ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2587/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II a civilă la 21 martie 2018, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1,3,5 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 4283 din 11 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. a fost disjunsă cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1,3 și 5 C. proc. civ. și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1,3 și 5 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 238 din 22 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata ANAF-DGRFPB-Administrația Finanțelor Publice Sector 2.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 12 martie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS .

Prin rezoluția din 19 martie 2020 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, în privința recursului declarat împotriva deciziei nr. 238 din 22 martie 2019 a curții de apel, calea de atac nu este admisibilă, în raport de dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) din lege sunt supuse doar apelului.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurentul a formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului susținând admisibilitatea căii de atac formulate.

Prin rezoluția din 5 noiembrie 2020, a fost fixat termen de judecată la 26 noiembrie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității formulării recursului, în raport de dispozițiile art. 634 alin. (6) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 513 alin. (5) din același act normativ.

Analizând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, prin care a solicitat instanței anularea titlului executoriu nr. x și a somației nr. x/2014/4080020023689481, emise în urma pronunțării deciziei penale din dosarul nr. x/2013.

Prin sentința civilă nr. 11430 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către petent.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 496 din 19 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria sectorului 2 București a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare dispozitiv formulată de petent în raport cu prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 3314/A din 24 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către apelantul-contestator A. împotriva sentinței civile nr. 11430 din 27 octombrie 2014 și a sentinței civile nr. 496 din 19 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria sectorului 2 București, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 2.

Recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3314/A din 24 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 181 din 31 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, în considerarea dispozițiilor art. 718 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun."

Împotriva deciziei civile nr. 181 din 31 martie 2017, recurentul A. a formulat calea de atac extraordinară a revizuirii, alăturând și o "cerere de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii", fără a fi motivată în fapt și în drept, doar cu mențiunea de a fi soluționată anterior revizuirii.

Prin hotărâre definitivă - decizia nr. 29 din 26 ianuarie 2018, cererea de îndreptare, lămurire și completare a deciziei nr. 181 din 31 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, formulată de contestatorul A., a fost respinsă, ca inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 446 C. proc. civ., conform cărora "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea".

Prin decizia civilă nr. 238 din 22 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

De asemenea, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al recursului.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 238 din 22 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, calea de atac a recursului formulat în cauză de contestatorul A. va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 238 din 22 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.