ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1246/2020

Ședința publică din data de 24 iunie 2020

asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 578 din 27 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 292A din 9 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A constatat nul recursul reclamantului împotriva încheierii din 18 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A respins, ca nefondat, recursul aceleiași părți împotriva deciziei nr. 1175 A din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea acesteia și anularea hotărârii atacate și a precizat că motivarea se va realiza după comunicarea deciziei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Prealabil, se observă, că deși întemeiată pe art. 509 pct. 1 din Noul C. proc. civ., cererii îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865, în raport de data înregistrării litigiului pe rolul instanțelor judecătorești, respectiv 13 decembrie 2012 și de dispozițiile tranzitorii cuprinse la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010.

Prin urmare, sediul materiei îl reprezintă art. 322 C. proc. civ. de la 1865 care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unor hotărâri judecătorești, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanța sa.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.

Or, din textul de lege menționat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

Se constată că în speță, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, și anume prin decizia atacată au fost pronunțate soluții de respingere (ca tardiv și nefondat) a recursului, precum și de constatare a nulității și, prin urmare, nu s-a evocat fondul.

Rezultă că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 578 din 27 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2020.