ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, la data de 28 decembrie

2006 sub nr. 44021/3/2006 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâtele SC

L. SA, SC A.C. SA, SC S.C. SRL, SC U.I.T. SRL și A.P.G. solicitând pronunțarea

unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâților la plata

daunelor-interese, în baza art. 21 alin. (1)

1

din O.G. nr. 25/2002

cu modificările și completările ulterioare, datorate reclamantei reprezentând

penalități pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin clauzele, din

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 29 decembrie 2004; obligarea

pârâților la plata dividendelor încasate pe perioada de valabilitate a

contractului; obligarea paraților la plata daunelor-interese reprezentând

prejudiciul cauzat A.V.A.S. urmare desființării contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni din 2004, ce vor fi stabilite prin expertiza ce va

fi efectuată în cauză, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din

O.G. nr. 25/2002, modificată și completată precum și obligarea pârâților la

plata cheltuielilor de judecată.

La data de 17

ianuarie 2007, pârâtele SC L. SA, SC A.C. SA, SC S.C. SRL, SC U.I.T. SRL au

formulat cerere reconvențională prin care au solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța:

că, la data de 30 noiembrie 2005, prin îndeplinirea condiției rezolutorii

prevăzute de art. 7.1 din contractul de vânzare -cumpărare de acțiuni din 29

decembrie 2004, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale din 14

martie 2005, din 13 aprilie 2005, din 4 mai 2005, din 28 octombrie 2005, acest

contract a fost rezolvit și în consecință părțile repuse în situația

anterioară;

dispună obligarea reclamantei - pârâte A.V.A.S. să restituie suma de

2.694.399,06 lei reprezentând prețul ce l-au plătit reclamantei - pârâte

A.V.A.S. potrivit contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 29

decembrie 2004, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale din 14

martie 2005, din 13 aprilie 2005, din 4 mai 2005, din 28 octombrie 2005,

contract ce a fost rezolvit la data de 30 noiembrie 2005 prin îndeplinirea

condiției rezolutorii prevăzute de art. 7.1 din contract având drept consecință

repunerea părților în situația anterioară;

obligată reclamanta - pârâtă A.V.A.S. să plătească pârâtelor dobânda de

referință a B.N.R. pentru restituirea cu întârziere a prețului menționat la

capătul 2 al cererii de chemare în judecată, dobânda datorată începând cu data

de 30 noiembrie 2005 și până la restituirea efectivă a prețului de 2.694.399,06

lei;

La data de 27

februarie 2007, pârâtele SC L. SA, SC A.C. SA, SC S.C. SRL, SC U.I.T. SRL au

formulat o precizare privind cuantumul dobânzii menționate în cererea

reconvențională, fiind indicată suma de 244.112,76 lei, potrivit calculului

menționat în Anexa la precizare.

Prin încheierea

de ședință din 11 septembrie 2007, instanța a respins cererea de disjungere a

cererii reconvenționale, iar în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzelor

ce făceau obiectul Dosarelor nr. 27863/3/2006 și nr. 4438/3/2007 ale

Tribunalului București, secția a Vl-a civilă.

La data de 21

iulie 2010, A.V.A.S. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

La termenul de

judecată din 12 octombrie 2010, a fost admisă cererea de repunere pe rol și s-a

încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

În ședința

publică din data de 15 februarie 2011, urmare înscrisurilor depuse la dosar,

Tribunalul a luat act de faptul că denumirea actuală a pârâtei SC S.C. SRL este

SC S.M. SRL, și a fost invocată din oficiu excepția lipsei capacității

procesuale de folosință a pârâtei A.P.G.

Prin încheierea

de ședință din 7 iunie 2011, Tribunalul a apreciat că nu a operat o

transmisiune a calității procesuale în privința SC L. SA, a fost admisă

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei A.P.G.. De

asemenea, instanța a respins proba cu martori solicitată de

pârâtele-reclamante, ca nefiind utilă. în temeiul ar. 167 C. proc. civ. s-a

încuviințat pârâtelor-reclamante proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte

A.V.A.S. și tuturor părților proba cu expertiză contabilă. S-a dispus totodată,

în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea judecării cererii

principale în contradictoriu cu pârâta SC S.M. SRL.

La termenul de

judecată din 13 septembrie 2011, Tribunalul a luat act de transmiterea

calității procesuale pasive în privința SC L. SA către SC P.C.L. SRL.

Prin sentința

civilă nr. 5819 din data de 2 mai 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a

civilă, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei

A.P.G.

A respins

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S., față de

această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate

procesuală de folosință.

A respins

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S., în

contradictoriu cu pârâtele SC L.P.C. SA, SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL, ca

neîntemeiată.

A dispus

disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu

cu pârâta SC S.M. SRL, atât prin administrator judiciar SC A.L. Sprl, cât și

prin lichidator judiciar G.I. Ipurl a cărei judecată a fost suspendată în

temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin încheierea de ședință din 7 iunie

2011.

A acordat

termen în dosarul nou format la data de 29 mai 2012, ora 08.30, pentru a

verifica dacă mai subzistă temeiul suspendării judecății cauzei, pentru când se

vor cita cu această mențiune părțile, respectiv reclamanta A.V.A.S. și pârâta

SC S.M. SRL, prin lichidator judiciar G.I. Ipurl.

A respins

cererea reconvențională, astfel cum a fost formulată și precizată de

pârâtele-reclamante SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL și SC S.M. SRL în

contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A.V.A.S. ca neîntemeiată.

A compensat

cheltuielile de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin notificarea din 1

decembrie 2006, A.V.A.S. a comunicat pârâtelor că, în conformitate cu

prevederile art. 3 din Convenție A.V.A.S., (A.V.A.S.), în calitate de

succesoare de drept a A.P.A.P.S., (în conformitate cu prevederile art. 1 din

O.U.G. nr. 23/2004), a considerat contractul desființat de plin drept și a

anunțat că va iniția demersurile legale în vederea reînscrierii sale ca

acționar la SC GES SA Boldești Scăieni în conformitate cu prevederile art. 41

din Legea nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru un

număr de 53.354.437 acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei/acțiune.

De asemenea,

A.V.A.S. a învederat că va proceda la aplicarea prevederilor art. 21 din O.G.

nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 506/2002, cu

modificările și completările ulterioare, urmând a reține sumele achitate de

cumpărători în contul contractului cu orice titlu și va efectua demersurile

pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de cumpărători.

Pârâtele SC

L.P.C. SRL, SC A.C. SA și SC U.I.T. SRL au recunoscut faptul că A.V.A.S. nu a

primit de la Consorțiu scrisoarea de garanție bancară prevăzută de art. 2 din

Convenție, cu motivarea că la împlinirea scadenței până la care trebuia depusă

respectiva garanție, contractul nu mai era în ființă - urmare împlinirii

condiției rezolutorii prevăzută de art. 7 din Contract (30 noiembrie 2005).

S-a reținut că

această ultimă apărare nu este întemeiată, cu atât mai mult cu cât din

cuprinsul adresei din 6 decembrie 2005 a SC L. SA, în calitate de președinte al

Consorțiului, rezultă faptul că se dorea menținerea în vigoare a contractului

de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2004, propunându-se ca, condiția

rezolutorie prevăzută de art. 7 din contract să fie prelungită până la data de

31 martie 2006, că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în speță de

d-l expert F.P., raport cu privire la care A.V.A.S., dar nici celelalte părți

nu au înțeles să formuleze obiecțiuni s-a constatat că până la data de 31

octombrie 2005, A.V.A.S. nu și-a respectat obligația contractuală prev. la art.

7.1 de a efectua conversia creanțelor în acțiuni, iar părțile nu au prelungit

termenul de împlinire a condiției rezolutorii.

Totodată,

instanța a constatat că potrivit aceleiași lucrări de specialitate, s-a

stabilit de către expertul desemnat în cauză, F.P., faptul că prețul pentru

toate acțiunile, respectiv prețul de cumpărare al pachetului de 53.354.437

acțiuni a fost de 26.943.990.685 lei, reprezentând ca urmare a consolidării

682.075 euro pentru toate acțiunile. Suma de 26.943.990.685 lei a fost achitată

de către SC L. SA - membră a Consorțiului - cu Op. nr. 1801 din 2 iunie 2005.

Referitor la

solicitarea A.V.A.S. privind obligarea pârâtelor la plata dividendelor încasate

pe perioada de valabilitate a contractului, Tribunalul a reținut că potrivit

concluziilor expertului contabil - pct. e din „situațiile financiare"

întocmite de către SC G. SA a rezultat că societatea nu a obținut profit, nu au

fost constituite dividende și deci nici cumpărătorul nu a încasat dividende.

Tribunalul a

mai reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă - pct. b

fila 215 - s-a stabilit că în perioada de după privatizare, societatea a

realizat o cifră de afaceri totală de 49.445.933 lei din care, producția de

geam Float, geam Laminat și geam prelucrat realizată și comercializată, a fost

de 41.346.000 lei, adică în proporție de 83,62%. Așadar, nu se impune

calcularea unor penalități pentru nerespectarea acestei obligații.

De asemenea,

prin prisma obligației reglementate prin art. 11.1 din Contract, Tribunalul a

apreciat cererea reclamantei A.V.A.S. privind obligarea pârâtelor SC L.P.C.

SRL, SC A.C. SA și SC U.I.T. SRL la plata daunelor - interese ca fiind

neîntemeiată.

Expertul a

atestat că activele vândute din proprietatea societății nu au fost prevăzute în

anexa nr. 1 la contract și mai mult decât atât, Tribunalul a reținut că ele nu

contribuiau la realizarea obiectului principal de activitate al societății.

Prin prisma

clauzei 11.3 expertul a stabilit că societatea a achitat către creditorii

bugetari obligații în valoare totală de 5.947.660,00 lei reprezentând plăți

către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și fondurilor speciale.

Astfel, sumele

obținute din vânzarea altor active decât cele prevăzute în anexa nr. 1 la

contract în valoare de 336.130 lei au fost folosite de societate pentru

realizarea obiectului său de activitate, inclusiv pentru plata obligațiilor către

creditorii bugetari.

Prin cererea de

chemare în judecată, A.V.A.S. a susținut că pârâtele se fac vinovate și de

nerespectarea obligațiilor asumate și prin clauzele din contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni din 29 decembrie 2004.

S-a reținut că

A.V.A.S. nu a făcut dovada încălcării de către cumpărător a interdicțiilor

reglementate prin clauzele expuse mai sus, și care ar putea da naștere

dreptului său la daune-interese, nu s-a probat faptul că, prin actele,

hotărârile cumpărătorului s-a dispus restrângerea sau modificarea activității

principale a societății, că ar fi încălcat drepturile și obligațiile existente

în ceea ce privește contractul colectiv de muncă și/sau alte acorduri sau

înțelegeri existente între sindicat/reprezentanții salariaților și patronatul

societății, contractele individuale de muncă, protecția socială sau protocolul

încheiat cu S.L.l.G. Scăieni, nu s-a dovedit nici o încălcare a prevederilor

clauzei nr. 9.9, respectiv vreo conduită a cumpărătorului în sensul

nemenținerii numărului de salariați ai societății angajați cu contract de muncă

pe durată nedeterminată, altfel decât în condițiile stipulate, nu s-a probat

nici încălcarea de către SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA și SC U.I.T. SRL a

prevederilor art. 9.11 din contract, sau că aceste societăți, în calitate de

cumpărător ar fi inițiat demersuri pentru dizolvarea și lichidarea voluntară a

societății sau pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și

falimentului societății la cererea debitorului, sau vreo acțiune de divizare

și/sau fuziune, nu există date în sensul că s-ar putea concluziona că, în cauza

de față, SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA și SC U.I.T. SRL nu ar fi păstrat în bune

condiții, în conformitate cu legislația în vigoare, a fondului arhivistic al societății

sau că nu s-ar fi conformat prevederilor Legii nr. 16/1996 privind Arhivele

Naționale, nu s-a probat în ce ar fi constat încălcarea de către societățile

menționate mai sus a interdicției privind înstrăinarea unor active inclusiv

terenuri pentru care au fost stabilite obligații de mediu, fără acordul

prealabil scris al vânzătorului, sau că aplicarea tehnologiilor existente în

prezent la societate nu s-a efectuat cu respectarea drepturilor de proprietate

intelectuală, în conformitate cu legislația română în vigoare sau că vânzătorul

ar fi solicitat informații în acest sens și SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA și SC

U.I.T. SRL nu s-ar fi conformat, nu rezultă din documentele dosarului că cele

patru societăți de mai sus ar fi înstrăinat marca de fabrică și de comerț

aflată în patrimoniul societății, sau că ar fi modificat firma și emblema în

actul constitutiv, respectiv nu au rezultat alte încălcări ale prevederilor

art. 16.1, 16.2, 16.3, 16.6 sau 17.1, de natură să atragă răspunderea

contractuală a acestor societăți, în calitate de cumpărător.

În ceea ce

privește cererea reconvențională astfel cum a fost formulată și precizată de

pârâtele-reclamante SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL și SC S.M. SRL,

Tribunalul a reținut că potrivit susținerilor A.V.A.S. coroborate și cu concluziile

expertului contabil desemnat în cauză, nu s-a realizat conversia în acțiuni a

creanțelor deținute de A.V.A.S., întrucât din expertizarea bilanțului contabil

pe anul 2003 rezultă că în acesta este înregistrat un capital social în sumă de

134.139.630 lei, capital social înscris și în bilanțul contabil pe anul 2007.

Tribunalul a reținut totodată că în caz de neîndeplinire de către una dintre

părțile raportului contractual sinalagmatic a obligațiilor sale, cealaltă poate

solicita ca și sancțiune a neexecutării culpabile a contractului, rezoluțiunea

acestuia, în ipoteza contractelor cu execuție instantanee, sau rezilierea, în

ipoteza neexecutării contractelor cu execuție succesivă, aceasta din urmă

făcând să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse

prestațiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii. O clauză de

natura celei de mai sus, reglementată în cuprinsul art. 7.2 din contractul

părților, astfel cum a fost modificat, are semnificația unui pact comisoriu de

gradul III, împrejurare în raport de care instanța judecătorească sesizată nu

mai are posibilitatea nici să acorde termen de grație și nici să aprecieze

asupra oportunității pronunțării rezoluțiunii, aceasta din urmă operând de

drept. Totuși, pentru a opera este necesar ca partea care nu și-a îndeplinit

obligația să fi fost pusă în întârziere, în formele prevăzute de lege, știut

fiind că în dreptul civil, în forma aplicabilă părților anterioară intrării în

vigoare a Noului C. civ., simpla ajungere la termen a obligației neexecutate nu

este suficientă pentru a pune pe debitor în întârziere - dies non interpellat

pro hominem.

S-a reținut

dată fiind natura clauzei agreate de părți, că apare ca fiind neîntemeiată

susținerea pârâtelor-reclamante conform căreia la data de 30 noiembrie 2005,

prin îndeplinirea condiției rezolutorii prevăzute de art. 7.1 din contractul de

vânzare cumpărare de acțiuni din 29 decembrie 2004, astfel cum a fost modificat

prin actele adiționale din 14 martie 2005, din 13 aprilie 2005, din 4 mai 2005,

din 28 octombrie 2005, acest contract a fost rezolvit și în consecință părțile

repuse în situația anterioară prin simpla ajungere la termen, în condițiile în

care nu s-a făcut dovada punerii în întârziere a A.V.A.S.

Tribunalul a

reiterat argumentul conform căruia din cuprinsul adresei din 6 decembrie 2005 a

SC L. SA, în calitate de președinte al Consorțiului, rezultă faptul că se dorea

menținerea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie

2004, propunându-se ca, condiția rezolutorie prevăzută de art. 7 din contract

să fie prelungită până la data de 31 martie 2006, rezultând astfel că voința

pârâtelor-reclamante nu a constat la acea dată în a considera contractul

părților rezolvit, ci în derulare.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel A.P.A.P.S. și SC L.P.C. SA în numele

consorțiului format din SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL și SC L.P.C. SA.

Prin Decizia

civilă nr. 98 din 6 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

a admis apelul declarat de apelantele pârâte SC L.P.C. SA, SC A.C. SA și SC

U.I. SRL prin administrator judiciar V.F. Insolvență Sprl împotriva sentinței

civile din 2 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă,

în Dosarul nr. 44021/3/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă A.V.A.S.

și intimatele pârâte SC S.M. SRL prin lichidator Judiciar G.I. Ipurl și A.P.G.

A schimbat în

parte sentința atacată în sensul că: a admis în parte cererea reconvențională,

a constatat rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni

din 29 decembrie 2004 cu modificările următoare și repunerea părților în

situația anterioară, a obligat reclamanta pârâtă la plata către pârâții

reclamanți a prețului în cuantum de 2.694.399,06 lei, a respins cererea

pârâtelor reclamante de obligare a reclamantei pârâte la plata dobânzii legale

ca neîntemeiată, a respins apelul declarat de apelanta reclamantă A.V.A.S. în

contradictoriu cu intimatele SC L.P.C. SA, SC A.C. SA, SC S.M. SRL prin

lichidator Judiciar G.I. Ipurl și A.P.G. împotriva sentinței civile nr. 5819

din 2 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în

Dosarul nr. 44021/3/2006, ca nefondat, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006

a suspendat judecarea cererii de apel formulată de apelanta A.V.A.S., în contradictoriu

cu intimata SC U.I. SRL prin administrator judiciar V.F. Insolvență Sprl și a

disjuns această cerere, a obligat A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată

în cuantum de 46.610 lei către apelanții pârâți reclamanți SC L.P.C. SA, SC

A.C. SA si SC U.I. SRL prin administrator judiciar V.F. Insolvență Sprl.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut în raport de motivele invocate de apelanta SC L.P.C.

SA, că instanța de fond a interpretat greșit materialul probator administrat în

cauză și a aplicat eronat prevederile legale incidente, apelul fiind fondat.

Curtea a

reținut că în drept sunt aplicabile dispozițiile art. 1004-1016 și 1019-1021 C.

civ. de la 1864.

Curtea a

constatat că instanța de fond a interpretat greșit natura juridică a clauzei

înscrise în articolul 7 din contractul de vânzare -cumpărare acțiuni, reținând

că are semnificația unui pact comisoriu de gradul III, deși părțile au stipulat

în mod expres că este vorba de o condiție rezolutorie. Prima instanță face o

confuzie între condiția rezolutorie - care este o modalitate accesorie a

actului juridic, ce operează de drept si rezoluțiunea contractului - sancțiune

ce intervine pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale de

către una din părți și care nu operează de drept, partea îndreptățită trebuind

sa se adreseze instanței de judecată. Deși rezoluțiunea contractului este

reglementată în C. civ. de la 1864 sub titlul „Despre condiția în genere și

despre deosebitele sale specii", în literatura de specialitate și în

practica judiciară s-a arătat în mod constant că rezoluțiunea nu se întemeiază

pe ideea îndeplinirii unei condiții rezolutorii tacite, ci pe reciprocitatea și

interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, ce presupune că

fiecare din obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte și că

neîndeplinirea culpabilă a unei obligații lipsește de suport juridic obligația

reciprocă. Executarea obligației asumate constituie un efect esențial al

contractului și nu poate fi considerată simpla modalitate accesorie, așa cum

este condiția și că rezoluțiunea nu intervine de drept, în timp ce condiția

operează de drept, fără intervenția instanței judecătorești.

Curtea a

reținut de asemenea, contradictorialitatea considerentelor hotărârii atacate,

sub aspectul naturii juridice a clauzei înscrise în art. 7 din contractul de

vânzare - cumpărare, prima instanță reținând în prima parte a motivării ca ar

fi o condiție rezolutorie, iar în partea finală că ar fi un pact comisoriu, fie

de gradul III, fie de gradul IV.

Analizând dispozițiile

contractuale, față de termenii folosiți de părți și efectele prevăzute, Curtea

a constatat că în art. 7 din contract a fost stipulată o condiție rezolutorie.

A.V.A.S. nu și-a respectat obligația contractuală de realizare a conversiei

creanțelor preluate în temeiul O.G. nr. 29/2002, O.U.G. nr. 95/2003 și a O.U.G.

nr. 37/2004 în acțiuni, conform prevederilor art. 41

1

din O.U.G. nr.

26/2004, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 31

octombrie 2005.

În consecință,

la data de 31 octombrie 2005 s-a împlinit condiția rezolutorie, stipulată de

părți în articolul 7 din contract, astfel cum a fost modificat prin actele

adiționale menționate anterior.

Efectul

îndeplinirii condiției rezolutorii constă în desființarea retroactivă a

contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 29 decembrie 2004 și

repunerea părților în situația anterioară, urmând ca A.A.A.S. să restituie

consorțiului prețul în cuantum de 2.694.399,06 lei.

În ceea ce

privește cererea apelantelor SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL și SC L.P.C. SA de

obligare a A.A.A.S. la plata dobânzilor, Curtea a constatat, conform acordului

de voință exprimat de părți la încheierea convenției, că A.V.A.S. datorează în

ipoteza desființării contractului ca urmare a împlinirii condiției rezolutorii

numai prețul încasat, neputând fi obligată la plata dobânzii legale sau a altor

despăgubiri.

În ceea ce

privește apelul declarat de A.V.A.S. s-a constatat că obligația consorțiului de

a constitui garanția financiară avea scadenta la data de 28 decembrie 2005,

dată la care contractul nu se mai afla în ființă.

S-a mai reținut

că în condițiile în care condiția rezolutorie a fost îndeplinită la 30

noiembrie 2005, cu consecința desființării retroactive a contractului de

vânzare - cumpărare de acțiuni din 29 decembrie 2004, consorțiul nu mai avea

obligația de a constitui garanția financiară, iar pactul comisoriu nu mai putea

fi aplicat. întrucât contractul nu a fost desființat din culpa consorțiului,

acesta nu datorează nici daunele -interese prevăzute de art. 18 din contract,

constituite din penalități, dividende încasate și reținerea sumelor achitate de

cumpărător.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.A.A.S. invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a

solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în

sensul admiterii apelului formulat de A.A.A.S. și a respingerii apelului

formulat de SC L. SA, SC A.C. SA, SC S.C. SRL, SC U.I.T. SRL și A.P.G. Boldești

Scăieni, iar pe fond admiterea acțiunii formulate de A.A.A.S.

- Față de

considerentele instanței de apel cu privire la legalitatea cererii

reconvențională recurenta a considerat că instanța a dat o hotărâre cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv O.G. nr. 25/2002 și a

principiului statuat la art. 969 C. civ. Contractul de vânzare - cumpărare

acțiuni din 2004 a fost încheiat sub condiția rezoiutorie prevăzută la art.

7.1. Având în vedere că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la art. 7.1

din contractul de privatizare, cumpărătorul a solicitat A.A.A.S. prelungirea

termenului până la data de 30 noiembrie 2005, încheindu-se Actul adițional 4 la

contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 2004. Art. 7.1 nu prevede în mod

expres o obligație și o sancțiune pentru A.A.A.S. în caz de culpă, ci

reprezintă un interes al ambelor părți în egală măsură de a cărui realizare

depinde soarta contractului de privatizare. în acest sens a reținut și Înalta

Curte de Casație și Justiție în decizia de casare din 13 noiembrie 2008, Dosar

nr. 27863/3/2006. La momentul notificării cumpărătorilor cu privire la

aplicarea pactului comisoriu, conduita acestora a demonstrat indubitabil că

voința reală a acestora era de a menține în vigoare acest contract. în baza

solicitării cumpărătorului din data de 25 noiembrie 2005 a fost întocmită „Nota

privind propunerea de încheiere a unui act adițional privind prelungirea

termenului de îndeplinire a condiției rezolutorii prevăzut la art. 7.1 din

contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, până la data de 15 decembrie 2005,

precum și Actul adițional nr. 5 pentru prelungirea condiției rezolutorii pe

care cumpărătorul a refuzat să-l semneze, deși prin adresa din 6 decembrie 2005

SC L. SA, în calitate de președinte al consorțiului, a solicitat prelungirea

termenului până la data de 31 martie 2006. Aceasta reprezintă încă o dovadă a

voinței reale a cumpărătorului de menținere în vigoare a contractului de

privatizare, situație care implică a fortiori respectarea de către cumpărător a

obligației de a prezenta garanțiile financiare solicitate de A.A.A.S. sub

sancțiunea aplicării pactului comisoriu de gradul IV.

- Recurenta a

susținut că instanța în mod greșit a considerat apelul A.A.A.S. ca fiind

nelegal, cu motivația că, condiția rezoiutorie a fost îndeplinită la data de 30

noiembrie 2005, cu consecința desființării retroactive a contractului de

vânzare - cumpărare acțiuni din 2004, fapt pentru care pactul comisoriu nu mai

poate fi aplicat. Contractul de privatizare s-a desființat de drept la data de

28 decembrie 2005 prin acționarea pactului comisoriu prevăzut la art. 3 din

Convenția încheiată în data de 28 octombrie 2005, din culpa cumpărătorului. Nu

se poate susține că la momentul acționării pactului comisoriu contractul era

deja rezolvit, întrucât părțile la acel moment continuau formalitățile de

prelungire a termenului de conversie a acțiunilor. De asemenea, în conformitate

cu dispozițiile art. 18.2 din contractul de vânzare -cumpărare acțiuni

coroborate cu cele ale art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 în cazul

desființării contractului A.A.A.S. este îndreptățită să rețină toate sumele

achitate de cumpărător în contul contractului de vânzare -cumpărare acțiuni din

2004.

Recursul este

nefondat.

Din examinarea

motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Art. 304 alin. (9)

C. proc. civ. reglementează situația când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Instanța de

apel interpretând dispozițiile O.G. nr. 25/2002, O.G. nr. 29/2002, O.U.G. nr.

37/2004, O.U.G. nr. 26/2004, O.U.G. nr. 95/2003 clauzele actelor juridice

deduse judecății (contractul de vânzare -cumpărare acțiuni nr. 93/2004, actele

adiționale din 14 martie 2005, din 13 aprilie 2005, din 4 mai 2005 și din 28

octombrie 2005), art. 1004 -1016 C. civ. și 1019 - 1021 C. civ. de la 1864, nu

a trecut peste voința clar exprimată a părților și nu a nesocotit principiul

înscris în art. 969 C. civ., clauzele contractuale fiind aplicate așa cum au

fost concepute și redactate de părți în raport și de starea de fapt stabilită

necenzurabilă în recurs, reținându-se corect că pârâții - reclamanți și-au

respectat obligațiile asumate și nu se poate reține desființarea contractului

din culpa acestora încât aceștia sunt îndrituiți să li se restituie prețul în

cuantum de 2.694.399,06 lei și nu datorează daunele -interese prevăzute de art.

18 din contract.

În mod judicios

instanța de apel a reținut analizând dispozițiile contractuale, față de

termenii folosiți de părți și efectele prevăzute, că în art. 7 din contract a

fost stipulată o condiție rezolutorie, că A.A.A.S. nu și-a respectat obligația

contractuală de realizare a conversiei creanțelor preluate în temeiul O.G. nr.

29/2002, O.U.G. nr. 95/2003 și O.U.G. nr. 37/2004 în acțiuni, conform

prevederilor art. 431 din O.U.G. nr. 26/2004 cu modificările și completările

ulterioare, până la data de 30 noiembrie 2005, la această dată împlinindu-se

condiția rezolutorie stipulată de părți în art. 7 din contract astfel cum a

fost modificat prin actele adiționale.

În mod

întemeiat s-a reținut că la împlinirea condiției rezolutorii contractul se

desființează de drept, în baza manifestării de voință exprimată la data

încheierii actului juridic, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei

formalități.

Criticile

privind împrejurarea că obligația A.A.A.S. era de diligentă, că, consorțiul a

solicitat prelungirea contractului până la 31 martie 2006 sunt lipsite de

relevanță în condițiile în care între părți nu s-a perfectat un acord de voință

în acest sens.

Concluzionând

se reține, conform acordului de voință exprimat de părți la încheierea

convenției (art. 7.1 și 7.2) că A.A.A.S. datorează în ipoteza desființării

contractului ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii numai prețul

încasat; neputând fi obligată la plata dobânzii legale sau a altor despăgubiri.

În mod legal

instanța de apel a reținut că obligația consorțiului de a constitui garanția

financiară avea scadența la data de 28 decembrie 2005 dată la care contractul

nu mai era în ființă și în condițiile în care condiția rezolutorie a fost

îndeplinită la 30 noiembrie 2005 cu consecința desființării retroactive a

contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 29 decembrie 2004,

consorțiul nu mai avea obligația de a constitui garanția financiară iar pactul

comisoriu nu mai putea fi aplicat.

Pentru

considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312

C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI!

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta A.A.A.S. împotriva Deciziei civile nr.

98 din 6 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 mai 2014.