ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2020

Ședința publică din data de 24 iunie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă la data de 06.07.2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a chemat în judecată intimatele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII NEAMȚ și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 34063/28.06.2017, emiterea unei noi decizii de pensionarea cu valorificarea grupei de muncă superioare astfel după cum a fost constatată prin sentința civilă nr. 1667/C/2015 a Tribunalului Neamț; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2695 din 15 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 34063 din 28.06.2017, emisă de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII NEAMȚ, în contradictoriu și cu CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI. A fost anulată decizia contestată și a fost obligată intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII NEAMȚ să emită o nouă decizie asupra cererii de pensionare formulată de contestator la data de 17.05.2017, cu valorificarea perioadelor 26.07.1976 - 21.10.1977 și 27.02.1979 - 01.04.2001, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, astfel cum s a constatat prin sentința civilă nr. 1667/C/23.09.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2015. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1030 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de CASA TERITORIALĂ DE PENSII NEAMȚ împotriva sentinței civile nr. 2695 din 15 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă. A fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată.

Cererea de revizuire formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, revizuentul A. a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul invocând că instanța de apel a încălcat puterea lucrului judecat, trecând peste cele reținute în sentința civilă nr. 167 din 23 septembrie 2015, definitivă, pronunțată de Tribunalul Neamț, prin care s-a reținut cu putere de lucru judecat că a lucrat în grupa superioară de muncă.

Recurentul invocă, de asemenea, motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Mai exact, potrivit recurentului, deși litigiul dedus judecății (având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare) a pornit de la împrejurarea că intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII NEAMȚ nu a valorificat o perioadă lucrată în grupa superioară de muncă solicitând, în completarea unei hotărâri judecătorești, o adeverință eliberată de fostul angajator.

Recurentul apreciază că aspectul dedus judecății era acela de a se stabili dacă, pentru valorificarea grupei superioare de muncă constatată printr-o sentință definitivă, pronunțată în contradictoriu cu fostul angajator, este necesară și o adeverință eliberată de acesta, astfel cum solicita CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII NEAMȚ, aspect față de care instanța de apel, reanalizând ceea ce s-a statuat deja printr-o hotărâre definitivă, fără ca vreuna dintre părți să facă o astfel de solicitare, a încălcat dispozițiile art. 477 și art. 478 C. proc. civ., precum și deciziile nr. 2 și nr. 9 din 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din 13 mai 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat de recurentul A., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Art. 513 alin. (5) din noul C. proc. civ. statuează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, în speța dedusă judecății hotărârea revizuită fiind definitivă.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.