ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1029/2020

Ședința publică din data de 03 iunie 2020

Prin sentința civilă nr. 12380 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea A., prin președinte B., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice și s-a dispus îndreptarea titlului executoriu nr. x din 8.10.2014 și a somației nr. x din 8.10.2014, emise de intimată în dosarul de executare nr. x cu privire la creanța executată care este în valoare de 300 RON.

Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare contestatoarea A., prin reprezentant legal B., și numitul B., în nume propriu.

Prin sentința civilă nr. 10238 din 12 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatoarea A., prin reprezentant legal B., și de numitul B., în nume propriu, reținându-se că cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința civilă nr. 12380 din 16 noiembrie 2015 a fost formulată exclusiv de contestatoarea A., prin reprezentant legal B., astfel cum rezultă atât din conținutul acesteia, cât și al cererii precizatoare depuse ulterior; s-a mai reținut că B. nu este parte în cauză, în nume propriu, iar instanța, în temeiul art. 442-444 C. proc. civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de numitul B., în nume propriu.

Împotriva sentinței civile nr. 12380 din 16 noiembrie 2015 și a sentinței civile nr. 10238 din 12 septembrie 2016, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2, în dosarul nr. x/2014, au declarat apel contestatoarea A., prin reprezentant legal B., și B..

Prin decizia civilă nr. 648 din 03 martie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului B., în privința apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 12380 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București; a respins apelul declarat de apelantul B. împotriva sentinței civile nr. 12380 din 16 noiembrie 2015, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a respins, ca nefondate, apelul formulat de apelanta- contestatoare A. împotriva sentinței civile nr. 12380 din 16 noiembrie 2015 și apelul formulat de apelanții B. și A. împotriva sentinței civile nr. 10238 din 12 septembrie 2016 și a dispus ca onorariul avocatului din oficiu desemnat în cauză pentru apelantul B., în sumă de 263 RON, să rămână în sarcina statului.

Prin decizia civilă nr. 2877 din 15 septembrie 2017, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată, cererea de îndreptare, lămurire și completare a deciziei civile nr. 648A din 03 martie 2017, formulată de apelantul B., în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București -Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Sector 2, și apelanta contestatoare A., cu sediul în București, str. x.

Împotriva acestor decizii a formulat recurs recurentul B..

Prin decizia civilă nr. 427 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei civile nr. 648 din 03 martie 2017, precum și împotriva deciziei civile nr. 2877 din 15 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A., prin președinte C. și intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B..

Prin decizia civilă nr. 26 din 10 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția tardivității contestației în anulare și a respins contestația în anulare promovată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 427 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București și A., ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contestatorul B. Niculae a formulat, la data de 24 martie 2020, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 și 8 C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2020.

În motivarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă în raport de sentința civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă pentru soluționarea cererii de revizuire, trebuie să se pronunțe deopotrivă și asupra tuturor actelor false care au dus la deschiderea acestui dosar, acte a căror analizare și anulare a fost refuzată de instanțele anterioare și care au dus la executarea silită nedreaptă a revizuentului și, implicit, trebuie să conducă la întoarcerea executării silite efectuate în baza lor.

Ulterior, la 28 mai 2020, revizuentul a depus precizări cu privire la calea de atac promovată, prin care a învederat că solicită revizuirea deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă în raport de sentința civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.

În termen legal, intimata A. a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii de revizuire.

La termenul de judecată din 3 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat revizuentului să precizeze explicit care este decizia a cărei revizuire o solicită, iar acesta a indicat că solicită anularea deciziei nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și a sentinței civile nr. 5269 din 1 iulie 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 București.

La același termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței sale materiale pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ., și a rămas în pronunțare cu privire la admisibilitatea revizuirii întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere în competența instanței supreme.

Revizuirea formulată în cauza de față, pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție și-a reținut propria competență de soluționare, se întemeiază pe ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la alin. (1) pct. 8 (între alte ipoteze) sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Acest caz de revizuire asigură respectarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional de către o instanță judecătorească să nu mai poată fi repus în dezbaterea judiciară a unei instanțe învestite ulterior cu o pricină având același obiect, părți și cauză juridică.

Pe lângă aceste condiții, cazul de revizuire analizat presupune și cerința ca în al doilea litigiu să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să o soluționeze.

În cazul în care s-a invocat autoritatea de lucru judecat în litigiul ulterior și aceasta a fost analizată de instanța legal învestită cu soluționarea cauzei, nu este posibilă valorificarea aceluiași motiv pe calea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, în caz contrar, s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în procedura ulterioară.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, precum în cazul apelului ori al recursului și nu presupune exercitarea unui control de legalitate și, cu atât mai puțin, de temeinicie cu privire la hotărârea ulterioară.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a pretins că decizia civilă nr. 26 din 10 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și a sentinței civile nr. 5269 din 1 iulie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.

Înalta Curte reține că prin decizia civilă nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă excepția tardivității contestației în anulare și a fost respinsă, ca tardiv formulată, contestația în anulare promovată de contestatorul B., în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București și A., împotriva deciziei civile nr. 427 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator B. Niculae împotriva deciziei civile nr. 648 din 3 martie 2017, precum și împotriva deciziei civile nr. 2877 din 15 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 2361 din 27 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți E. și F. împotriva deciziei civile nr. 1275 din 20 iunie 2003, pronunțată de Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. din str. x.

Prin sentința civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții E. și F., în contradictoriu cu pârâta A. din str. x, sector 2 și s-a constatat inexistența obligațiilor reclamanților de a achita cotele de întreținere pentru apartamentul nr. x din București, str. x, anterior datei de 11 februarie 2000.

Analizând comparativ cele trei litigii, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că între acestea nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, cauza finalizată prin pronunțarea deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă a avut ca părți pe E. și F., în calitate de reclamanți, și A., din str. x, în calitate de pârâtă; obiectul acestei pricini a constat într-o obligație de a face, reclamanții pretinzând obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă achitarea la zi a cotelor de întreținere aferente imobilului ocupat de ei, iar cauza cererii de chemare în judecată a fost reprezentată de prevederile art. 15 din O.G. nr. 85/2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Cauza în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 București a avut ca părți pe E. și F., în calitate de reclamanți, și A., din str. x, în calitate de pârâtă; obiectul acestei pricini a fost reprezentat de o acțiune în constatare, reclamanții solicitând instanței să se constate inexistența obligației acestora de a achita cotele de întreținere restante pentru apartamentul nr. x situat în București, str. x, anterior dobândirii posesiei, respectiv 4 iulie 2001, iar în subsidiar, au solicitat să se stabilească perioada și suma datorată de G., fostul proprietar, cu titlu de cote de întreținere restante, în raport de dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 85/2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Litigiul ulterior, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 26 din 10 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în soluționarea unei contestații în anulare respinse, ca tardiv formulată (împotriva unei decizii de respingere, ca inadmisibil, a recursului), a avut ca obiect o contestație la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, precizată la 15 ianuarie 2015, prin care s-a solicitat lămurirea și anularea tuturor formelor de executare efectuate, desființarea titlurilor executorii nr. x din 8.10.2014 și nr. 441864 din 8.10.2014, precum și a somațiilor nr. x din 8.10.2014 și nr. 441865 din 8.10.2014, contestatoarea invocând, în esență, că a formulat cale de atac împotriva amenzilor judiciare aplicate, ce fac obiectul executării silite, dar și motive privind exclusiv oportunitatea aplicării acestora.

Temeiul juridic invocat de către contestatoare în contestația la executare a fost reprezentat de dispozițiile art. 711-719 C. proc. civ., art. 43, art. 172 -174 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Față de aceste elemente ale celor trei cereri de chemare în judecată, rezultă că niciunul dintre acestea nu sunt identice, întrucât atât părțile, cât și obiectul și cauza juridică a acestora au fost diferite.

În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva aceleiași decizii, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) și cu observarea normei de competență absolută stabilite prin dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită", Înalta Curte va proceda la declinarea competenței soluționării acesteia, în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibilă.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ. formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Fără cale de atac în ceea ce privește soluția de declinare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2020.