ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1240/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată, la data de 21 martie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2019, contestatoarele A. și B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 185 din data de 11 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele C. și D., invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 și 7 din C. proc. civ. de la 1865 și solicitând anularea deciziei atacate, iar, pe fond, admiterea contestației la executare.

În prealabil, curtea de apel, având în vedere textele de lege invocate prin cererea de revizuire, a reținut că în soluționarea acestei căi de atac se aplică noul C. proc. civ., respectiv Legea nr. 134/2010, acest act normativ fiind incident în cauză față de prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, prin raportare la data cererii inițiale care a determinat litigiul dedus judecății ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București, precum și în conformitate cu prevederile exprese ale art. 513 alin. (1) din noul C. proc. civ. care arată că "cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată".

Prin decizia civilă nr. 638 din data de 5 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., formulate de revizuentele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 185 din data de 11 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele C. și D..

Împotriva deciziei 638 din data de 5 septembrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2019, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs revizuentele A. și B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2019, la data de 5 noiembrie 2019.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia reținându-se că, în opinia raportorului, decizia recurată, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este supusă căii de atac a recursului.

Referitor la decizia pronunțată cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportorul a apreciat că aceasta este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar calea de atac a fost formulată de către recurentele-revizuente în termen legal, cererea de recurs fiind legal timbrată și îndeplinind condițiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Totodată, raportorul a reținut că intimata C., prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepția nulității recursului, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., completul de filtru urmând a se pronunța asupra admisibilității în principiu a recursului și a analiza dacă criticile formulate de recurentele-revizuente pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancțiunea nulității.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, recurentele-revizuente A. și B. au susținut că decizia pronunțată în cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este supusă căii de atac a recursului, iar criticile formulate sunt încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Intimatele C. și D. nu au formulat puncte de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 23 iunie 2020, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepțiile evidențiate în cuprinsul raportului întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Recursul formulat de către revizuentele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reține că recurentele-revizuente au invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, nefiind formulate critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel care a determinat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței și de probele administrate în cauză.

Respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel, în esență, a reținut că, în prezenta cauză, solicitându-se anularea deciziei civile nr. 185 din data de 11 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs, într-o cauză având ca obiect contestație la executare, revizuentele nu au susținut în realitate contrarietatea acestei hotărâri cu alte hotărâri definitive, în sensul motivului de revizuire invocat formal - situație care nici nu ar putea să existe, în condițiile în care decizia atacată este una prin care a fost respinsă calea de atac a recursului ca fiind inadmisibilă, iar celelalte hotărâri sunt pronunțate în alte faze procesuale, asupra fondului litigiilor respective, fără nicio legătură, așadar, cu aspectul dezbătut prin decizia instanței de recurs - ci se critică pe această cale împrejurarea că instanța de recurs, ca urmare a soluției adoptate, nu a mai analizat efectele celor două hotărâri anterioare.

În dezvoltarea criticilor aduse deciziei recurate, recurentele-revizuente au susținut că instanța a respins în mod greșit cererea de revizuire, fără a administra și analiza toate probele solicitate în data de 5 septembrie 2019 și fără a cerceta pe fondul cauzei efectele pe care le produc cele două hotărâri definitive (sentința civilă nr. 2644 din data de 31 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2010 de Judecătoria Cornetu, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 91/2013 a Tribunalului Ilfov, și sentința civilă nr. 2633 din data de 21 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. x/2009 de Judecătoria Cornetu).

Or, cum recurentele-revizuente își exprimă nemulțumirea cu privire la modul de administrare și apreciere a probelor de către instanța de revizuire, aceste susțineri excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii atacate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, recurentele-revizuente au prezentat aspecte teoretice vizând conceptul de "exces de putere", susținând și că instanța de revizuire a încălcat dreptul la un proces echitabil și nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, respingând probele pe care le-au propus, judecând cererea de revizuire la primul termen de judecată, în lipsa uneia dintre intimate care nu era legal citată și pronunțându-se numai asupra excepției inadmisibilității, fără a administra probe noi și nesoluționând pe fond cauza.

Aceste susțineri nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, neconvertindu-se în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege, având în vedere că recurentele-revizuente aduc din nou în discuție modul de administrare și de apreciere a probelor, ceea ce nu este permis în faza procesuală a recursului, și invocând o pretinsă lipsă de procedură, dar fără a arăta în ce mod procedura de citare a fost viciată și nici care este vătămarea pe care au suferit-o.

Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurentele-revizuente nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentele-revizuente nu respectă rigorile prevăzute de lege pentru motivarea căii de atac a recursului, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul formulat de către revizuentele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar alin. (6) al aceluiași articol prevede că "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul."

Totodată, conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea a fost soluționat fondul pricinii.

În speță, prin hotărârea atacă cu revizuire - decizia civilă nr. 185 din data de 11 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016 - Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1015 din data de 13 martie 2018 a Tribunalului Ilfov.

Astfel, raportat la dispozițiile legale evocate, decizia nr. 185 din data de 11 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2016, prin care a fost soluționat un recurs, precum și decizia pronunțată ulterior de către Curtea de Apel București, secția a IIII-a civilă asupra cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive.

Prin urmare, cum în speță, sunt incidente prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., decizia nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2019, fiind definitivă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, cum recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuentele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentele A. și B. împotriva deciziei nr. 638 din data de 5 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentele A. și B. împotriva aceleiași decizii, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2020.