ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2465/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la 11 iulie 2019, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019, pronunțate de această instanță în dosarul nr. x/2007, precum și a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul cu același număr.

În motivarea cererii de revizuire a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a arătat că această hotărâre judecătorească încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1234 din 30 iunie 2008, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2007, precum și a sentinței civile nr. 24939 din 16 decembrie 2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul cu același număr.

Cât privește cererea de revizuire a deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2007, revizuentul a susținut că această hotărâre judecătorească încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 250 din 3 februarie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, deciziei nr. 1083 din 13 iunie 2013, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2013, deciziei nr. 1234 din 30 iunie 2008, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2007, sentinței nr. 24939 din 16 decembrie 2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în același dosar și deciziei nr. 615 din 5 aprilie 2012, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2007.

Prin decizia nr. 290 din 22 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competenta de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același cod, ce vizează decizia nr. 559 din 2 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2007, în raport de cele 5 hotărâri mai sus menționate, precum și cererea de revizuire a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2007 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în raport de cele două hotărâri anterior arătate.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului București, în raport de decizia nr. 1234 din 30 iunie 2008 a Tribunalului București și sentința nr. 24939 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B., C., D. și E., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text legal, și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.

Motivul instituirii obligativității îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate ale cererii de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea, printr-o a doua judecată a aceleiași pricini, a principiului autorității de lucru judecat, situație ce ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.

Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și se derulează între aceleași părți, în aceeași calitate.

În doctrină s-a statuat că, pentru existența identității de obiect a două acțiuni civile, nu este necesar ca obiectul să fie formulat în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același. Și, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se urmărește valorificarea aceluiași drept.

3.1 Analizând cererea de revizuire a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, Înalta Curte, în raport cu principiile și normele legale enunțate, constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, prin decizia nr. 3633 din 2 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2007, obiect al cererii de revizuire, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de pârâții B., C., D. și E. împotriva sentinței nr. 24939 din 16 decembrie 2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.. A schimbat în parte sentința apelată, obligându-i pe pârâți la plata către reclamant a sumei de 8.744 euro, echivalentă în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în București, str. x, pentru perioada 01.12.2007 - 26.11.2008, și a sumei de 3.116,47 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A încuviințat cererea de majorare a onorariului expertului la 3.186 RON.

În ceea ce privește hotărârile a căror autoritate de lucru judecat pretinde revizuentul că este încălcată prin decizia suspusă revizuirii, Înalta Curte reține că prin decizia nr. 250 din 3 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 609 din 15 mai 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2007. Prin această din urmă hotărâre a fost admis recursul declarat de pârâții B., C., D. și E. împotriva deciziei nr. 346 din 28 martie 2014, pronunțată de tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2007, care a fost casată, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, la această instanță.

Referitor la cea de-a doua decizie a cărei autoritate de lucru judecat este pretins încălcată de hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia nr. 1083 din 13 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013, se constată că, prin intermediul acesteia, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul declarat de pârâții B., C., D. și E. împotriva deciziei nr. 1202 din 14 decembrie 2011 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. x/2007, pe care a casat-o, trimițând cauza, spre rejudecare, la același tribunal.

În fine, ultima hotărâre a cărei încălcare a autorității de lucru judecat o susține revizuentul este decizia nr. 615 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2007, prin care a fost anulat recursul formulat de pârâții B., C., D. și E. împotriva deciziei nr. 1202 din 14 decembrie 2011, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în același dosar, decizie desființată prin admiterea unei contestații în anulare prin decizia nr. 467/2013 a Curții de Apel București.

Conform considerentelor anterior expuse, Înalta Curte constată că deciziile a căror încălcare a autorității de lucru judecat o pretinde revizuentul au fost pronunțate în același dosar (înregistrat inițial sub nr. x/2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București). Prin urmare acestea nu reprezintă hotărâri definitive potrivnice date în dosare diferite, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât au fost pronunțate în aceeași cauză care a parcurs trei cicluri procesuale diferite, urmare exercitării căilor de atac de către părți, dosarele fiind înregistrate sub nr. x/2007* și nr. 22779/299/2007**.

Pentru acest motiv, Înalta Curte reține că nu se poate solicita revizuirea deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă pentru contrarietatea hotărârilor pronunțate în cadrul aceluiași dosar, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluției pronunțate inițial.

În acest caz, în cadrul aceluiași litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluțiile date în etape sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunțate anterior, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății (decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă).

De altfel, decizia nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă a fost modificată prin decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, urmare admiterii apelului declarat de pârâții E., B., C. și D. împotriva acesteia și schimbării sentinței civile nr. 24939 din 16 decembrie 2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2007, în sensul respingerii cererii reclamantului privind obligarea pârâților la contravaloarea lipsei de folosință, ca neîntemeiată.

Or, una dintre condițiile esențiale pentru promovarea cererii de revizuire, conform art. 322 C. proc. civ., constă în formularea acestei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri definitive în instanța de apel sau definitive prin neapelare.

Această cerință nu se regăsește în speță, decizia supusă revizuirii fiind desființată, așadar, prin decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

3.2 Analizând cererea de revizuire a deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2007, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea acesteia.

În ceea ce privește decizia nr. 250 din 3 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, a cărei autoritate de lucru judecat pretinde revizuentul că este încălcată prin hotărârea supusă revizuirii, se constată că aceasta a fost pronunțată în calea de atac a revizuirii deciziei nr. 609 din 2 iulie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2007 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, revizuirea fiind respinsă, ca inadmisibilă.

Însă, limitându-se la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire, conform dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se constată că Înalta Curte nu a pronunțat o hotărâre (dezlegare) asupra fondului dreptului litigios pentru a se putea pune problema încălcării autorității de lucru judecat prin decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Nici în privința deciziei nr. 1083 din 13 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu se poate reține încălcarea autorității de lucru judecat de hotărârea ce face obiectul revizuirii. Aceasta întrucât, decizia nr. 1083/2013 este o hotărâre de casare a deciziei nr. 1202 din 14 decembrie 2011 a Tribunalului București, prin care s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, acestui tribunal pentru stabilirea împrejurărilor de fapt ale litigiului, prin administrarea unui probatoriu adecvat (înscrisuri și expertiză judiciară).

De asemenea, în cauză, nu se pune problema încălcării autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1234 din 30 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă (dosar nr. x/2007). Fiind pronunțată în materia ordonanței președințiale, această decizie produce efecte vremelnice, autoritatea de lucru judecat neavând asupra a ce purta, câtă vreme nu a fost tranșat fondul dreptului litigios.

Cât privește sentința nr. 24939 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, Înalta Curte observă că aceasta nu se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu decizia a cărei revizuire se solicită.

Astfel cum s-a arătat, cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunțate în aceeași cauză, în cicluri procesuale diferite, sentința nr. 24939 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București fiind desființată prin decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, urmare apelului promovat de intimați împotriva deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Nici în privința deciziei nr. 615 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în raport cu decizia a cărei revizuire se solicită, decizia fiind desființată prin admiterea unei contestații în anulare prin decizia nr. 467/2013 a Curții de Apel București.

Reținând aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, formulată de revizuentul A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2020.