ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3633/2018

HOTĂRÂRE

17.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3633/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.568, pronunțată la data de 05.11.2015 de Judecătoria Piatra-Neamț, după ce cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

S-a respins excepția insuficientei timbrări și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, Consiliul Județean Neamț și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Prin Decizia nr. 1.324 din 15 noiembrie 2016, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3.568 pronunțată la data de 5.11.2015 de Judecătoria Piatra-Neamț.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 681 din 04 iunie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.324 din 15.11.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, Consiliul Județean Neamț și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a reținut că, prin încheierea din 13.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea soluționării recursului civil declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.324 din 15 noiembrie 2016 a Tribunalului Neamț, constatându-se că părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Întrucât de la data suspendării a trecut mai mult de un an, cauza rămânând în nelucrare din vina părții, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a opera perimarea recursului.

Împotriva Deciziei nr. 681 din 04 iunie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat nulitatea actelor de procedură prin care a fost citat la termenele de judecată din 20.01.2017 și 13.03.2017, precum și nulitatea încheierii de ședință din 13.03.2017 și a actului de procedură prin care i-a fost comunicată încheierea din 13.03.2017, indicând argumentele pentru care se impune să se constate nulitatea acestor acte de procedură. În drept, a invocat dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, la termenul din 10 octombrie 2018, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, pe care, în temeiul art. 137 C. proc. civ., analizând-o cu prioritate o va admite și va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed.

Prealabil, cu privire la temeiul de drept invocat de recurentul-reclamant - art. 488 pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013 -, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 și art. 27 din acest cod, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" iar "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În speță, reclamantul a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate într-un proces început când era în vigoare C. proc. civ. de la 1865, astfel că hotărârea recurată este supusă dispozițiilor acestui cod, motivele prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013, găsindu-și corespondentul în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 din C. proc. civ. de la 1865.

Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, așa cum reiese din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.324 din 15.11.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, Consiliul Județean Neamț și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Din textul legal citat rezultă că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile art. 299 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Or, așa cum s-a menționat, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs (având în vedere unicitate căilor de atac).

Împrejurarea că, în art. 253 alin. (2) C. proc. civ., se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de față.

Aceasta întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Așa fiind, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").

Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul reglementat de lege, rezultă că recursul, fiind exercitat în speță împotriva unei decizii irevocabile, este inadmisibil, astfel că va fi respins, ca atare.