvență, respectiv: neîntocmirea rapoartelor prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2014, neîntocmirea planului de distribuire între creditori, nerespectarea hotărârilor pronunțate în procedura insolvenței debitorului C. S.R.L., vânzarea bunurilor din averea debitorului fără a se menționa despre acestea în rapoartele de activitate și fără să informeze judecătorul sindic și creditorii, neprezentarea raportului asupra fondurilor obținute în procedură, neprezentarea situațiilor financiare ale debitorului și a operațiunilor derulate prin contul unic de insolvență.

- în mod vădit greșit instanța de fond a reținut că în hotărârile emise de instanțele de disciplină nu sunt indicate în concret care principii de etică profesională au fost încălcate de practicianul în insolvență A., în condițiile în care în cuprinsul acestora se face referire directă la dispozițiile art. 3 lit. b) și g) din Codul de etică profesională care prevăd:

Principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvență în conduita lui, în relațiile profesionale cu ceilalți, sunt:lit. b) integritatea morală - în exercitarea activității lor, membrii Uniunii vor acționa cu cinste, corectitudine și sinceritate; lit. g) respectarea prevederilor legale-membrii Uniunii vor respecta legislația aplicabilă activității pe care o desfășoară.

- faptul că practicianul în insolvență nu a respectat dispozițiile legale aplicabile activității pe care o desfășoară (de practician în insolvență), nu poate fi tăgăduită de către instanța de fond, în condițiile în care aceste nerespectări repetate de către practicianul în insolvență au constituit motive temeinice de înlocuire a sa din calitatea de practician al debitorului C. S.R.L..

- a se admite ipoteza avansată de instanța de fond în sensul că:

"este forțat a se considera că încălcarea oricărei dispoziții din legislația privind insolvență este de natură a aduce atingere onestității și probității profesionale a practicianului în insolvență, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut căile legale de contestare de către persoanele interesate a actelor pe care acestea le consideră a fi îndeplinite nelegal", ar însemna a se încuraja toți practicienii în insolvență să nu respecte dispozițiile legale, pentru că oricum nu vor putea fi sancționați de corpul profesional, aspect care nu este de dorit într-un stat de drept. Indiferent de faptul că există sau nu remedii procesuale (căi de atac) împotriva actelor întocmite de practicienii în insolvență, aceștia trebuie să respecte cu sfințenie dispozițiile legale referitoare la activitatea pe care o desfășoară pentru a nu aduce atingere corpului profesional.

- prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București nu numai că se înfrânge autoritatea de lucru judecat a încheierii din data de 06.04.2017, care privește atât considerentele cât și dispozitivul, ci practic se anulează cele statuate prin această hotărâre.

- în privința reținerilor instanței de fond cum că hotărârile instanțelor disciplinare nu sunt motivate, acestea nu pot fi primite de către Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât chiar dacă în mare parte motivarea se bazează pe cele reținute în încheierea din data de 06.04.2017, niciun text de lege nu interzice instanțelor disciplinare să își însușească cele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ba dimpotrivă, se apreciază că acestea se impuneau a fi reținute și în cadrul cercetării disciplinare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 aprilie 2021, intimata-reclamantă a solicitat în principal, anularea recursului, în procedura de filtru, fără citarea părților, în temeiul disp. art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în subsidiar, constatarea nulității recursului raportat la disp. art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, respingerea recursului ca nefondat. Totodată, s-a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâtei Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei prin care s-a dispus menținerea Hotărârii Instanței Locale de Disciplină București nr. 3/26.09.2017, schimbarea în tot a deciziei atacate, cu consecința exonerării practicianului în insolvență de la sancțiunea aplicată, respectiv aceea a suspendării calității pe o perioadă de 3 luni.

Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, B. S.A. Paris - Sucursala România și Instanța Superioară de Disciplină, a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 4/30.03.2018, emisă de Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR, ca neîntemeiată și a anulat Decizia nr. 4/30.03.2018, emisă de Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR și Hotărârea nr. 3/26.09.2017, emisă de Instanța Locală de Disciplină București a UNPIR.

Pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și Instanța Superioară de Disciplină au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ.

Potrivit motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat. Potrivit principiului autorității de lucru judecat, judecătorului nu i se mai permite să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate de către o jurisdicție anterioară.

Subsumat acestui motiv de recurs, susțin recurentele că prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București nu numai că se înfrânge autoritatea de lucru judecat a încheierii din data de 06.04.2017, care privește atât considerentele cât și dispozitivul, ci practic se anulează cele statuate prin această hotărâre.

Critica este nefondată întrucât, prin încheierea pronunțată de Tribunalul București la data de 06.04.2017, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar A. reținându-se neîndeplinirea sau îndeplinirea deficitară a unor atribuții ce vizau activitatea de practician în insolvență.

Acestă înlocuire a practicianului în insolvență (administrator judiciar sau lichidator judiciar) se poate dispune de către judecătorul sindic în condițiile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit căruia: "În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice. Înlocuirea se judecă în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor. Împotriva încheierii se poate formula apel în termen de 5 zile de la comunicare."

Or, nu se poate reține că a intervenit autoritatea de lucru judecat cu privire la faptele reținute de judecătorul sindic, ca motive temeinice de înlocuire a practicianului în insolvență, de natură a înlătura o verificare proprie asupra comportamentului practicianului în insolvență de către comisiile competente în materie disciplinară.

În aceste condiții, în mod corect prima instanță a reținut că nu orice încălcare a unei dispoziții din legislația privind insolvența este de natură a aduce o atingere onestității și probității profesionale a practicianului în insolvență, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut căile legale de contestare, de către persoanele interesate, a actelor pe care acestea le consideră a fi îndeplinite nelegal.

Cel de al doilea motiv de recurs este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Prin hotărârea nr. 3/26.09.2017 emisă de Instanța Locală de Disciplină București a UNPIR s-a constatat săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute la art. 73 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006 - încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională, cu trimitere la dispozițiile art. 3 lit. g) din Codul de etică profesională și de disciplină al UNPIR, conform cărora principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvență în conduita lui, în relațiile profesionale cu ceilalți sunt (…) "respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislația aplicabilă activității pe care o desfășoară" și s-a dispus aplicarea sancțiunii constând suspendarea calității de practician în insolvență pe o perioadă de 3 luni".

Potrivit dispozițiilor art. 73 din Ordonanța de urgență nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență:

"Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) îndeplinirea de activități specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare;

b) divulgarea secretului profesional, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege;

c) nerespectarea obligației de asigurare de răspundere profesională;

d) neplata primei de asigurare;

e) încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională;

f) desfășurarea de activități politice în cadrul UNPIR și cu ocazia manifestărilor organizate de aceasta;

g) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului UNPIR la două congrese succesive la care au fost convocați; h) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări generale succesive la care au fost convocați;

i) neplata cotizației și a contribuției conform art. 44;

j) declararea incorectă a veniturilor obținute ca urmare a desfășurării activității de practician în insolvență și, implicit, plata unei contribuții anuale pe tranșe de venituri neconforme cu realitatea;

k) necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise în Tabloul UNPIR și în Registrul formelor de organizare.

l) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare;

m) necalcularea și nevirarea, în primele 10 zile ale lunii pentru încasările din luna anterioară, a procentului de 2% prevăzut de art. 4, din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvență;

n) declanșarea de către practicianul în insolvență a unor măsuri asigurătorii sau a procedurii de executare silită asupra fondului de lichidare;

o) exercitarea de către practicianul în insolvență incompatibil a oricărei activități prevăzute la art. 11 în competența practicienilor în insolvență compatibili."

De asemenea, potrivit art. 3 din Codul de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România: "Principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvență în conduita lui, în relațiile profesionale cu ceilalți, sunt:

a) independența - în exercitarea profesiei, practicianul în insolvență trebuie să se manifeste liber față de orice interes care ar putea fi incompatibil cu integritatea și obiectivitatea sa;

b) integritatea morală - în exercitarea activității lor, membrii Uniunii vor acționa cu cinste, corectitudine și sinceritate;

c) respectarea secretului profesional - membrii Uniunii vor păstra secretul profesional și vor respecta caracterul confidențial al informațiilor obținute cu ocazia desfășurării activității în calitate de practicieni în insolvență;

d) conflictul de interese - practicienii în insolvență vor evita în exercitarea activității lor conflictul de interese;

e) concurența neloială - membrii Uniunii își vor exercita activitatea cu bună-credință și cu respectarea cerințelor unei concurențe loiale;

f) practica anticoncurențială - membrii Uniunii vor evita actele și faptele care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței libere între practicienii în insolvență;

g) respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislația aplicabilă activității pe care o desfășoară;

h) competența profesională - practicienii în insolvență sunt datori să abordeze cu competență profesională lucrările pe care le realizează."

În următoarele secțiuni din Codul de etică profesională și de disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România sunt explicate pe larg aceste principii fundamentale sau este arătată categoria de dispoziții legale ce intră în sfera de aplicare a unui principiu.

Se poate lesne observa că în SECȚIUNEA a 7-a Respectarea prevederilor legale din Codul de etică profesională și de disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România sunt menționate multiple (art. 16- art. 43) obligații legale în sarcina practicienilor în insolvență.

Or, este de necontestat faptul că obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective. În acest sens, art. 31 alin. (2) din Constituția României prevede expres că autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerentele legate de competența emitentului, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În jurisprudența comunitară s-a reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz.

În aceste condiții, înainte de pronunțarea hotărârii de aplicare a sancțiunii, comisia de disciplină se impunea să efectueze o veritabilă cercetare a abaterii reținute, pornind de la aspectele menționate de judecătorul sindic și cu o indicare precisă a normelor legale încălcate, norme ce pot constitui abatere disciplinară (prevăzute în art. 16-43 din Codul de etică profesională și de disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România), urmând o procedură reglementată legal, în cadrul căreia persoana cercetată este îndreptățită să ia cunoștință de conținutul dosarului și să își formuleze apărarea.

Analizând actele administrative atacate, în lumina considerațiilor teoretice arătate mai sus, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că întreaga argumentație a actului sancționator constă în redarea considerentelor hotărârii pronunțate de Tribunalul București la data de 06.04.2017 în dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar A., fără a se arăta în concret de către instanța de disciplină care este fapta ce constituie abatere, în ce împrejurări a fost săvârșită, ce principiu fundamental de etică profesională a fost încălcat, care este forma de vinovăție.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și Instanța Superioară de Disciplină împotriva sentinței civile nr. 1360 din 08 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtele Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și Instanța Superioară de Disciplină împotriva sentinței civile nr. 1360 din 08 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.