ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2014/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, la data de 05.12.2016, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimatele Casa Teritorială de Pensii Neamț și Casa Națională de Pensii Publice, pentru ca, în contradictoriu cu acestea și pe baza probelor administrate, să se dispună anularea deciziei nr. 280554/08.11.2016, emisă de intimata Casa Teritorială de Pensii Neamț, emiterea unei noi decizii de pensionare cu valorificarea grupei de muncă superioară, astfel după cum a fost constatată prin sentința civilă nr. 726/C/2016 a Tribunalului Neamț, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 549C din 21.03.2017, Tribunalul Neamț, secția I civilă a admis acțiunea precizată, formulată de contestator, a anulat decizia contestată și a obligat pe intimata Casa Teritorială de Pensii Neamț să emită o nouă decizie asupra cererii de pensionare, cu valorificarea perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, astfel cum a fost recunoscută prin sentința civilă nr. 726/15.06.2016, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2015. A dispus obligarea intimatelor să plătească contestatorului suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către intimate.

Prin decizia civilă nr. 888/15 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, s-a admis apelul și s-a schimbat, în tot, sentința apelată în sensul că s-a respins, ca nefondată, acțiunea.

La data de 3 ianuarie 2018, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva acestei ultime decizii.

În motivarea revizuirii a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a arătat că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

În privința cazului de revizuire art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat că instanța de apel a încălcat puterea lucrului judecat, trecând peste cele reținute în sentința civilă nr. 726/15 iunie 2016, definitivă, pronunțată de Tribunalul Neamț, prin care s-a reținut cu putere de lucru judecat că revizuentul a lucrat în grupa superioară de muncă.

Prin decizia nr. 380 din 16 aprilie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de revizuire a declarat recurs revizuentul A..

Revizuentul a susținut incidența în cauză a cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate în cadrul pct. -ului 1 din cererea de recurs, a arătat că instanța de apel a încălcat puterea de lucru judecat, trecând peste cele reținute în sentința civilă nr. 726/15.06.2016 a Tribunalului Neamț, prin care s-a reținut că reclamantul a lucrat în grupa superioară de muncă. Atât considerentele, cât și dispozitivul sentinței au intrat în puterea lucrului judecat, iar instanța care a pronunțat cea de-a doua hotărâre, era obligată să se raporteze la acestea.

Chiar dacă instanța de apel a făcut referire la relativitatea efectelor sentinței civile și la opozabilitatea sa față de terții care nu au fost atrași în judecată, aceasta a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care aceste prevederi statuează că cel care nu a fost parte în proces poate face dovada contrară situației reținute prin hotărârea definitivă. Legat de acest ultim aspect, curtea de apel nu a observat că apelantele nu au contestat dreptul reclamantului dobândit prin sentința civilă nr. 726/2016, mai mult, declarând expres că aceasta le este opozabilă. Chiar dacă, în speță, s-ar fi invocat inopozabilitatea, aceasta nu era suficientă, fiind necesar a se face proba contrară. Apelantele nu au depus dovezi în sens contrar, iar instanța de apel a administrat, din oficiu, probe pentru a clarifica un aspect ce nu a fost solicitat de către niciuna din părți. De fapt, instanța nu a dorit decât să facă o nouă analiză a dreptului reclamantului, ce a intrat în puterea de lucru judecat.

În ceea ce privește proba contrară, instanța de apel a dispus din oficiu administrarea de probe, însă acestea au fost identice cu cele din dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 726/2016, ceea ce înseamnă că, în mod nepermis, a trecut peste puterea lucrului judecat, doar pentru a reanaliza aceleași probe administrate și în litigiul purtat cu angajatorul.

În cadrul pct. 2 din cererea de recurs, recurentul a susținut că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Cu toate că litigiul dedus judecății, având ca obiect contestație decizie de pensionare, a pornit de la împrejurarea că intimata CJP Neamț nu a valorificat contestatorului o perioadă în grupa superioară de muncă, solicitându-se, în completarea unei hotărâri judecătorești, o adeverință eliberată de fostul angajator, fără a se contesta dreptul contestatorului câștigat prin hotărârea definitivă, instanța de apel a procedat la o nouă judecată asupra încadrării în grupa superioară, fără ca vreuna din părți să solicite acest lucru.

Chestiunea dedusă judecății era aceea de a se stabili dacă pentru valorificarea grupei superioare de muncă, chestiune constatată printr-o sentință definitivă, pronunțată în contradictoriu cu fostul angajator, este necesară și o adeverință eliberată de către acesta, astfel cum a solicitat CJP Neamț, aspect față de care instanța de apel, reanalizând ceea ce s-a statuat deja printr-o hotărâre definitivă, fără ca vreuna din părți să facă o astfel de solicitare, a încălcat prevederile art. 477 și 478 C. proc. civ.

Procedând de o asemenea manieră, instanța de apel a încălcat prevederile deciziilor nr. 2 și 9 din 2016, pronunțate de instanța supremă în recurs în interesul legii. Instanța de apel, din oficiu, trecând peste voința părților și decizia ICCJ nr. 2/2016, a reținut că hotărârea pronunțată în contradictoriu cu angajatorul, prin care se constată că reclamantul-contestator a lucrat în grupa superioară de muncă, ar fi neopozabilă casei teritoriale de pensii, și, pe cale de consecință, a trecut la o nouă judecată a dreptului deja statuat printr-o hotărâre definitivă.

Ulterior, prin decizia nr. 9/2016, ICCJ a stabilit că instanțele de judecată au posibilitatea analizării și constatării pe cale judiciară a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă. Această decizie trebuie coroborată cu cea anterioară, urmând a se reține că astfel de acțiuni se judecă în contradictoriu cu deținătorul arhivei/angajatorul sau casele teritoriale de pensii în funcție de existența sau inexistența documentelor primare.

Interpretarea dată de instanța de apel, potrivit căreia hotărârea pronunțată în acțiunea privind constatarea lucrului în grupa superioară de muncă nu ar fi opozabilă caselor de pensii, este contrară deciziilor ICCJ anterior menționate, întrucât într-o astfel de interpretare toate acțiunile, indiferent dacă există sau nu documente, ar trebui soluționate în contradictoriu cu casele de pensii.

În raport de aceste elemente, devin incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce conduce la admiterea cererii de revizuire și schimbarea, în tot, a deciziei atacate, în sensul respingerii apelurilor declarate de intimate și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la 29 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, însă urmează a se aprecia în ce măsură criticile vizând soluționarea revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și dacă decizia nr. 380/2018 este susceptibilă de a fi supusă cenzurii instanței de recurs în raport de motivul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Completul de filtru C4, la data de 11 aprilie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În ceea ce îl privește pe recurent, dovada de comunicare a raportului s-a întors cu mențiunea "destinatar decedat’’, fiind făcută o nouă recomunicare a actului procedural la ultimul domiciliu al părții decedate, pe numele moștenirii.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 7 noiembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, să se constate că motivele de recurs nu se încadrează în cazurile invocate de recurent, art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Procedând la structurarea criticilor dezvoltate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că, la adresa deciziei pronunțate de instanța de revizuire, revizuentul a dedus judecății aspecte vizând cererea de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, a susținut, în esență, că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv a procedat la o nouă judecată a încadrării contestatorului în grupa superioară de muncă, deși părțile nu au făcut o solicitare în acest sens.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform alin. (6) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

Instanța constată că, în ipoteza de față, pentru revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., legea nu prevede calea de atac a recursului, întrucât hotărârea revizuită, anume decizia civilă nr. 888/15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, este una definitivă, fiind dată într-un litigiu în materie de asigurări sociale, astfel cum s-a relevat prin istoricul cauzei, litigiu care nu deschide calea de atac a recursului. În acest sens, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. ’’

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul recurentului în ce privește revizuirea având ca motiv dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 380 din 16 aprilie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, însă criticile formulate în legătură cu acest caz nu se pot încadra în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Înalta Curte reține că, prin decizia civilă nr. 380 din 16 aprilie 2018, atacată cu recurs în prezenta cauză, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 888 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Bacău, reținându-se neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât cele două hotărâri care se pretind a fi contradictorii au obiect și părți diferite.

Recurentul A. a susținut, prin motivele prezentate, că instanța de apel a încălcat puterea de lucru judecat a sentinței nr. 726 din 15.06.2016, prin care s-a reținut că a lucrat în grupa superioară de muncă. Atât considerentele, cât și dispozitivul acestei hotărâri au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că aspectele tranșate nu mai pot fi repuse în discuție de o altă instanță. Referitor la distincția între relativitatea efectelor sentinței susmenționate și opozabilitatea sa față de terții care nu au fost atrași în proces, în contextul în care prima sentință a fost pronunțată în contradictoriu cu angajatorul în temeiul deciziilor nr. 2 și 9 ale ICCJ, în recurs în interesul legii, iar a doua judecată s-a făcut în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Neamț și Casa Națională de Pensii Publice, curtea de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care acestea statuează că cel ce nu a fost parte în proces poate face dovada contrară situației reținute prin hotărârea definitivă. Or, apelantele nu au contestat dreptul intimatului, obținut prin sentința nr. 726 din 15.06.2016, mai mult au declarat că aceasta le este opozabilă. S-a mai arătat, în final, că instanța a urmărit o rejudecare a dreptului contestatorului, intrat în puterea lucrului judecat, prin folosirea prevederilor art. 435 C. proc. civ. ce nu au fost invocate de părți, și a administrat probe identice cu cele din dosarul în care a fost dată sentința nr. 726 din 15.06.2016.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu pun în discuție aspecte de nelegalitate a deciziei recurate, din perspectiva reținerii de către instanța de revizuire a neîntrunirii elementelor caracteristice pentru existența lucrului judecat, respectiv obiect și părți diferite în cele două litigii invocate de revizuent, criticile reprezentând, de fapt, o reproducere a motivelor de revizuire formulate la adresa deciziei nr. x/15.11.2017 a Curții de Apel Bacău, astfel cum acestea se regăsesc la filele x verso și 3 din dosarul de revizuire.

Or, motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de față în ceea ce privește susținerile evocate în cererea de recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului îndreptat împotriva deciziei nr. 380 din 16 aprilie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, cu privire la revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 380 din 16 aprilie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, cu privire la revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Anulează recursul declarat împotriva aceleiași decizii cu privire la revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2019.